Bien futé celui qui trouverait un document quelconque, ou le reste d’une trace écrite, voire le plus maigre aveu, enfin ne serait-ce que le vague souvenir d’un ancêtre, sur le comment et le pourquoi de la statue qui trône depuis Dieu sait quand au milieu de la place. Moi, je sais. […]

«Hai sictir, ălora care vă dați cu părerea, dar nu trăiți în România. Niște gunoaie, slugi occidentale, paraziți! Rușine! Mă iau cu orice gunoi plecat din țară de piept! Nu vă e rușine ? » […]