« Es ist nichts unschrecklicher als eine tätige Unwissenheit. »
« Nimic nu e mai înspăimântător decât o ignoranță activă. »
(Johann Wolfgang von Goethe, 1749 – 1832,
‹ Einzelnheiten, Maximen und Reflexionen ›)
Ce poate fi mai răspândit – și poate că mai firesc – pentru oricare om decât a-și ocupa mintea în primul rând cu propria viață și cu propriile griji ? Urmează propriul cerc, întâi mai mic – familia sa, apoi mai larg – propriul mediu în care se mișcă. În fine, neamul său și țara sa. În România intra muros cam aici se opresc îndeobște preocupările. Totuși cu o populație (mereu în scădere) constituind 0.25% din cea mondială, dar în special din locul geopolitic și evenimențial unde se află, în Romania nu poate încăpea mai mult de un sfert de procent din tot ceea ce se petrece în lume. Restul de 99.75% se întâmplă în afara ei.
Stop. Aici e momentul potrivit pentru a face o mică pauză punând în legătură acest lucru cu anecdota ștruțului care sub amenințarea unui răpitor își vâră capul în nisip, crezându-se astfel pe de-a-ntregul pus la adăpost de primejdie. Mai departe.
Deprinderea încăpățânată de a privi prin tub (atenție ! – nu prin ochean, căci cu ocheanul se ochește), viziunea cu desăvârșire românocentrică, ignoranța conștientă și nepăsarea suverană pentru orice se dă peste cap mai departe de granițele țării și până dincolo de marginile lumii sunt explicații pentru o parte însemnată tocmai dintre atât de numeroasele subiecte de care se plânge sau pe care le înfierează aceeași populație intra muros a țării.
Mulți ani au trebuit României pentru ca să fie primită în NATO și în Uniunea europeană, evenimente ovaționate în picioare, îndelung și la unison de toată clasă politică și nu mai puțin de către tot poporul. Zilnic ea are prilejul de a juca în aceste echipe politice, sociale, economice, culturale (fiecare numărând 28 de membri) din care face parte deja de o bună bucată de vreme. Câți oare însă dintre români vor fi cunoscând ceva despre unii sau alții dintre acești coechipieri ai lor ?
Pe tabla mondială de șah România ocupă în clipa de față o poziție care se mișcă undeva între locurile 35 și 78. Nouă criterii compun acest indice, printre care influența culturală, deschiderea către afaceri, puterea, și calitatea vieții. Clasamentul ia în evidență primele 80 de state analizate potrivit acestor criterii. La o rapidă vedere s-ar putea crede că nu e nici măcar prea rău. Greșit ! Situarea aceasta este de fapt nerelevantă, ba chiar înșelătoare : scara nu e liniară, ci logaritmică ! Ceea ce schimbă cam tot.1
Stop. Aici e iar momentul potrivit pentru a face o altă mică pauză, exemplificând această situație printr-o imagine plastică. În realitate și de regulă, prezența României pe terenul de joc al lumii e ca cea a unei gărgărițe pe o peluză de fotbal. Mai departe.
Har Domnului ! România desigur nu deține monopolul dezinformării și al manipulării, mai grosolane sau mai fine. Specificul este însă aici că intoxicarea permanentă cu informații preponderent interne de o strivitoare vulgaritate ajunge. E ceea ce se cere. Umple o găleată cu borhot, adaugă-i o picătură de parfum Chanel 5®, amestecă bine și vezi ce miros obții. Ceea ce contează pentru cumpărătorul unui spațiu publicitar este ca suportul mediatic respectiv să întrețină un tăvălug confortabil de măscării : cine a violat ce fel de dobitoc domestic, ce salariu are cutare fobalist, câți copiii și-a înecat cutare mamă, ce starletă s-a măritat cu ce manelist, cât are acum la sutien cutare top model, dar mai ales unde și cât a strâns cutare baron, etc. Ar mai fi și altceva ?
Între timp, în afara țării se întâmplă aproape 100% din treburi.
Stop. Dacă ar azvârli departe tubul și s-ar uita în jur, românul intra muros ar vedea treburile astea și s-ar deprinde să înțeleagă lucrurile altfel. Dar nu o face, ci se complace cu zămârca ce i se dă și pe care o are și o cunoaște. Ca pasărea ștruț, care nu poate să zboare.
*
Și chiar dacă ar zbura, în capul cui el oare s-ar… ?
[9 septembrie 2018]