Pig

(Gânduri bacterioclaste)

«Hai sic­tir, ălo­ra care vă dați cu păre­rea, dar nu trăiți în Româ­nia. Niște gunoaie, slu­gi occi­den­tale, para­ziți! Rușine! Mă iau cu orice gunoi ple­cat din țară de piept! Nu vă e rușine ? Ați fost șco­liți cu bani româ­neș­ti, nu plă­tiți impo­zite în țara asta, dar vă dați cu păre­rea. V-ați dat baca­lau­rea­tul? M-am sătu­rat de bovi­nele care-și dau cu păre­rea despre țară și locuiesc afară. Spălă­to­ri de bude în occi­dent. Nu mă umi­liți voi pe mine și nici pe aleșii mei.» Autor: Cos­min Pigui, pri­mar al comu­nei Peș­tișa­ni din județul Gorj.

Nea­vând feiz­buc, pri­mii azi pe uațap un text care umblă acolo.

Bun.

Se știe că ispi­ta de a scur­ta nume între­gi ia pro­porții: Nico­lae devine Nicu, Gheor­ghe devine Gigi, Ște­fan – Fane, Vasile – Vasi…

Ca urmare am hotă­rât eu așa că pen­tru mine acest Pigui devine Pig.¹

Sigur, Pig este numai un microb, un virus, o bac­te­rie, deci un microor­ga­nism, o ființă never­te­brată cu dimen­siu­ni de câți­va micro­ni, atâ­ta doar că un microor­ga­nism homi­nid, deci ver­te­brat. Sigur, unei bac­te­rii n-ai cum să i te adre­se­zi, dar ce te faci când ea eruc­tează în noroi ? Sigur, și bac­te­ria e crea­tu­ra Dom­nu­lui și în această cali­tate are drep­tul ei egal la res­pect, mai ales când râgâie. Sigur însă este și că în cru­cia­da sa, Pig nu e izo­lat și nici sin­gur. Dacă ar fi, fără îndoială că l-aș lăsa în nămol, aștep­tând el răs­puns. Așa, îi răs­pund, pe lim­ba lui; sigur, fără să-mi fac vreo ilu­zie asu­pra mini­mu­lui de neu­ro­ni de care even­tual ar dis­pune un orga­nism uni­ce­lu­lar pen­tru ca să pri­ceapă ceva din lim­ba­jul arti­cu­lat. Dar repet, o fac la adre­sa între­gii încrengă­tu­ri de nevertebrați.

Așa­dar:

Bă Pig,

«Hai sic­tir»

Am înțeles, vrei să zici salut.

«ălo­ra care vă dați cu păre­rea, dar nu trăiți în România.»

Stai, să-ți explic, pen­tru că din troacă n-ai cum să știi. Ăștia care nu trăiesc în Româ­nia și care încă n-au murit sunt cel puțin de patru felu­ri cu totul deo­se­bite unele de altele.

Pri­mii sunt cei care au ple­cat din Româ­nia înainte de al doi­lea răz­boi mon­dial, unii chiar cu mult înainte. De ăștia nu numai că ar cam tre­bui să știi, dar aș zice chiar că ar cam tre­bui să-i respecți, nu zic din cultu­ra gene­rală, dar măcar ca pri­mar al locu­lui bine­cu­vân­tat unde a văzut lumi­na zilei unul dintre cei mai mari câți­va româ­ni pe care i-a dat țara. Te las să ghi­ceș­ti. Unii – puți­ni – s-au întors. Ăsta, ca și majo­ri­ta­tea lor, nu. Lis­ta e lungă.

După răz­boi au venit cei care au reușit să scape de PeMeRe din proaspă­ta RePeRe dar mai ales să scape de gloanțele gră­ni­ce­ri­lor, din vagoa­nele toxice de măr­fu­ri sau de valu­rile reci ale Dună­rii. Lis­ta putea fi lungă, dar mulți au murit așa. Nici vorbă de întors.

Apoi, timp de patru dece­nii, au urmat cei care – pică­tură cu pică­tură – au fugit cum au putut de PeCeRe din ReSeRe și de epo­ca aurită a soa­re­lui Car­pați­lor care a secre­tat micro­bi ca tine. Lis­ta putea fi lungă, dar mulți au fost vânați. Ca și cei dinainte, de întors nu putea fi vorba.

