Rămâne că e totuși ceva fundamental patetic în această fanfaronadă occidentală, oricât se știe că propaganda demagogică are un rol bine precizat în arsenalul oricărui beligerant. Instinctiv gândul se întoarce cu trei decenii în urmă la așa-zisele războaie din Golf. Coaliția occidentală împotriva Irakului. Declamațiile lui Saddam Hussein. Tunul stratosferic. Bombele chimice. Armele de distrugere în masă. Rezultatul e știut. Ce nu am impresia că se ia destul în serios este simplul fapt că Iran nu e Irak. Că pentru Occident ambele țări sunt populate de barbari primitivi conduși de căpetenii fanatice e una. Dar lăsând Irak la o parte, ce știu e că iranienii de azi se sprijină de milenii pe imperiile ahemenid și persan, și pe figurile lui Cirus cel Mare, Xerxes I și Darius III. Printre altele. Ce mai știu e că pentru popoare ca cel iranian, suferințele au alte unități de măsură decât cele occidentale. De o parte, până acum se spune că în conflict au murit șapte soldați americani. Sicriul fiecăruia dintre ei a fost primit în Statele Unite cu onor fie de președinte, fie de vice-președinte. De cealaltă parte, se spune că numărul victimelor militare ale Iranului e incomparabil mai mare, dar nu se spune și nu se știe dacă vreun oficial de prim rang a fost prezent la ceremonia înmormântării vreuneia. Pentru oriental, pe deasupra asediat, viața are alt preț decât pentru atacator. Ținta e alta: de a-și apăra pământul și neamul. Iar lucrul ăsta n-are preț și nu există suferință care să-l dezarmeze. În față, americanul și israelianul luptă și mor pe un pământ străin potrivit unor ordine emise ca urmare a unei strategii așa-zise preventive care cere ca un dușman să fie distrus pe baza principiului că el ar putea deveni cu adevărat periculos.

Culmea e că deși se fac ani buni de când lumea a devenit un sat și orice atrocitate e posibilă oriunde oricând, de multe ori cu mijloace derizorii, s-ar zice că Occidentul ori încă nu va fi înțeles, ori se complace în ideea că ridicarea notorie a nivelului de securitate îl pune la adăpost de surprize, când e știut ce efecte catastrofale poate produce un “banal” atentat revendicat într-un magazin alimentar, o stație de benzină sau la un meci amical de fotbal.

[23 martie 2026]

L’article SUA contra ORICUI (urmare) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Am căutat ce a însemnat pentru Statele Unite (ca atacat sau ca atacator) mai mult de un secol de confruntări, conflicte, bătălii și războaie. Cu ce s-a ales această țară în urma lor. Cum s-a încheiat sau soldat fiecare dintre acestea. Care este “clasamentul” astăzi. Și am identificat șapte situații finale diferite. Din anul 1900 și până astăzi, Statele Unite ale Americii au fost parte în 29 de conflicte importante, cu următoarele rezultate:

9 retrageri,

7 victorii ale alianței SUA cu alte state,

6 situații neclare, rămase incerte,

3 înfrângeri,

2 victorii,

1 armistițiu,

1 pace.

Grupând rapid aceste rezultate, din totalul celor 29 de confruntări rezultă 9 câștiguri, 12 pierderi și 8 finaluri discutabile. Adică numai în sub o treime dintre ele SUA pot revendica succese clare, și numai în sub 1% singure. Șocant ? Hm, da și nu.

Da, pentru că odată cu intrarea în secolul 20, cu explozia fără precedent a revoluției industriale și cu diluarea, apoi cu destrămarea imperiilor coloniale, SUA s-au ridicat în scurt timp la un statut de mare putere mondială economică și militară, statut pe care l-au revendicat fără întârziere, culminând după 1945 cu acela de jandarm mondial. Neuitând pe de o parte că de multă vreme supremația tehnologică și resursele financiare americane nu au făcut decât să crească incomparabil mai rapid decât în oricare altă țară. (Cu excepția Chinei, în ultimele decenii.) Iar pe de altă parte, că bugetul militar american (primul din lume) reprezintă aproape 40% din cel mondial și egalează în clasament pe cel cumulat al următoarelor 8 țări. În aceste condiții deci, la prima vedere un asemenea “palmares” atât de contrastat într-adevăr ar avea de ce să surprindă. Atâta numai că…

Nu, pentru că orice conflict de acest fel nu se compune și reduce numai și exclusiv la chestiunea militară. Din el fac parte importanți și numeroși factori economici, politici, sociali, culturali, ideologici, ecologici, demografici, care devin esențiali cu precădere după încheierea ostilităților, indiferent de câștigător sau învins. Cu cât beligerantul e mai puternic, mai mare, mai numeros – cazul SUA – cu atât teoretic impactul conflictului poate fi absorbit mai lesne. Dar niciodată fără a lăsa urme adânci – războaiele mondiale, Coreea, Cuba, Vietnam, Irak, Afganistan, Siria, sunt tot atâtea exemple. O privire retrospectivă rapidă și de ansamblu din unghiul american asupra rezultatelor bune, mediocre și proaste ale acestor confruntări arată însă că toți acești factori sunt de regulă fie subestimați, fie greșit apreciați, fie de-a dreptul ignorați. Poate cu excepția celui de al doilea război mondial, unde au fost parte a unei coaliții, Statele Unite nu au avut niciodată un proiect realist, solid, coerent și câștigător care să ia în seamă acești factori pe termen lung. Crezând orbește în dreptatea implacabilă a glonțului și în cumplita maximă a doamnei de Pompadour «După noi, potopul!», pe unde a trecut americanul nu s-a ocupat decât de război, nelăsând în urmă altceva în afară de jale și dezastru.

