(Gânduri miștoclaste)
[…]« Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.
Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat. » […]
(Camil Petrescu, 1894 – 1957, ‹ Zeflemeaua ›)
Unii spun că ‘mișto’ ar veni de la nemțescul „Mit Hut und Stock” (cu pălărie și baston). Deci chiar drăguț. Ca adjectiv, probabil că s-ar putea face legătura între efectul produs de o asemenea înfățișare și sensurile cuvântului, care sunt elegant, frumos, bine, etc. Totuși DEX-ul consideră termenul ca venind din țigănescul ‘mišto’, ceea ce nu înseamnă neapărat că sursa nemțească nu ar fi putut inspira pe cea țigănească. Mărunțișuri însă, căci ‘mișto’ e una iar ‘miștoul’ e cu totul altceva. Nu e clar nici dacă miștoul ca substantiv va fi fost derivat din adjectivul de mai sus, și dacă da, cum anume. Fapt e că printr-o piruetă stilistică, substantivul mișto (cu sensul unic de bășcălie) a dat sintagma ‘a face mișto’ (recte a lua în bășcălie) care iute a născut verbul ‘a miștocạ’ (eu miștochez, tu miștochezi, etc). Aici devine interesant, pentru că bășcălia ordinară, bătaia de joc (altfel spus : miștoul, ca termen sintetic oarecum “modern”) arată cu degetul către singurul eventual jilț solid în care românul s-ar putea instala ca lider planetar durabil și de necontestat, cum cel puțin se crede, sau s-ar crede.
Fapt e că dintr-un – să zicem – neologism oarecare, miștoul a devenit cu timpul unul dintre stâlpii limbajului curent, ca expresie directă și rostită a unei stări de spirit și atitudini omniprezente. Asta desigur pe lângă cuvintele formate dintr-un minimum de litere, care de alfel deseori reprezintă și fondul său lexical. Românul face mișto de orice, de oricine, oricum, oricând, oricât și oriunde. Cu excepția unor variații de moment și până la urmă neînsemnate căci reflectând de multe ori anumite contexte specifice, miștoul românului a fost de la început fundamental democratic. Cu desăvârșire non discriminatoriu. Fără deosebire de vreun fel : de sex, religie, rasă, origine, domiciliu, stare socială, stare civilă, vârstă, nivel de studii, meserie, apartenență politică, corpolență, gusturi culinare, zonă geografică, etc. E vorba aici despre bășcălia groasă, aplicată neutru, liniar și continuu, indiferent de context și situație : bucurie, tragedie, sărăcie, bogăție, victorie, absență, prezență, pericol, înfrângere, rușine, succes, prostie, mândrie… Nimeni, nimic și niciodată nu poate fi ferit prin vreo formă de imunitate, de la propria persoană, trecând prin familie și până la Ființa Supremă. Batjocura, dimpreună cu declinarea ei profesionistă – bătălia de joc – e folosită ca panaceu universal, ubi et orbi, adesea de-a dreptul instinctiv.
Aș stând lucrurile, vine firesc mirarea cum încă România nu a promovat un campionat mondial de mișto ca sport așa zis mental, precum șahul, bridge-ul, cubul lui Rubik sau jocul de go, întrecere pe care cu această ocazie și în mod evident autohtonul ar și domina-o ani îndelungați, ba s-ar putea chiar fluierând ?! Cum oare să nu fi apărut încă nici o inițiativă coerentă, finanțată și susținută consistent ? Fie și numai pentru a sparge hotărât anonimatul de care suferă și se plânge pe bună dreptate țara. Și nu de ieri. Zău așa, să lăsăm șahul, în fond există de ani buni campionate mondiale de răbdare în saună, de azvârlire a telefonului mobil, de cărat nevasta în cârcă, de calcul mental, etc. Asta pentru a rămâne în cadrul pudorii. Ca însușiri tipice ale românului, miștoul, bancurile și înjurăturile ar putea astfel propulsa imediat națiunea pe noi și nebănuite culmi de progres și civilizație în ierarhia mondială. Fără discuție că această inițiativă – prea îndelung omisă – ar constitui în prealabil și un impuls considerabil dat economiei naționale prin crearea de noi locuri de muncă în cadrul etapelor orășenești, apoi regionale, apoi la campionatele județene de amatori care ar conduce către faza finală a campionatului național profesionist în urma căruia s-ar alege echipa de corifei însărcinată să reprezinte țara la nivel internațional.
Așa că române, româno, treziți-vă odată ! Veniți-vă în fire căci chiar nu-i de glumă ! Ce citiți aici e orice dar nu e la mișto. Dați-vă seama în fine că aici e vorba despre o șansă unică pe care nu aveți voie să o mai lăsați multă vreme să vă fugă printre degete.
[31 august 2018]