Taina americană

«Ata­cul violent de astă­zi împo­tri­va Capi­to­liu­lui, într-un efort de a înro­bi demo­crația ame­ri­cană prin legea mase­lor, a fost pus la cale chiar de către rege, care a folo­sit poziția cea mai înaltă din guver­nul națiu­nii pen­tru a dis­truge încre­de­rea în ale­ge­ri și pen­tru a otră­vi res­pec­tul pen­tru concetățe­ni. Consti­tuția și țara noas­tră vor depăși această pată iar Noi, Popo­rul, ne vom strânge iarăși în efor­tul nos­tru nes­fârșit de a face o Uniune încă mai bună, în timp ce pe drept acest rege va fi lăsat ca un om fără țară.»

“Dacă Sta­tele Unite numai ar vedea ce fac Sta­tele Unite în Sta­tele Unite, atun­ci pe loc Sta­tele Unite ar inva­da Sta­tele Unite pen­tru a eli­be­ra Sta­tele Unite de tira­nia exer­ci­tată asu­pra Sta­te­lor Unite de către Sta­tele Unite, resta­bi­lind ast­fel ime­diat demo­crația în Sta­tele Unite.”

Mă declar cu totul nepu­tin­cios să găsesc o altă expli­cație la această taină adâncă: Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii – ele nu pot fi nimic alt­ce­va decât una dintre acele minu­ni cu totul de neînțeles ale Proniei.

Teri­to­rii inva­date de euro­pe­ni timp de trei secole, apoi colo­ni­zate, ocu­pate, cotro­pite, adă­pos­tind vechi popu­lații autoh­tone supuse, tero­ri­zate, nimi­cite – toate aces­tea sunt bine­cu­nos­cute. Exemple sunt cu duiu­mul: Aus­tra­lia, Noua Zee­landă, Cana­da, Cau­ca­zul și o bună parte din Asia cen­trală, toată Ame­ri­ca de sud și aproape toată Africa.

Totuși nicăie­ri altun­de­va ascen­siu­nea omu­lui alb, cu concepția sa despre civi­li­zație în traistă, de departe nu a fost atât de ful­geră­toare și de extra­or­di­nară ca în Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii. Încât să te între­bi cum s-a putut, căci pri­mele trei exemple de mai sus atestă o aceeași pree­mi­nență anglo-saxonă ce s-a ins­ta­lat rapid după care a stă­pâ­nit definitiv.

Puțin contează până la urmă, fapt e că seco­lul al XX-lea a înscău­nat această fede­rație ca primă forță motrice mon­dială, în orice caz în ceea ce pri­vește dome­niile eco­no­mic, poli­tic și mili­tar, iar asta în dau­na pute­ri­lor de altă­dată care au fost Rega­tul Unit, Franța sau Spa­nia. Printre altele.

Din păcate fără ca prin aceas­ta să fi putut lim­pe­zi câtuși de puțin tai­na evo­cată la înce­put, tre­buie înțeles că ceea ce apare aici repre­zintă “fața scli­pi­toare a mone­zii”, pen­tru că pro­gre­sele mate­riale făcute de către femeile și băr­bații aces­tei țări pe tim­pul inter­va­lu­lui scurt al ulti­mi­lor două sute de ani nu au egal.

În acest moment și în cifre abso­lute, eco­no­mia Sta­te­lor Unite “cântă­rește” sin­gură cât cea a celor șapte “grei” care o urmează (cu excepția Chi­nei): Japo­nia, Ger­ma­nia, India, Rega­tul Unit, Franța, Ita­lia și Bra­zi­lia. Sau, dacă vrem, cât tota­lul ulti­me­lor cin­ci­ze­ci de țări din acest cla­sa­ment. Cireașă peste pră­ji­tură, mone­da ame­ri­cană stă ca primă refe­rință mon­dială în mate­rie și domină – îmi închi­pui că logic – schim­bu­rile internaționale.

Poli­ti­cul acum. Eli­ta lor e cea mai moțată din lume. Tot văzând-o defi­lând constant în medii, cunoaș­tem pe nume și pre­nume un număr impre­sio­nant de miniș­tri, sena­to­ri, depu­tați, direc­to­ri de agenții-cheie și mili­ta­ri ai aces­tei țări care de fapt nu e a noas­tră. A încer­ca ace­lași exer­cițiu pen­tru Japo­nia, Ger­ma­nia sau Bra­zi­lia e inutil. Tot așa, ale­ge­rile lor par­la­men­tare și pre­zi­dențiale, al căror ritm de ase­me­ni e cunos­cut pe dina­fară, n-au nici o legă­tură cu cele din India, Cana­da sau Italia.