Măcar dacă de data asta lucrurile ar sta altfel… Doar că absolut nimic nu prefigurează o asemenea schimbare de paradigmă. Dimpotrivă. Și măcar dacă de data asta bătăliile nu s-ar întinde zeci de ani, ca în Haiti, Vietnam, Afganistan și Siria. Doar că n-ar fi de mirare ca față cu adversari mult mai slabi, însă care-și apără pământul și modul de viață, sinistra aroganță americană să nu fi învățat nimic din eșecurile trecutului în virtutea principiului abstract de impunere obligatorie a democrației occidentale.

[22 martie 2026]

L’article SUA contra ORICUI est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

[…]

S-a supărat ca văcaru’ pe sat

La răscoala din 1907, în satul Gălbejani-din-Vale era un țăran înstărit, văcar vestit, vânjos, pe nume Vasile Văcaru, zis VV, adică Veve. Când a izbucnit răscoala și mulțimea a ieșit cu mic cu mare, cu bâte, țăpoaie, topoare și coase, Vasile ăsta s-a încăpățânat și a rămas îmbufnat în casă la el, refuzând să-și riște pielea, cireada de peste o sută de vaci, cât și averea pentru ceva care bănuia el că n-avea cum să se sfârșească cu bine. Și cum puhoiul de răsculați trecea pe uliță taman prin fața curții lui, sătenii strigau „Haide bre Veve, ce mama ta, ieși și tu bre din vizuină, să batem strașnic la boieri, mama lor de boieri!”. Dar el nu și nu, trase și obloanele de la toate ferestrele. Până când unii, ultimii din coadă, văzând asta, năvăliră în ogradă și de supărare, ca să-i facă rău, îi sloboziră vacile din staule, care o luară razna mugind printre oameni. Abia atunci înțelese Vasile că nu e de glumă, așa că țâșni din casă trăgând furios în aer cu pistolul (avea pistol), dar oamenii se împrăștiaseră deja în toate direcțiile. Și așa a rămas văcaru’ ăsta veșnic supărat pe sat, căci i-au trebuit mai multe zile până să-și strângă din nou – cu mare osteneală – toate vacile.

S-a terminat în coadă de pește

Surdu’ și Orbu’ erau prieteni și pariau încontinuu unul împotriva celuilalt. Pentru orice. Pe orice. Ba că următoarea mașină de pe stradă va fi sau nu verde. Ba că va ploua sau nu în următoarele cinci minute – pe ceas. Ba că firele de nisip luate într-un pumn sunt mai multe sau mai puține de o mie. Odată hotărâră ei să prânzească la o cherhana vestită, poftind după ciorba și plachia care se făceau acolo – cu pește proaspăt prins – într-o bucătărie alăturată. Era abia ora unsprezece, mâncărurile erau deja pe foc dar mai era nevoie de ceva timp până să fie gata, așa că cei doi prieteni luară loc la o masă și ca să înșele foamea începură mai cu o afumătură, mai cu o măslină, mai cu un țoi de rachiu, și iar așa până se făcu miezul zilei și ospătarul le puse pe masă ciorbele aburinde. Veseli de la rachiu, unul făcu: „Pariu că peștele meu are mai puțin de o sută de oase”. „Pariu” zise celălalt. Era vorba despre jumătatea din spate a unei scrumbii mijlocii. Și se puseră ei pe înfulecat dezosând peștii, iar când să ajungă aproape de coadă începură deja nerăbdători să numere oasele deja dezgolite. Doar că ochii li se cam tulburaseră, degetele le cam tremurau și numerele li se cam încurcau în cap, așa că după ce numărară ei de vreo trei ori hotărâră să se lase păgubași, renunțară la plachii iar pariul lor se termină în coada de pește.

Să despice firu-n patru

Puțini mai știu că vorba asta amintește un fapt adevărat petrecut în 1917 într-o tranșee din Marele Război unde luptau cot la cot „păroșii” Rémy d’Arvoul din Lyon, scoțianul Angus MacLachlan și grecii Kostas Spanos și Aris Petrou. Oamenii nu se simpatizau. Frig iute, ceață groasă, dușman departe, obuze și gloanțe rare: timpul trecea greu. Printre rugăciuni, tot ascunzându-se ei sau curățind noroiul, începu fiecare să depene de-ale lui. Scoțianul că nu mai știa nimic de iubită. Un grec aflase că-i murise mama. Celălalt grec că de când cu războiul afacerile înfloriseră. În timpul ăsta, francezul își ascuțea atent baioneta pe o piatră găsită pe jos. „Ești gata deja să-njunghii vreun turc ?” râse cinic Angus. Tăcut, Rémy smulse scurt un fir din mustața cât mătura și țintindu-l pe scoțian, apoi pe greci, zise calm: „Pariu pe o țigare că-l despic în patru” ? Cei trei schimbară ochiade amuzate, pufniră și încuviințară. Și numai ce omul propti firul în fața ochilor, linse lama baionetei, o potrivi pe capătul firului, îl strânse bine și cu limba între dinți, încet-încet, foarte încet, îl crestă până ajunse la celălalt capăt. Jumătate de fir închise bine în pumn iar cu cealaltă făcu la fel. Și încă o dată. Oamenilor le ieșiseră ochii din orbite. Când termină, le arătă senin cele patru sferturi de fire și zise mucalit: „Acum ia dați țigarea”.

Și-a luat nasul la purtare

Savinien de Cyrano zis de Bergerac a trăit în vremea înfloritoare a regatului francez sub domniile lui Ludovic al XIII-lea și al XIV-lea. Personalitate publică, exploziv, inspirat, mândru, erudit, iute, cu verb bogat, de Bergerac nu evita provocările, ba se poate spune că le căuta chiar. Avea o particularitate fizică rară, dacă nu chiar unică, pe care nu numai că nu o ascundea, ci o scotea mai abitir în evidență: un nas foarte mare. Cei care-l știau nu ezitau să-l necăjească numai pentru a se amuza înapoi cu replici usturătoare pline de vervă, iar cei care nu-l cunoșteau se prefăceau din discreție că nu observă acest „detaliu”. Dar Cyrano era ager și adesea chiar el deschidea discuția pe ton emfatic. Lumea însă începuse să vorbească pe la colțuri despre aparițiile lui teatrale care de fapt ar fi fost o perdea de fum ce ascundea o mare stinghereală cauzată de acest „defect”. Până în ziua când Louis, viconte de Arpajon, marchiz de Séverac, conte de Rodez, baron de Salvagnac și de Montclar, îl pofti la palatul său spre a-i conferi Ordinul de Mare Merit al Jartierei pentru serviciile deosebite aduse Regimentului Gărzilor Franceze. Ca urmare, întors la Paris călare, omul se închipui încununat precum împărații romani intrând triumfal în Roma, și străbătu orașul purtându-și falnic nasul în vânt ca pe un drapel.

