CMNR

(Gânduri religioclaste)

În mie­zul zilei de 25 noiem­brie 2018 a fost inau­gu­rată la Bucu­reș­ti Cate­dra­la Mân­tui­rii Nea­mu­lui Românesc.

Un nou și solid jalon al unui ceva care începe să semene din ce în ce mai mult cu un delir în serie al celor ce într-un moment oare­care al isto­riei trec fălos pe la câr­ma Româ­niei. Pre­cum mega-pala­tul popo­ru­lui, pur­tat pe brațe de mega-dic­ta­to­rul Nico­lae Ceaușes­cu atât de hulit astă­zi, nu este exclus ca și acest nou mega-edi­fi­ciu pur­tat pe brațe de mega-patria­rhul Daniel Cio­bo­tea și de mega-alaiul său să fie nimic alt­ce­va decât o nouă și ridi­colă întru­chi­pare a ace­leiași teri­bile mega-frus­tră­ri pe care națiu­nea, prin mega-lide­rii ei, o târâie s-ar zice dintotdeauna.

Este oare țara vice­cam­pioană mon­dială la fuga popu­lației ? Este ea coada Euro­pei în atâ­tea pri­vințe ? Riscă patru din zece româ­ni pra­gul ofi­cial al sără­ciei ? Învăță­mân­tul și îngri­ji­rea medi­cală sunt ele la pământ în Româ­nia ? Per­fect. Cu atît mai multă îndâr­jire conti­nuă Romă­nia să se creadă – în pri­mul rând prin vâr­fu­rile ei – buri­cul pămân­tu­lui pe nedrept nere­cu­nos­cută ca atare de către mai nime­ni în afară de ea însăși. Iar ca răs­puns concret, spri­ji­nin­du-se straș­nic pe cumințe­nia, blân­dețea și milos­te­nia unui popor cu fri­ca lui Dum­ne­zeu, mega-patria­rhul exhibă nea­mu­lui, Euro­pei, lumii, cea mai mega-bise­rică orto­doxă de pe pla­netă, împo­poțo­nată cu cel mai luxuos mega-ico­no­stas de pe pla­netă. Întoc­mai dic­ta­to­ru­lui, care cu numai trei­ze­ci de ani în urmă își ofe­rea sieși, dar indi­rect popo­ru­lui stri­vit și lumii între­gi păcă­lite, cel mai mare și scump edi­fi­ciu civil de pe pla­netă, dar – în treacăt fie zis – și unul dintre cele mai hidoase.

Ca să vadă odată lumea întreagă de ce sun­tem în stare, noi românii !

În fapt ambii nu au fost și nu sunt alt­ce­va decât o tumoare încleș­tată pe un neam oste­nit și chi­nuit căruia îi oferă, cum și Euro­pei, lumii, ima­gi­nea gro­tescă a unei elite de tini­chea inapte de a ridi­ca și conduce corect și coerent des­ti­nul națio­nal, inter­esată fiind de mega­lo­ma­nie înainte de orice. Pre­cum hai­nele împă­ra­tu­lui din poves­tea lui Ander­sen, ca frunte a națiu­nii ei dau Euro­pei, lumii, impre­sia strâmbă a unei țări care chi­pu­rile n-ar ști să-și îngri­jească pro­priile pro­bleme spre a-și îmbunătăți condiția, în timp ce ei înșiși știu prea bine (căci îi preo­cupă ca pe nime­ni) să se fudu­lească către afară cu rea­liză­ri carac­te­ri­zate prin­tr-un gigan­tism menit de-a drep­tul să “spa­rie gându”.

A șters dic­ta­to­rul cu guma vechiul târg al lui Bucur, cu tot cu bise­ri­ci, ca să poată încă­pea jumă­tate de milion de aplau­da­ci în piața întinsă în loc ? Ei bine, de pe dea­lul care domină semeț chiar pala­tul mega-dic­ta­to­ru­lui, s-a repe­zit și mega-întâi-stătă­to­rul să încon­joare o curte pen­tru – e drept – numai un sfert din acest număr, de cre­din­cioși însă de data asta, pesemne mizând pe fap­tul că va mai și găsi de unde să adune atâ­ta amar de popor în anii ce îi vor urma. Dar chiar și așa, se poate ca în taină mega-prea-feri­ci­tul să fi rămas frus­trat de a nu-și fi putut vedea desă­vârșit visul de glo­rie, căci vrea-nu vrea există totuși în lume alte bise­ri­ci încă mai mega-fal­nice, în locu­ri tot atât de încer­cate. Iată, spre pildă Cate­dra­la Notre-Dame de la Paix din Yamous­sou­kro (Coas­ta de Fil­deș), un bun exem­plu. Dar aceste finețu­ri enoriașul de bază de la capă­tul țării, din puți­nii bani ai căruia s-a durat CMNR, nu are cum și nici de ce să le cunoască.

*

Până unde oare ar putea merge atâ­ta mega-nemer­ni­cie ? S-ar zice că până necre­zut de departe. Nes­fârșit de departe ? Cine ar putea oare ști ? Cine poate înțe­lege fie și cum de s-a ajuns la ea ? Un lucru e sigur, iar de va fi să se dove­dească, el se află în motto.

CMNR… Cate­dra­la Mân­tui­rii Nea­mu­lui Româ­nesc… Nu cum­va de-a drep­tul a Mân uirii ?

[1 decem­brie 2018]