Aleg să sar peste dome­niul mili­tar deoa­rece cu chel­tuie­li în mate­rie de aproxi­ma­tiv 40% din tota­lul mon­dial, egale cu cele cumu­late ale urmă­toa­re­lor zece țări de pe listă, subiec­tul e răsuflat.

Nu încape îndoială: în toate aceste pri­vințe, Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii sunt diri­jo­rul unei părți însem­nate a vieții pla­ne­tei; ele dau tonul. Viza­vi, numai Chi­na li se opune în ceea ce a deve­nit trep­tat un duo­pol mon­dial de putere. Dar aceas­ta din urmă are și cu ce, căci are mij­loa­cele, și iată aici o altă minune de nepă­truns care a țîș­nit din Evul Mediu direct în post-indus­trial pe par­cur­sul unei sin­gure gene­rații și pe ritm de congrese ale par­ti­du­lui comu­nist, unic.

Și acum să bată tobele ! Înar­mate cu acest rol, Sta­tele Unite s-au pro­cla­mat trep­tat model uni­ver­sal pen­tru demo­crație și libertăți, pri­mul și ulti­mul bas­tion în fața orică­rei zvâr­co­li­ri tota­li­tare de pe glob. Sub­li­niez înar­mate cu acest rol, pen­tru că și alte țări impor­tante se laudă că ocupă ace­lași loc și pen­tru că de fapt India ar tre­bui să poarte tit­lul de primă demo­crație mon­dială, fie și numai față de mări­mea populației.

Am avut așa­dar până acum “fața scli­pi­toare a mone­zii”. Dar gata cu visele. Rever­sul – întu­ne­cat, mur­dar și sli­nos – e la fel de încărcat.

Mă refe­ream la Evul Mediu în cazul Chi­nei. Cu toate astea lucrul e vala­bil și pen­tru Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii. Din multe motive în multe domenii.

Îna­poi la poli­tic. De o sută cin­ci­ze­ci de ani, doar două mona­rhii își dis­pută – cu forțe rela­tiv egale – hege­mo­nia asu­pra țării. Chiar dacă sta­tul e decla­rat par­la­men­tar, guver­nele – suc­ce­sive, alter­na­tive – nu reflectă în nici un fel această rea­li­tate, fiind numite în între­gime de către rege. Concret, e vor­ba despre o ver­siune actua­li­zată de “curia regis”, anume consi­liul regal sau cur­tea rege­lui, o ins­ti­tuție care toc­mai și-a sărbă­to­rit vârs­ta de o mie de ani.

Și atun­ci regele ? Ei bine, el este sta­tul. Sta­tul e el. Pre­ro­ga­ti­vele lui sunt totale. Sau aproape. El este Șeful Sta­tu­lui, Pri­mul Minis­tru și Coman­dan­tul Suprem al Arma­te­lor. Ca atare, dege­tul lui stă pe buto­nul roșu care poate stinge viața pe glob. Și mai are și un loco­tenent sim­bo­lic ca șef al Sena­tu­lui. Sin­gu­rul minus este că dom­nia îi e limi­tată la opt ani. În schimb, pe dura­ta asta nu numai că poate pro­mo­va sau blo­ca tot ce îi vine pe che­lie: el poate să oprească și să anu­leze orice hotă­râre a par­la­men­tu­lui. Dar mai pre­sus de orice, el e prac­tic de nez­drun­ci­nat. ¹.

Cu toate aces­tea, com­pa­rat cu dema­go­gia, poli­ti­cul mai trece-merge. Căci tre­buie știut, sau amin­tit, că Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii au fost tea­trul ace­lui extra­or­di­nar și atât de contro­ver­sat moment de acum aproape două­ze­ci de ani; că ele sunt la ori­gi­nea glo­ba­liză­rii arbi­trare a tero­ris­mu­lui ca eti­chetă și concept, tere­nul celor mai multe masacre de și între civi­li, apos­to­lii dezin­formă­rii, labo­ra­to­rul tor­tu­rii în numele secu­rității natio­nale, leagă­nul legi­lor repre­sive zise “Patriot”, cam­pioa­nele infil­tră­ri­lor și lovi­tu­ri­lor de stat alea­to­rii menite să ins­tau­reze sau să mențină pro­pria lor defi­niție a demo­crației, autoa­rele ace­lei “corec­ti­tu­di­ni poli­tice” atât de inepte, ca și ale celor mai halu­ci­nante bana­lități care se răs­pân­desc cu vite­za lumi­nii pe rețe­lele lor sociale.