Și-a turnat cenușă în cap

1897. Dobrotă era mecanic, conducea locomotiva, iar Marin Fundatu era fochist pe ea. Trenul lega Tecuci de Bârlad, 50 km, 2 ore. Grijă mare la încrucișări. Ochii mari după oameni, dobitoace, șarete, atelaje și uneori câte un automobil cu aburi, care și el tăia calea abia urnindu-se. Dacă mai și ploua, ningea, era ceață sau era în ianuarie, teama creștea. Lămpile cu gaz abia luminau la o aruncătură de băț. Pe traseu erau trei bariere, dar acarii deseori moțăiau sau chiar dormeau. Așa odată au ferit în extremă o mătușă care se poticnise la trecere. Locomotiva a frânat cât a putut Dobrotă să tragă de fier, de s-au ciocnit toți călătorii între ei. De atunci, cât timp se mișca trenul, erau amândoi cu ochii holbați pe șine. La fel și-n seara aia, doar că dând o lapoviță groasă, Dobrotă ieși din cabină ca să tot șteargă geamurile căci nu mai vedeau nimic și lăsă colegul la condus. Unul cu spatele către față, celălalt cu un ochi la șine și unul la cazan, și deodată izbiră ceva mare și greu care căzu cu zgomot. Mecanicul se răsturnă și se rostogoli jos. Trenul opri. Fochistul sări cu groază din cabină: pe șine zăcea mort un bou imens. Peste el, întins, gemea Dobrotă. Fundatu să se țicnească nu alta: alerga în sus și-n jos zbierând, și tot așa până ce sări înapoi în cabină, înșfăcă găleata cu cenușă și și-o turnă în cap pe toată.

Și-a dat arama pe față

E povestea unui hoț de cel mai înalt nivel, regele hoților. Porecla? Corbul. La activ, zeci de jafuri celebre: picturi, cărți rare, bijuterii, antichități. Devenit bogat, ajunsese să fure doar pentru aventură, din pasiune și sfidare. Niciodată prins, până când la Torino și-a fixat ca pradă Giulgiul din Domul Metropolitan Sfântul Ioan Botezătorul. Tentativa s-a petrecut într-o noapte fără lună. Cățărat pe acoperiș apoi coborât pe fațadă până la o fereastră forțată de la etaj, de acolo intrat în anexa catedralei, ajuns în marea sală a armelor de lângă capela regală unde însă planul său bine ticluit întâlni un obstacol nebănuit. Chiar cînd urma să se strecoare în capelă, unde se afla Giulgiul, auzi vorbe și pași pe solul de granit. Doi paznici cu făclii intrară pe ușă vorbind aprins, așa că se ascunse într-o clipă în dosul unei coloane. Cei doi oprindu-se tot argumentând, hoțul se furișă tiptil după o veche armură de aramă din secolul XV dintr-un colț al sălii și se vârî pe nesimțite prin spate înăuntrul ei. Fața rămânându-i însă descoperită, ridică mâna înzăuată cu grijă infinită pentru a-și coborî arama vizierei pe față. Dar metalul îl trădă cu un scârțâit infect. Paznicii tăcură. Hoțul încremeni. Doar că pânza de păianjen crescută în coif și vizieră îi gâdilă nările, iar regele hoților nu putu să biruie un strănut care îl dădu de gol.

Te uiți ca vițelul la poarta nouă

Istrate Gherganu din Tătărani ținea în curte un câine, un bou, o vacă și un vițel de două luni, iar pe vatră o pisică. Boul, vaca și vițelul îi scotea zilnic la păscut. Dar cum banii nu-l aruncau din casă, gardul și poarta curții ajunseseră o jale, de ieșeau și intrau în voie câinele și pisica lui, dar și ale altora. Se hotărî deci să le schimbe cu unele noi. Strânse leu după leu, luă bulumaci de fag, cuie de oțel și plasă de zinc, lucră zece zile la gard până îl înlocui cu totul, dar poarta o lăsă. O gândise mândră, cu două canaturi mari, să poată trece carul și cu țepi aurii la vârf, iar alături una mică de un canat, pentru oameni și dobitoace. Așa că le tocmi la un fierar din Iași, Floricel Mânzatu. Acesta i le promise peste o lună, că nu doar el era client, dar după două luni tot nu erau gata. Între timp Istrate își vedea de treaba lui cu gospodăria și animalele, care de când cu gardul cel nou nu se mai foiau decât prin poartă. Și iată într-o dimineață, când să iasă cu vitele la izlaz, apare Mânzatu cu porțile în căruță, să le schimbe. Bucuros, omul îi plăti după tocmeală, plecă la pășune cu animalele și se întoarse pe înserat. Porțile luceau minunat. O deschise pe cea mică, băgă boul și vaca în curte, dar când să ajungă să bage și vițelul, acesta rămăsese pe loc înțepenit, uitându-se țintă la poarta cea mare pe care vezi bine nu o cunoștea.