În sfârșit, de trei­ze­ci de ani încoace se tot scurg cei care se izgo­nesc sin­gu­ri din Româ­nia reclă­dită din cenușa ReSeRe-ului căci pocită și jefuită de never­te­brate – stai liniș­tit – mult mai hîde ca tine. Lis­ta, care nu s-a încheiat, numără deja milioane.

Așa, acum știi.

«Niște gunoaie, slu­gi occi­den­tale, paraziți!»

Ho ! Cum așa gunoaie ?! Cum așa slu­gi occi­den­tale ?! Cum așa para­ziți ?! Bun, eu înțe­leg că nu te poți expri­ma decât în slo­ga­nele simple și goale auzite în micul tău uni­vers, dar toc­mai de aceea vreau să te îndrept puțin. Obser­vînd în toate trei cazu­rile folo­si­rea unor meta­fore [meta­foră sf lat. meta­pho­ra, it. meta­fo­ra, fr méta­phore: 1. Figură de stil constând din­tr-un trans­fer de sens rea­li­zat prin­tr-o com­pa­rație din care a fost eli­mi­nat ter­me­nul mediu. 2. Figură de stil.], ceea ce este remar­ca­bil la o never­te­brată, te tri­mit la sfârșit, aco­lo unde vine vor­ba de spălă­to­rii de bude.

«Rușine!»

Bun. Sin­cer, nu pri­cep exact de ce și pen­tru ce, dar trec ușor peste acest bol­bor mora­li­za­tor, o altă eruc­tare microbiană.

«Mă iau cu orice gunoi ple­cat din țară de piept!»

Aici greșeș­ti puțin. Mai înainte de toate expri­ma­rea corectă ar fi de fapt Mă iau de piept cu orice gunoi ple­cat din țară!, pen­tru că se înțe­lege că te iei (de pildă la între­cere) cu orice gunoi care a ple­cat din­tr-o țară de piept. Bine, nime­ni nu-ți cere să fii coerent, spun asta numai ca să știi exact la ce răs­pund. Apoi: e ușor să afir­mi că te iei de piept cu orice gunoi, atâ­ta doar că fără să-ți dai sea­ma te auto­des­ca­li­fi­ci și e păcat. Cum adică să te măso­ri cu ceva atât de jos­nic ? Uite, ia cazul meu: cum cre­zi că mi-ar putea trece prin gând să mă măsor cu o bac­te­rie ?! Ca să nu mai spun că pen­tru tine și confrații tăi, gunoiul este în fond mediul natu­ral pre­fe­rat de viață și dez­vol­tare, așa cum pen­tru oame­ni e aerul, câm­pul cu flo­ri sau apar­ta­men­tul. În fine, acum vine poate cel mai impor­tant. Ești gata să înfrunți orice gunoi, dar între­ba­rea adevă­rată pe care ar tre­bui să ți-o pui este dacă orice gunoi ar avea chef să se măsoare cu așa ceva ? Sunt maniere de mai­dan folo­site numai de o anu­mită cate­go­rie de nevertebrate.

«Nu vă e rușine ?»

Stai puțin măi Pig, iarăși ?!… (Am apre­ciat însă folo­si­rea ver­bu­lui, mă aștep­tam la «Nu vă rușine ?»).

«Ați fost șco­liți cu bani românești»

Ba par­don. Eu de pildă da, am fost șco­lit cu banii ReSeRe-ului și asta chiar și la facul­tate, pe care însă n-am putut să o ter­min din cau­za unei legi PeCe­Riste, așa că am luat totul de la zero în Occi­den­tul infect unde bol­bo­ro­seș­ti tu că legiu­nile gunoaie­lor de româ­ni au mono­po­li­zat spă­la­tul bude­lor. Eu unul n-am spă­lat nici o budă. Nu știu dacă asta mă ridică sau mă coboară în fața ta, dar ori­cum bineînțeles că n-are nici o impor­tanță. Pe scurt, am făcut aco­lo toate stu­diile super­ioare. Pe banii mei. Și ca mine mulți. Așa­dar iată că aici ai dat un pic în bară.

