Ciclul “Joacele deșertăciunilor” conține trei texte. În ordine “Joaca de-a nașterea”, “Joaca de-a moartea” și “Joaca de-a învierea”. El se încheie cu un text-epilog ce poartă exact titlul ciclului.
“Vine Halloweenul !” strigă bucuroși copiii și de multe ori mai puțin bucuroși părinții. Pentru că aceștia știu prea bine ce fel de cheltuieli, de distracții și de primejdii îi așteaptă.
Încă din negura timpurilor, în prima zi a lunii noiembrie, cu rare excepții Occidentul creștin celebrează Sărbătoarea Tuturor Sfinților, adică Sollemnitas Omnium Sanctorum, Toussaint, Ognissanti, Día de Todos Los Santos, Allerheiligen, Mindenszentek, All Hallows’ Day, etc. În schimb, cu nu mulți ani în urmă, de Halloween, fixat în ultima zi a lunii octombrie, în Europa se știa (e un fel de-a spune…) doar din filmele americane, printre care de neuitat rămâne “Să ucizi o pasăre cântătoare”. Între timp Halloweenul a progresat însă constant și în voie prin prăvălii și familii, ajungând de facto să îndepărteze din tradiții și celebrări Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Care e explicația acestei victorii ?

Presiunea americană. După al doilea război mondial a devenit aproape o regulă ca Statele Unite să exporte nestingherit în Europa, dar și în “lumea industrială” în general, ce vrei și ce nu vrei în materie de mode, obiceiuri, idei și idealuri, angoase, fast food, jogging, celebrări, slogane, aerobic, credințe, etc. Așa se face că popoarele s-au obișnuit să preia aceste noutăți din zbor, necondiționat și – îmi vine să zic – fără vreun oarecare discernământ.
Prostia colectivă și manipularea maselor. Observațiile de deasupra conduc imediat și direct la originea acestui fenomen inițiat de către tatăl american al relațiilor publice (și mai departe al propagandei), Edward Bernays (1891–1995), apoi inevitabil la metodele leninismului și ale celui de-al III-lea Reich german. Trebuie totuși recunoscut că substituirea unei sărbători religioase, profund creștine și cu adânc răsunet în conștiința și trăirea oamenilor, printr-o maimuțăreală practicată la căderea întunericului îndeosebi de către copii, în ritm de vampiri, spirite, fantome și morți-vii, poate fi considerată ca pe o performanță de care dacă ne gândim bine în fond lumea s-ar fi putut foarte bine lipsi.

Ignoranța generală. Această pătrundere nu a putut să aibă loc cu viteza și cu eficacitatea care s-a observat, decât pe baza și ca urmare a ignoranței și nepăsării devenite generale. Dacă poate la origine sensul adânc și primitiv al acestor manifestări va fi fost pe de o parte de a “sfida” întrucâtva moartea, de a se arăta mai tare decât ea, iar pe de altă parte tocmai de a educa, de a învăța de mici copiii pe o notă oarecum dezinvoltă să relativizeze sfârșitul vieții considerat în general ca trist, dacă nu de temut, n-a trebuit mult ca aceste intenții poate inițial nobile să cadă într-o bufonerie grotescă, pe fond de incantații, gemete și sperieturi.
Câștigul. Pentru sectorul comercial, Sărbătoarea Tuturor Sfinților nu poate argumenta că ar avea forța de a spori în mod semnificativ vânzările. De aceea magazinele tratează această nouă trăznaie a Halloweenului cu același interes financiar cu care consideră din perspectiva marketingului venirea primăverii, a verii, campionatul mondial de fotbal, jocurile olimpice, Sf. Valentin, ziua mamei, a tatălui, fraților, bunicilor, pământului. Ca urmare, după caz, în vitrine și pe rafturi, în perioadele respective se îngrămădesc articolele cele mai adaptate fiecărei ocazii.
*
Totuși la capitolul ăsta și între toate, Halloweenul dispune de un arsenal poate dintre cele mai bogate în materie: dovleci sculptați, tichii de vrăjitor, lumânări, baghete magice, schelete, cranii, mantii, vopsele, pietre funerare, coase, bufnițe, măști, coșciuge și câte și mai câte asemenea jucării pentru copii. Mai tulburător este însă felul cum Halloweenul s-a strecurat pe nesimțite până și în răsăritul ortodox, unde se zice că credința e încă mai tare.
Așa se face că în ziua de 1 noiembrie a fiecărui an, sleiți după noaptea dinainte cu bătăi de inimă între chiote, sperieturi și amenințări burlești, creștinii nu mai au vlaga cerută spre a prăznui senin și din suflet Toți Sfinții, și asta chiar dacă la urmă Halloweenul nu e decât o mare prosteală. Și totuși ceva rămâne fundamental strâmb în această schimbare. Eu cred că e nesimțirea.
“O, deşertăciune a deşertăciunilor,
zice Ecleziastul,
o, deşertăciune a deşertăciunilor!
Totul este deşertăciune.”
(Ecleziastul 1,2)
[17 octombrie 2025]
2 răspunsuri
…sau Prostia?
Sau prostia. Soră cu nesimțirea.