Tichie de mărgăritar i-a trebuit

De peste 250 de ani, carnavalul de la Rio de Janeiro era pe departe cel mai vestit din lume, iar la cei 85 de ani ai săi, Bartolomeu Evangelista Carvalho de Almeida Martins Pereira, zis Barto, era probabil cel mai în vârstă și vestit participant la fiecare dintre ultimele 76 de ediții. Cu anii devenise ca o mascotă a carnavalului, iar prietenii se întreceau să creeze care alegorice numai pentru el. Barto, fost timonier, fusese burlac toată viața, așa că nu trebuise să dea niciodată socoteală cuiva de felul cum se pregătea – adică se împopoțona – pentru carnaval, și cum nu fusese înzestrat cu prea mult gust, ținutele lui îi măriseră faima. O dată pe an, omul nu se lipsea de nimic. Fuste, pene, aripi, bluze, colanți. Asta poate pentru că nici nu fusese dăruit de natură cu un chip prea frumos și cu un trup prea atletic. Chel, nas mare, zbârcituri de la fumat, scund, slab, mâini lungi. Și iată că în acel an ceva cu totul deosebit îi trecu prin minte: să se înveșmânteze în straiele naturii, așa că-și făcu din liane o mantie până-n pământ, peste care aruncă un fel de capă din frunze de brusturi. În picioare încălțări din scoarță de copac, iar pe cap își răsuci două frunze de nufăr pe care le decoră cu țurțuri de vâsc. Și ieși așa, mândru, pe drum. Iar mulțimea: „Ia uitați-vă și la moș Barto, nu se mai astâmpără, tichie de mărgăritar i-a trebuit…”

Tufă de Veneția

În Turcia tradițiile au viață lungă. Una dintre ele se ducea până la începutul secolului XIX, pe timpul sultanului Mustafa al IV-lea. Era vremea dezvoltării comerțului cu orașele-republici italiene, Genova, Florența, Siena, Pisa, dar mai ales Veneția. Obscurantismul și superstițiile dominau. Așa odată Çelik Sertac, negustor în Smirna, se întoarse dintr-o călătorie în Serenissima cu un snop de  frunze și flori de rododendron zicând că le luase de la un vraci arab care îi jurase că vindecă orice fel de scurgere. Vestea se răspândi ca fulgerul în oraș, apoi în provincie, apoi în regiunea egeeană, apoi în toată Anatolia și la urmă, în câțiva ani, în întreaga țară. Comerțul cu rododendron înflori. Poporul începuse să-l cultive prin grădini și puțini mai erau cei care știau că totul pornise de la un snop de frunze aduse din Veneția. Purtați de legendă, oamenii ajunseseră să folosească planta în cele mai diferite feluri și supărări. Dar mirare: cu foarte rare excepții, rezultatele se dovediră departe de așteptări. Scurgerile, eczemele, varicele, secrețiile, arsurile, chiar și descântate rămâneau fără efect. De unde odinioară planta purtase nădejdea țării, lumea sfârși prin a numi tufă de Veneția orice înșelătorie, orice decepție, orice lucru bun de nimic. 

Umblă cu cioara vopsită

În 1820, Naïm Al-Badr era cel mai iubit artist ambulant din Casablanca. Își muta ghereta din loc în loc și cu o inspirație rară scornea diverse povești cu care încânta poporul. În lăzile lui ducea felurite accesorii, măști, deghizări și straie, iar într-o colivie mare avea încă de copil un papagal macao multicolor cu care încheia triumfal spectacolele. Al-Bu, așa îl zisese, îngâna melodii dragi și recita poezii cu care mira mulțimea. Dar într-o dimineață, brusc, îngrozit, Naïm îl găsi căzut țeapăn în colivie. Abia atunci își aminti că Al-Bu avea 38 de ani. Omul trase obloanele la gheretă și pe o placă scrise „Reprezentații anulate până la viitorul anunț”. După ce îl plânse trei zile și se frământă alte câteva, pentru ca să-și poată câștiga zilele cât și în cinstea papagalului, hotărî să continue. Dar cum?! Asemenea papagali nu mai găsea, în schimb erau peste tot ciori la fel de mari. Puse în ascuns doi copii să prindă una ca smoala, o pictă cu roșu, galben, albastru și verde, și preț de o lună se căzni degeaba să învețe cântece și poezii. Pe lângă „cra-cra”, pasărea dacă mai scotea alt sunet. Sleit și posomorât, omul schimbă placa: „Lume-lume, veniți să-l vedeți pe fiul lui Al-Bu!” Apoi deschise obloanele și lumea se adună la vedetă. Dar numaidecât, scârbiți, oameni se împrăștiară bombănind „Naïm a ajuns că umblă cu cioara vopsită”.

Ura și la gară

Încleștările sociale din România au fost presărate cu situații de cruntă încordare. În 1931 poporul o ducea greu. Economia era în plină criză. Partidul comunist abia că se închega. Autoritățile și jandarmeria supravegheau cu mare atenție fiecare mișcare proletară și urmăreau îndeaproape grevele și manifestații de protest mai mari sau mai mici, deseori înăbușite violent. Se întâmplase în Uricani, în Lespezi (Vrancea), în Brazi și chiar în Brașov. Într-o duminică, celula din Agnita chemă poporul să meargă la demonstrație în fața prefecturii din Sibiu. Se adunară aproape o sută. Învățând din cele pățite de curând de alții, cuvântul de ordine fu „Liniște, fără lozinci.” Aș! Oriunde se găsesc câțiva zurbagii. Fapt e că în tren, timp de o oră, trei scandalagii făcură echipă. Unul, Florea Gugiulău, zbiera de pe coridor „Trăiască Partidul Comunist”, iar ceilalți doi – Petru Câștelnic și Olga Bolnici – în compartimente ațâțau lumea să strige în cor „Uraaa! Uraaa!”. Când aproape să ajungă trenul în gara din Sibiu, cu toate că știa bine că nu departe se afla spitalul iar alături o biserică și că înțelept ar fi fost să nu iște zarvă înainte să ajungă la prefectură, Bolnici nu-și putu stăpâni un ultim îndemn: „Și să fie foarte clar pentru toți: strigăm ura și la gară !”

