Nu încape îndoială că și în România zilelor noastre se ivesc – chiar dacă poate ceva mai rar – prilejuri de adânc și adevărat cutremur emoțional. Cu atât mai strașnic – așadar – fiorul. […]

Cândva, pe când era mic-mic de tot și nici măcar nu deprinsese alfabetul, pe feciorul meu l-a învățat bunica lui să spună pe de rost faimoasa poezie “Sergentul” de Vasile Alecsandri. […]

…să fiu femeie. Neagră. În fine… de culoare. Mă rog, nativă africană. Cocoșată. Lesbiană. Sidatică. Evreică. Idioată. Galbenă. Mongolă. Adică trisomică. Sau piele roșie. Neterminată. Siluită. Închipuită. […]

Mă declar cu totul neputincios să găsesc o altă explicație la această taină adâncă: Statele Unite ale Americii – ele nu pot fi nimic altceva decât una dintre acele minuni cu totul de neînțeles ale Proniei. […]

Ce poate fi mai răspândit – și poate că mai firesc – pentru oricare om decât a-și ocupa mintea în primul rând cu propria viață și cu propriile griji ? Urmează propriul cerc, întâi mai mic – familia sa, apoi mai larg – propriul mediu în care se mișcă. În fine, neamul său și țara sa. […]

La alegerile legislative care au avut loc în decembrie 2016, mai mult de 8 români din 10 îndrituiți fie s-au întors cu spatele, fie nu au votat pentru primul partid al țării care, prin alianțe, na că a pus de jumătate din sufragii. […]