Întor­cân­du-ne la Evul Mediu ame­ri­can, avem aici din belșug rasis­mul, exclu­de­rea socială, aju­to­rul de șomaj, acce­sul la edu­cație, acce­sul la îngri­ji­ri medi­cale, sexis­mul, homofobia.

Toate astea sunt știute. Mai mult sau mai puțin. Cel puțin bănuite. Cel mult ne împă­ca­sem cu ideea. Toate astea până spre sea­ra (în Euro­pa) de 6 ianua­rie 2021. Sea­ra Bote­zu­lui Domnului…

Aseară, Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii au întors brusc pagi­na cva­si supre­mației lor și pe par­cur­sul numai al câtor­va ore au înfăp­tuit cel mai teme­rar salt îna­poi de la mărețul salt înainte pe Lună al legen­da­ru­lui Neil Armstrong.

Aseară, în frunte cu purtă­to­rul său regal de stin­dard, la lumi­na zilei, a tele­foa­ne­lor por­ta­bile și la urmă a feli­na­re­lor, țara și-a dezvă­luit întrea­ga nuli­tate pitită degea­ba: sar­cas­mul, lași­ta­tea, per­fi­dia, îna­poie­rea, pros­tia, fudu­lia, mici­mea, cinis­mul, primitivismul…

Aseară, lumea împie­trită ar fi vrut să revadă la treabă Gar­da Națio­nală desfășu­rată liniș­tit dar ferm pe trep­tele Capi­to­liu­lui așa cum făcuse cu numai șase luni înainte față cu pro­tes­ta­ta­rii Black Lives Mat­ter ca urmare a uci­de­rii lui George Floyd. În schimb… În fine, ori­cine a văzut aseară adevă­ra­tele imagini.

Din sea­ra de ieri, cu 13 seri înainte de a se stinge în noap­tea isto­riei, al 45-lea rege al Sta­te­lor Unite a făcut punc­tul culmi­nant al domină­rii lui, în cel mai bun caz incoe­rente, clar bez­me­tice, în cel mai rău caz cri­mi­nale. Cri­mi­nală pen­tru – aș zice – a fi desă­vârșit frac­tu­ra­rea națiu­nii, de care s-au ocu­pat pre­de­ce­so­rii lui. Pen­tru a fi pus sis­te­ma­tic și în mod obraz­nic mof­tu­rile lui înain­tea bine­lui oame­ni­lor în fie­care dintre cele 1500 de zile ale unei dom­nii de oțel.

Aseară, în numai câte­va ore urmate de alte numai câte­va ore care vor dura ani lun­gi, pur­tat pe sus de regele său și de supușii lui, moto­rul eco­no­mic, poli­tic și mili­tar al pla­ne­tei, sta­tul velei­tar demo­cra­tic  și în ace­lași timp vigu­ros dis­cri­mi­na­to­riu s-a gri­pat, apoi s-a pră­bușit la sta­diul tribal.

Dar nu s-a ter­mi­nat. Ordi­nea ele­men­tară odată resta­bi­lită, sce­nele de haos vor fi urmate de întrebă­ri, apoi – pro­ba­bil – de inves­ti­gații. Cine a fost lide­rul ? Cine ce a făcut ? Și de ce ? Cine n-a făcut ceea ce ar fi tre­buit să facă ? Cine a dat cutare ordin ? Cine s-a sus­tras ? Și de ce ? Etc…

Iar apoi, înce­tul cu înce­tul, pe măsu­ra audie­ri­lor și a inter­oga­to­rii­lor comi­te­te­lor și comi­sii­lor, totul sau aproape totul se va estom­pa. Iar Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii vor conti­nua ca mai înainte să învârtă mașină­ria eco­no­mică, poli­tică și mili­tară a pla­ne­tei ca stat velei­tar demo­cra­tic și în conti­nuare vigu­ros dis­cri­mi­na­to­riu, de data aceas­ta sub egi­da unui alt fost pun­gaș scan­da­la­giu și nou rege.

*

Cum ziceam deci: Sta­tele Unite ale Ame­ri­cii – în mod evident nu pot fi nimic alt­ce­va decât una dintre acele taine cu totul de nepă­truns ale Proniei.

[7 ianua­rie 2021]

1. Am ales dina­dins să nu zăbo­vesc aici asu­pra par­ti­cu­la­rități­lor unice care azvîrlă un cetățean oare­care pe tro­nul regal. Ele sunt de necre­zut, de neînțeles, neve­ro­si­mile, de necon­ce­put, de nei­ma­gi­nat, de nesupor…