Vax albina

Damian Colojan era un tunar oltean scund, argint viu dar vrednic, din Batalionul 12 Panduri care lupta la Plevna în războiul pentru independența României lângă tovarășul lui Gherase Copceanu, un moldovean zdravăn dar cam împiedicat. Veșnic neastâmpărat chiar în toiul luptelor, Damian înșira poznele cu care nu înceta să-l sâcâie pe Gherase, care la rândul lui le încasa doar mormăind gros ceva de felul „Da’ mai termină odată” sau „Răule” sau „Iarăși ?! Ce mai e și asta ?!” Așa făcuse când vrând să sară în cizme pentru încolonare se trezise cu ele legate una de cealaltă cu nojițele, sau când Damian îi schimbase hainele cu ale lui, de era să le rupă, și iar când îi turnase un capac de sare în gamelă. În noaptea cu pricina, când plutonul sforăia strașnic, la lumina lunii ștrengarul luă încet cizmele lui Gherase, le lustrui atent cu mantaua de se vedea în ele, se furișă la patul unui vecin care primise de acasă un borcănaș cu miere, luă din el cu baioneta cât trebuia, unse cizmele, întinse priceput mierea pe toate fețele, le puse la loc și se culcă la rândul lui. În zori, când se dădu deșteptarea, după ce se îmbrăcă, vrând să-și tragă cizmele, lui Gherase mai că i se lipiră mâinile pe ele. Văzându-l, sergentul proptit în fața lui i se răsti cu arțag „Bravo moldovene, acum ești și cel mai fercheș, ai cizmele unse cu vax albină !”

Vinde blana ursului din pădure

Mic dar mândru, satul Gurasada (Hunedoara) ascundea multe ciudățenii. Avea un izvor de vin, de fapt de șpriț, o tarla unde creștea grâu roz și o vie cu cinci boabe la ciorchine, dar mai ales îl avea pe Demostene Ganțu care mânca fier, pe Erzsébet Balog care cu stânga făcea vrăji pe găini și pe Costea Tănase, zis Iala, care mințea cum respira. Mai erau și alte ciudățenii – copacii care luminau, pietrele moi, șoarecii cu pete, Gajgan albinosul transparent. Toate astea cam speriau pe oameni, tocmai de aceea pe Costea cel mai mult îl iubeau, că de fapt fiecare mințea, dar nimeni ca el. Nu era zi ca Iala să nu iasă pe ulițe strigând ba „Ia la cartofu’ vesel !” (zicând că văzuse el cartofi care țâșneau din pământ), ba „Ia la urechile de sănătate !„ (zicând că avea în tolbă gângănii ale căror urechi lecuiau guta), ba „Ia la mortu care cântă !” (zicând că avea cenușă de la un gurist cu două capete), baa… tot așa, câte și mai câte, desigur toate niște născociri. Și numai odată apăru el cu gura mare trăgând o ladă: „Ia la blana de la urs” (zicând că dacă frecai perii se făceau bani). Și cum trecea prin fața bisericii și a primăriei, ieși lumea râzând. Părintele, sătul de prostii, se făcu către băiat să-l certe, dar primarul, alături, se aplecă spre el surâzând mucalit: „Lasă-l bre părinte, nu-l știi că e de-al nostru ?… Vinde pielea ursului din pădure…”

Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă

Poveștile vorbelor se încheie cu cea care se pare să fie dintre cele mai vechi. În secolul al XI-lea, înainte de Marea Schismă, la sfânta așezare Amalfinon de la Sfântul Munte Athos viețuiau liniștiți câțiva călugări benedictini sub grija starețului Dimitrie. Leo cel Bătrân o întemeiase de aproape un secol spre capătul de est a peninsulei, la 250 de metri de țărmul Mării Egee. Vestea mersese că monahii omeneau adesea o noapte, două, călătorii și marinarii coborâți de pe corăbii în portul alăturat. Așa, odată, acostă un vas de corsari ca vai de el, mai să se scufunde, arătând semnele severe ale unei bătălii: pânză sfâșiată, catarg rupt, oameni morți pe punte, găuri în flancuri. Din corabie se târâră spre mănăstire trei pirați, dar numai unul ajunse să fie ridicat și îngrijit de viețuitori. După vreo săptămână omul începu să se întremeze. Mânca și vorbea. Îi zicea Grigore, 31 de ani, bulgar, păgân, de 18 ani pirat. Mai stătu el câtva până se ridică, mulțumi și dădu să plece. Monahii însă hotărâți să-l boteze. Grigore ioc. Atunci frații îl încuiară în odaie și în frunte cu starețul căzură la rugăciuni mari către Pronie ca să-l înmoaie să se creștineze. Așa după trei zile intrară la el în odaie de era pe jos tot plâns. Și se boteză omul chiar în ceasul acela, iar frații își ziseră între ei „volens nolens, Gregorius aquam benedictam bibit”.

[24 ianuarie 2026]

L’article Poveștile vorbelor (5/5) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

[…]

La dracu’ cu cărți

Unii specialiști în istoria literaturii apreciază că expresia ar proveni de la un joc de cuvinte încrucișate găsit cu totul întâmplător în biblioteca comunei Ciolăneștii-din Deal, datând se pare încă din anul 1759, de pe vremea domniei lui Scarlat Grigorie Ghica, altfel știut ca rebusist de temut, în timp ce anumiți istorici contestă autenticitatea documentului. Faptul este că într-adevăr fragmentul descoperit cuprinde un joc de cuvinte care eventual ar putea fi considerat la originea acestei expresii, dat fiind că în dialectul regional folosit la acea epocă, ladră era numele vasului în care demnitarii palatului obișnuiau să-și facă nevoile pe timpul nopții.

