Ce bine mă simt !

(Gânduri electoclaste)

Ce bine mă simt !

Deja azi noapte am dor­mit bine, pen­tru că deși ieri mii de oame­ni au stat zi lumină la coadă ca să apuce să voteze dar cel puțin au votat, în timp ce alții, tot mii, tot o zi întreagă au stat la coadă dar nici măcar n-au putut vota, ei bine, cu toate aces­tea bunii, adică ai noș­tri, au cîș­ti­gat. Colac peste pupăză, răii, adică cei­lalți, au pier­dut rușinos.

Ieri ca ieri, dar să vezi astă­zi ! Cireașă peste pră­ji­tură: l-au legat în sfîrșit pe Trum­pea, șaca­lul Car­pați­lor, șeful hai­ma­ne­le­lor dacși­lor și tracși­lor, spai­ma aitiștilor.

Mai mult: abia au tre­cut câte­va ore și pri­ma gos­po­dină a țării hopa că i-a luat vigu­ros locul. Nici prin cap nu-mi tre­cea că o să ajun­gem să ne dis­trăm atât de tare.

Păi cum să nu mă simt bine ? Cum să nu dorm neîn­tors la noapte ?

Acum să te ții ! Acum să vezi cum ai noș­tri (am spus deja: bunii) o să-i arunce în fine din par­la­ment pe cei­lalți (răii), după care o să ia și guver­nul și o să-i azvârle și pe ăia afară, și numai ce-o să treacă vacanța de vară și o să se tre­zească cei mai mulți dintre ei din nou cole­gi cu șaca­lul. Asta dacă între timp acest vizio­nar nu va fi creat în stare de mare asceză un impor­tant opus de rețete de plă­cinte sau de poziții la ping-pong, care să-i reducă pust­ni­cia decât la cîte­va luni.

Dar asta rămâne încă fleac pe lîngă ce vor înfăp­tui ai noș­tri odată puși pe treabă, iar pen­tru a avea o idee, nimic mai sim­plu: să aruncăm un ochi la fran­ce­zii ăia, către care ai noș­tri aspiră și cu care aspiră să se înfrățească, acum că avem și noi un tabu­ret la masa euro­peană. Vreo două­ze­ci de mani­fes­tații săptă­mâ­nale icte­rice împo­tri­va unei guvernă­ri inepte e pen­tru ai noș­tri o tristă glumă pe lângă aproape o mie cin­ci sute de săptă­mâ­ni de-a lun­gul căro­ra și-au dat șta­fe­ta care mai de care, având gri­jă să aducă țara cât mai aproape de nive­lul deșer­tu­lui Gobi iar prin medii să azvîrle cu ior­dane în masa care a stat cuminte în ploaie ca să-i hui­duie pe răi sau să-i voteze pe ei, pe ai noș­tri. Contra răi­lor, evident.

Stați așa, că nu e încă tot. Ce contează că engle­zii s-au sătu­rat până peste cap de splen­doa­rea mare­lui proiect euro­pean ? Sau cehii, sau ita­lie­nii, sau fla­man­zii, sau polo­ne­zii, sau ungu­rii, sau cata­lo­nii, sau aus­trie­cii. Nu dom­nule, cînd splen­doa­rea va da cu adevă­rat buz­na peste deșer­tul rămas, abia atun­ci să vezi ! Abia atun­ci vor apă­rea vacile cele grase. Vacile alor noș­tri, desigur.

Așa că mă duc să mă culc. Liniștit.

PS. Până atun­ci, sau după o vreme, când­va, răii de azi pesemne că vor ieși iar la lumină ca să ia din nou locul buni­lor de acum, care iute se vor fi înrăit, așa cum se petrec lucru­rile de aproape o mie cin­ci sute de săptă­mâ­ni. Dar asta nu mă mai inter­esează, impor­tant e că acum ai noș­tri îi gonesc pe ceilalți.

[27 mai 2019]