Unii spun că ‘mișto’ ar veni de la nemțescul Mit Hut und Stock (cu pălărie și baston). Deci chiar drăguț. Ca adjectiv, probabil că s-ar putea face legătura între efectul produs de o asemenea înfățișare și sensurile cuvântului, care sunt elegant, frumos, bine, etc. Totuși DEX-ul consideră termenul ca venind din țigănescul ‘mišto’, ceea ce nu înseamnă neapărat că sursa nemțească nu ar fi putut inspira pe cea țigănească. Mărunțișuri însă, căci ‘mișto’ e una iar ‘miștoul’ e cu totul altceva. Nu e clar nici dacă miștoul ca substantiv va fi fost derivat din adjectivul de mai sus, și dacă da, cum anume.[…]

Se făcea deci cu cincisprezece ani înainte de Internet. Așa că ceea ce putea să înspăimânte pe Joe Dassin nu era decât o eventuală inexistență a drăguței lui, nu cea a rețelei rețelelor. […]