Cum din când în când slujitorii mai uitau să pregătească recipientul – care trebuia pus la îndemână într-un anumit loc (dar nu la vedere) sub patul dregătorului, sau chiar al domnitorului – nu era prea rar ca unul dintre aceștia să se trezească noaptea urlând după vas: „Unde dracu’ e ladra ?!” Urma că pentru a da de vas și a-și ușura stăpânul, slujitorii alergau îngroziți peste tot fluturând făcliile, căci adesea vinovatul uitase până și unde pusese sau văzuse vasul, și nici că nu împărtășise lucrul ăsta altuia. Cu anii, din aceste peripeții neplăcute s-a tras în cele din urmă această binecunoscută expresie care se referă la iad, statornicindu-se până în zilele noastre.

La paștele cailor

Nici până astăzi nu s-a putut găsi o explicație convingătoare și categorică pentru această zicală. Ce se presupune este numai că ea ar putea proveni din Rajasthan și că prima mențiune indirectă ar avea peste 3300 de ani. Indirectă pentru că în imnul vedic Rigveda a fost găsită expresia „…foarte tare…așa că Sukhwinder… turma de cămile la păscut pe dealuri”. Mult mai târziu, la anul 700, într-un pasaj din a unsprezecea Rugăciune Șoptită, Ali ibn al-Husayn al-Sajjad pomenește despre un grăjdar sărac din valea Iordanului, Asadullah, care avea în grijă herghelia imamului și care odată se trezi că nu mai avea cu ce să-i hrănească, căci soarele pîrjolise tot. Ce să facă?! Caii nechezau de foame, iar ca să-i moară, e că știindu-l pe stăpân, își pierdea și el capul. Dar aici sursele se tulbură. Manuscrisul original fiind pierdut, s-au păstrat doar două transcrieri traduse. Într-una scrie că Asadullaha și-a luat inima în dinți, a dus caii la apă să mănânce alge și că așa i-ar fi salvat. În cealaltă e scris tot ceva de apă, că i-ar fi hrănit cu… pește (!) și că vezi Doamne! caii s-ar fi otrăvit, iar de grăjdar nu se mai spune nimic. Să fi transcris greșit scribul ?…

Mă simt ca-n sânul lui Avram

Ideea că mitologia, cu ființele ei, ar fi fabulație, e probabil cea mai mare înșelătorie răspândită de „oamenii de știință”. În vechime, uriașii, zânele, balaurii, piticii, au fost stârpiți de oameni, dar desigur au existat. De atunci vine vorba asta. Cum știm, cu 4000 de ani în urmă Avraam (zis Avram), păstor și profet, a fost întâiul patriarh biblic. Când era tânăr (muri la 175 de ani), ducând odată oile la păscut, i s-au risipit ele într-o pădure. Alergă omul după oi și strânse câteva. Pădurea era vrăjită, bântuită de tot felul de lighioane, iar Avram se pomeni cu doi spiriduși nădușiți care-i căzură la picioare dârdâind de spaimă – amândoi cât o palmă de om, rugându-l cu lacrimi în ochi să-i scape de un ciclop care fugea după ei să-i mănânce. Păstorului i se făcu milă de pitici, ridică slavă lui Dumnezeu, deschise cămașa, îi luă la piept și plecă mai departe după celelalte oi. Într-o clipă îi apăru în cale ciclopul, cumplit. Dârz, Avram se opri, se aplecă, luă o bâtă de pe jos și se făcu la el. Monstrul urlă de stârni vânt în pădure, dar voinicul se repezi cu bâta. Atâta doar că aplecându-se, spiridușii alunecaseră de la piept, picând chiar în blana berbecului de lângă Avram. Așa că în timp ce acesta se lupta cu ciclopul, unul îi zise fericit celuilalt „Aici mă simt ca în sânul lui Avram.”

Nici cât o ceapă degerată

În portul Hamhung, provincia HamGyong sud, RPDC², Ding-Dong (15) era cel mai tânăr ucenic din localul lui Nam-Ban „Zorii azurii”. Plin de elan, Ding-Dong intrase abia de o lună ca ajutor la Nam-Ban (61) care, maestru emerit al poporului, era un bucătar foarte exigent. Cum se știe, legumele cu mai multă apă e de dorit să nu înghețe, cum și că înainte de a o servi, mâncarea se gustă, dar băiatul nu cunoștea încă toate tainele meseriei. Vrând să-i arate maestrului pasiunea lui, într-o iarnă se hotărî să gătească acasă rață cu ceapă caramel, ca o surpriză. Văzuse că îi trebuia desigur o rață, zahăr, vin, suc de portocală, sare, piper, amidon, cimbru și salvie. Cum nu avea la îndemână mai nimic din toate astea, găsi pe stradă un biet pui amorțit de cioară, apoi luă oțet, sare și bicarbonat, dar când să mărunțească cepele, văzu că stând ele afară înghețaseră. „Ei, nu-i nimic” își zise, și se apucă să le toace, apoi le prăji, amestecă puiul de cioară copt cu ceapa, puse totul într-un vas și se prezentă țanțoș în fața lui Nam-Ban. Maestrul căscă ochii, apoi gura, luă două bețe, închise gura și ochii și cu teamă mare gustă puțin din mâncare, scuipă, mai gustă odată puțin, scuipă din nou, deschise larg ochii, zvârli cu vasul spre Ding-Dong care deja o luase la fugă și strigă „Nerodule, nu e bună nici cât o ceapă degerată!”  

Nu e ușă de biserică

În tradiția meșteșugărească din Vârvoru de Jos, ba chiar în tot județul Dolj și în toată țara, de fapt în întreaga ortodoxie și chiar creștinătate, o biserică este un loc în care oamenii se strâng pentru rugăciune, iar ușa ei, de dorit și de obicei frumoasă și solidă, e făcută să despartă spațiul sfințit de lumea păcătoasă din jur. Da, doar că în urma unui foc în curte cu un vânt care împrăștiase scânteile, ușa bisericii din Vârvoru de Jos arse. Har Domnului în biserică n-a ars nimic, dar epitropul-casier trebui s-o înlocuiască pe loc, să nu se trezească părintele lipsă cu moaștele și odăjdiile. Dar de unde lemn și mai ales meșter? Lemn gros și uscat de fag nu mai era de mult iar tâmplarul era plecat la oraș. Ce pacoste! La urmă se hotărî, luă ce scule și cuie găsi, smulse din gard șipci mai bune și înjghebă ca un opritor cât să nu intre frigul și să nu dea buzna oamenii în sfântul locaș. Munci omul strună și o fixă la căderea nopții. Dimineață se duse să vadă cum arăta. Nu prea bine: scândurile nu se potriveau între ele și erau pline de noduri și găuri. „Asta e!” oftă el, „măcar părintele o să fie mulțumit că are ușă”. Se întoarse părintele la amiază de la protopop și când dădu cu ochii de pârjol se închină, iar când văzu jaful de la intrare se holbă și se-nchină de trei ori: „Asta nu e ușă de biserică!”