«nu plă­tiți impo­zite în țara asta»

Asta mă miră chiar din par­tea unui microor­ga­nism ales ca tine. Adică ar veni că în Româ­nia de azi numai plă­ti­to­rii sau plă­ti­toa­rele de impo­zit au drep­tul la cuvânt ? Asta-i bună ! Ce faci atun­ci cu – de pildă – turiș­tii ? pre­sa străină ? diplo­mații ? ado­les­cenții ? călugă­rii ? inves­ti­to­rii străi­ni, căro­ra de trei­ze­ci de ani încoace le-ați vân­dut țara ? Dar apro­po, să voteze dai voie gunoaie­lor ? Sau musai pen­tru asta să-și petreacă zi-lumină în cli­sa pe care frații tăi never­te­brați au pus-o la dispoziție ?

«dar vă dați cu părerea.»

Da. Și ? Inter­zi­ci tu drep­tul la părere ? A, pen­tru că omul nu tre­buie să exprime păre­ri decât după ce plă­tește taxe ? Ei bine uite, numai așa ca să te ofti­ci tu măi Pig, exprim aici păre­rea mea – care nu-ți dau ție nici un ban – despre fap­tul că locul tău nu e pe scau­nul de pri­mar ci la hoit. Ia să văd, cam ce eruc­te­zi aici ?

«V-ați dat bacalaureatul?»

Te bălă­ceș­ti totuși din­co­lo de peni­bil. Dacă ar fi exi­stat exa­mene pen­tru microor­ga­nisme și dacă ți l-ai fi dat tu, și dacă l-ai fi și luat, ai ști că cine urmează două facultăți musai a tre­cut prin așa ceva și n-ai mai între­ba ca să cazi sin­gur în ridicol.

«M-am sătu­rat de bovi­nele care-și dau cu păre­rea despre țară și locuiesc afară.»

Bine. Mă obo­seș­ti. Am înțeles deja pe de o parte că ești liric și că încli­ni către meta­fore iar pe de alta că ai răb­da­rea scurtă. Am zis deja dar adaug: cor­nu­tele alea tri­mit acasă anual miliarde de euroi pe care fami­liile lor le chel­tuiesc sau inves­tesc tot în Româ­nia pe care de trei dece­nii o sug tenace șefii tăi căpușii.

«Spălă­to­ri de bude în occident.»

Ei, aici vroiam să ajung. Dacă e vor­ba de gunoaie și para­ziți, nu văd de ce te obo­seș­ti înfie­rân­du-i și nu apli­ci pedeap­sa suve­rană lăsân­du-i putre­zind în infecția indi­fe­renței tale impe­riale. Deși, fie vor­ba între noi, de cele mai multe ori chiar bac­te­riile sunt para­ziți, dar să tre­cem peste asta. Iar dacă e vor­ba de slu­gile occi­den­tale care spală bude, lăsând la o parte lozin­cile astea de birt de care nu mai râd nici măcar preș­co­la­rii, mă adre­sez acum poli­tru­cu­lui cu înțe­lep­ciu­nea popu­lară care zice că mun­ca înno­bi­lează, așa­dar orice muncă, afară de cea de fre­cat men­ta. Iar dacă râni­tul bude­lor aduce mai mult ban decât lea­fa pe care ți-o dau aleșii tăi ca să scar­pi­ni înde­lung această plantă, de ce nu ?

«Nu mă umi­liți voi pe mine și nici pe aleșii mei.»

Doamne ferește ! Dar cine cre­zi tu că ar avea vreo nevoie să te umi­lească pe tine, măi Pig ?! Umi­leș­ti even­tual un concurent, hai, un duș­man, dar cum oare să umi­leș­ti ceva prac­tic inexistent ?!

*

Cât despre aleșii din încrengă­tu­ra ta, îi așteaptă acea gaură în isto­ria țării unde doar-doar vor fi ier­tați, dar sigur vor fi uitați.

[24 noiem­brie 2019]

1. Atențiune ! Această pres­cur­tare nu subînțe­lege în nici un fel vreo alin­tare sau glo­ri­fi­care numai pen­tru sim­plul fapt că – văzută ca sub­stan­tiv comun al lim­bii engleze – chi­pu­rile ea ar face tri­mi­tere nemi­j­lo­cită la denu­mi­rea ace­lei clase de ani­male omni­vore dotate cu o remar­ca­bilă inte­li­gență și foarte asemănă­toare omului.