Omul, între toate produsele naturii, este cel care s-a trezit înzestrat cu o seamă de facultăți și de caracteristici proprii unice, aflate dincolo de inteligență.1 Deja mare lucru. În plus, gândirea subtilă posedă un atribut des întâlnit care se trage din înțelegere și interesează aici în mod deosebit: subînțelegerea. Ea are cinci grade. Pe scara numerelor întregi, aceste grade se înșiră astfel:
Gradul -2
Se manifestă atunci când o persoană crede că a intuit corect la o altă persoană un gând, un gest sau o intenție viitoare și de fapt se înșeală, anticipându-le și eventual acționând greșit, cu consecințe – de la caz la caz – inexistente, neînsemnate, amuzante, grotești, dramatice sau dezastruoase.
Gradul -1
Impactul său se întâlnește uneori și la animalele domestice. În virtutea obișnuinței, ele urmăresc și interpretează automat anumite gesturi ale stăpânului neștiind dacă acestea se vor desfășura de la început și până la capăt în ordinea de mult cunoscută. Căci într-adevăr, omul poate în orice moment să-și schimbe un mers, o acțiune sau o intenție, fără să se gândească sau să ia seama la așteptările dobitocului. Aidoma la acela care se pripește.
Gradul 0 (zero)
Se întâlnește la oameni și probabil este cel mai frecvent. Se întâmplă când într-un schimb oarecare – scris sau oral – cineva folosește o figură de stil pe care altcineva nu o înțelege, ci ia lucrurile la modul propriu. Auzind sau citind «Așa că dragă, întrând în casă după o asemenea pacoste, m-am dat cu capul de toți pereții», cineva care funcționează la gradul zero poate chema ambulanța. Iar altcineva care aude sau citește «Șeful? Un barbar: taie și spânzură în departamentul lui.» poate suna la poliție.
Gradul +1
Se întâlnește de asemenea la oameni și se manifestă prin ceea ce se numește exprimarea metaforică sau la figurat. Se consideră ca fiind o formă mai înaltă de formulare a unei idei. El poate însă fi grevat de prăpastia dintre capacitate și intenție sau scop. Altfel spus, dacă autorul formulării nu alege bine cei doi termeni – cel propriu și cel figurat. Este ceea ce în înțelepciunea populară s-ar putea explica prin “Bați calul ca să priceapă scroafa”.
Gradul +2
Este forma cea mai rafinată de exprimare prin subînțelegere, în care acești doi termeni sunt perfect potriviți. Înțelepciunea populară îl rezumă prin vorba “Bați calul ca să priceapă iapa”. Din păcate el este de multe ori greșit înțeles sau, încă mai des, neînțeles. Dacă de exemplu cineva se face că plouă nu înseamnă așadar că el se uită pe fereastră ca să vadă dacă curge sau nu apă din cer, ci că în mod subtil și pentru diverse motive, el mimează sau eschivează o anumită reacție care s-ar cuveni în acel moment.
*
Gradul +3 propriu zis nu există, cel puțin la populația terestră. Se poate eventual întâmpla atunci când cineva declară – de pildă – că va face o călătorie la Polul Nord pentru a studia palmierii, prin asta vrând de fapt să se subînțeleagă că îl doare burta pentru că a mâncat prea multe sarmale. Ar fi vorba mai degrabă despre manifestările unor deranjamente mintale nesemnificative în sensul acestui articol. Corespondentul în înțelepciunea populară ar fi “Bați calul ca să ți se mărească leafa”.
[22 ianuarie 2024]
2 răspunsuri
Omul are nevoie de ordine în metafore. Bate șaus să înțeleagă iapa!| De aceea le numerotează. Copil fiind, eu numerotam iscusința fotbalistică a golanilor pe maidan. Cei adevărați aveau șase sau mai mult, eu aveam doi și ședeam în poartă.
Nu prea văd legătura dar treacă de la mine. 🙂