O întorci ca la Ploiești

Uite cum din nimic poate ieși o dramă dar și o zicală. Doi din Breaza se duceau cu căruța la Ploiești în piață să vândă dovleci, dar când ajunseseră ei aproape de oraș și tocmai treceau peste șinele trenului, cel care mâna căruța odată struni calul care se opri. „Ce faci omule, ești nebun?” și vecinul să ia biciul și să dea în cal. Vizitiul însă după o clipă de gândire: „Stai așa că am uitat ușa descuiată la casă”. Celălalt crezu că visează. „Bre, ești pe șina trenului! Dă-nainte la cal!” „Stai așa că mă întorc numaidecât” și trase frâiele cu dreapta iar calul se întoarse cuminte. „Dii, hăi!” și o luă înapoi. Vecinului nu-i venea să creadă, lăsă baltă, nici nu mai știa ce să spună. În timpul ăsta celălalt deja mâna calul puțin la trap. Și tăcură așa o vreme, iar când trecuseră de Câmpina, pe la Podul Vadului, aproape să intre în Breaza, tot pe șina de tren, vizitiul iarăși struni calul care se opri din nou ascultător. Trenul fluiera la vedere. Celălalt urlă la el ca scos din minți: „Ce faci nenorocitule, iar te-ai răzgândit?!” Vizitiul iar după o clipă: „M-am tot gândit și mi-am adus acum aminte că de fapt o încuiasem”. „Și acum ce-ai să faci? O întorci ca la Ploiești?” „Păi da”. Coti calul cu stânga de pe șine și abia că se urniră înapoi că trenul le trecu prin spate într-un șuierat cumplit.

Pagubă-n ciuperci

În Ghircina, Neamț, era un postăvar, Pârvu Câșleag și ajutorul lui, un băiat cam simpluț, Visarion Păgabu, fiul unei rude, pe care-l luase mai mult de milă. Deși era zdravăn, era împiedicat și nu se prea descurca la prăvălie, de oamenii îl batjocoreau chemându-l Pagubă. Băiatul avea însă un dar de preț și rar care uimea lumea – știa, simțea să deosebească ciupercile, nici măcar la miros sau la pipăit, ci numai la aspect. La o tocăniță sau o zacuscă, lumea îl chema ca să se asigure că nu riscă vreo nefăcută. Meșterul, chiar dacă priceput foarte, în schimb era slăbănog, și mai mult la cărat îl folosea pe flăcău. Într-o vreme rămăsese el cu marfă prea puțină așa că aduse de la Piatra Neamț o căruță de baloți. Cînd să descarce, strigă “Visarioanee!” Nimic. Încercă ușa prăvăliei – deschisă! Înăuntru nimeni. “Mama lui…”. Se adunau norii și dădea a ploaie. Omul începu să se-ngrijoreze. Se urcă înapoi în căruță pe baloții de postav, fiecare greu și îndesat cât un bivol și se puse să strige cât îl țineau puterile: “Visarioaneeee!! Visarioaneeee!! Mama ta… Vino să cari postavu’!” Și iar nimic. Și iar “Visa…” Și unul dintr-o curte “Nu-l mai striga măi Pârvule, Pagubă e la ciuperci.”

Până-n pânzele albe

Nefericiții derivau deja de câteva zile bune după furtună. Vâsleau ceva, dar mai mult îi duceau curenții. Marea, oglindă, s-ar fi zis un lac. Soarele s-ar fi zis cuptor. Aer parcă nici nu era. Fără aer nu erau nici păsări. Hrană ioc, apă ioc, puteri ioc. Abia schimbau priviri de moarte între ei. Odată un pește zburător sărea în barcă, apoi altul, și altul, se zbăteau speriați ceva, ei, mișcări încete, greoaie, până să prindă unul, nimereau înapoi în apă. Și unul îngaimă deodată cu glas stins „Ui-te, ui-te…” Alții întredeschiseră ochii. „Ce?” Unul: „O co-rab…” Altul: „Un-de?” „Aco-lo”. „Unde?” „Aco-lo… vezi pata ro-ș..” „Unde?” „Nu e roș-ie. E ver…” „E nea-gră”. „E roș-ie”. „Ce-i aia?” „Pânza.”  „Păi sunt pir-ați”.”Da, nea-gră e, pirați”. „Nu e neag…”. „E albă”. „E un nor”. „Nu e nor, e pânze”. „E o cor-abie, am zis.” „Da, e o pânză.” „Sunt pân-ze… cora-bie”. „Da’ e dep-arte”. „Sunt nori.” „Nu… sunt pân-ze…albe.” „Gal…” „Nu, albe… e o cor-abie”. „Da… e cora-bie…” „E dep-arte”. Se mai animaseră puțin, până când unul care părea mai puțin mort, făcu: „Hei, sunt pânze albe, e o corabie. Vâsliți pân-acolo.” Și cu ultimele puteri se apucară să vâslească până-n pânzele albe. Și totuși pe ce vâsleau, pe atât ele piereau, căci de fapt era un nor.

Radu m-a chemat

La desființarea lagărului de muncă – de fapt de exterminare – de la Vorkuta (Republica Komi, URSS) a fost găsită această scrisoare-mărturie: «Cred că este 4 ianuarie 1951. Mă numesc Julius Krontl, sunt din Coswig, Sachsen și am 38 de ani. Am fost sergent major de tancuri în armata celui de-al III-lea Reich. De aproape 6 ani sunt prizonier aici și nu știu dacă voi scăpa vreodată. Am avut vecin de pat un român din Sibiu, plutonier de artilerie, Radu Ion, în vârstă de 41 de ani și cu care m-am împrietenit. Era vrednic, săritor și m-a învățat limba română. Avea scorbut, și mult timp a tot căutat să scape de munca mai grea. Uneori mai și reușea, și m-a învățat și pe mine cum să fac ca să scap. De la o vreme însă nu prea s-a mai putut. Ajunsese la 43 de kilograme și rușii au găsit cum să-l termine. Pe un ger la -27°C l-au scos afară să spargă o copcă pe râu, chipurile ca să prindă pește. N-a mai apucat: l-au găsit jos pe gheață cu capul în apă. Nimeni nu poate înțelege ce înseamnă să-ți pierzi singurul sprijin. Nu-l voi uita cât voi trăi. Dar nu cred că mult: de atunci m-a lovit ulcerul și am ajuns să mi se vadă coastele. Așa că aștept să primesc și eu un ordin care să mă pună jos ca pe el. Dar mă bucur, pentru că azi noapte l-am avut în vis și Radu m-a chemat.»

Rea de muscă

Prin anii 1940, pe vremea ocupației naziste, în satul Gjirokastër din sudul Albaniei era o femeie faimoasă în toată țara, Manushaqe. Faimoasă de frumoasă și trupeșă ce era, însă și de mofturoasă la bărbați. Să tot fi avut abia vreo paisprezece ani, și porniseră deja flăcăii din preajmă să-i dea roată, dar ea întorcea spatele fiecăruia, poate și de la poveștile pe care le citise, cu fete de împărat la nasul cărora nici un prinț nu ajungea. Trăia într-o familie mare și necăjită. În ogradă se învârteau trei găini, două capre și un porc, alături de o grădină de zarzavat. Mizeria mare. Iar vara cădea o arșiță care pârjolea tot, și cu ea ieșeau la viață toate gângăniile. Ziua roiau muștele, noaptea țânțarii. Dacă de ei se putea feri dormind sub o pânză, în schimb ziua, de muște, la treburile casei, nu se putea feri nicicum. Cu timpul, groaza muștelor – când năvăleau valuri-valuri în bucătărie, în camere, peste tot – ajunse să o înnebunească. De la căldură și mizerie. Lupta cu ele cât putea, izbea în sus, în jos, la dreapta, la stânga, dar când obosea fiind dovedită de ele, sfârșea smulgându-și hainele de pe ea și luând-o la goană pe ulițe în pielea goală. Iar cum dădea de un bărbat care s-o apere, se repezea urlând în brațele lui, așa că acesta, uluit dar mulțumit, se bucura de ea. Și i s-a zis rea de muscă. Ajunsă la 96 de ani, continuă la fel și astăzi.

Râde dracu’ de porumbii negri

Iată o legendă medievală târzie răspândită ici și colo în diferite locuri de pe întinderea bazinului carpato-dunărean. În unele așezări se împământenise vrăjitoria și apăruseră povești cu vampiri. Oamenii, pe lângă frica lui Dumnezeu, căpătaseră și frică mare de draci, cărora le dăduseră porecle năstrușnice – necuratul, aghiuță, împielițatul, încornoratul – încercând astfel să domolească tocmai frica. Până într-acolo încât atunci când se afla că cineva din obște se ocupa cu farmecele, năvăleau cu mic cu mare și-i făceau iute felul, de obicei în foc. În același timp, lumea se obișnuise să născocească cele mai felurite mijloace pentru a-i împiedica pe draci să pătrundă în așezările lor. Pe modelul sperietorilor de păsări, născociră sperietori de draci. Dat fiind că nu trecuse mult de când porumbul apucase să fie cunoscut, țăranii nu deprinseseră încă tainele culturii acestei cereale, de aceea cantități mari de știuleți se stricau, putrezeau. Pe scurt, în loc să-i arunce, se gândiră ei să încropească asemenea sperietori. Așa că înconjurară așezările lor cu niște șandramale făcute din acești știuleți care, lăsați de izbeliște, între timp se și înnegreau. Fapt e că mărturii concordante au arătat că mai multe asemenea ființe nefaste au fost văzute hohotind și tăvălindu-se pe jos de râs la vederea acestor drăcovenii ridicole.

S-a dus pe apa Sâmbetei

În satul Sâmbăta din Bihor, cu peste 500 de ani în urmă existau două biserici: una ortodoxă și una greco-catolică. Satul număra cam 2/3 ortodocși și 1/3 greco-catolici. Între ei nu prea era chiar mereu pace și prietenie. Se putea ca uneori să iasă vrajbe dintr-o parte sau din cealaltă, din nimic sau din vechi ranchiuni. Așa s-a întâmplat în 1814, la vremea Adventului greco-catolic, când vlădica de Oradea dărui parohiei un minunat potir din aur, pe care părintele Cherecheș îl așeză imediat cu grijă și cinste mare pe Sfânta Masă. Nici una nici două, vestea se răspândi la ortodocși. Mai în glumă, mai în serios, într-o seară înainte de Ajunul Crăciunului, Flaviu, un băietan al preotului ortodox Pagocea, se cățără cu greu până la o ferestruică prost închisă a bisericii, căzu înăuntru, băgă potirul în cămașă, propti un scaun la zid, se cățără înapoi, căzu în iarbă și o rupse la fugă. Numai că Mólnar, paznicul din chioșc, moțăia dar nu dormea și auzise icnetul băiatului la cădere. Și unde se porni pe urmele lui zbierând „Hoțul ! Prindeți hoțul !” de ridică tot satul după el. Flaviu fugi cât fugi, ieși din sat, o luă pe câmpie, dar mulțimea după el, așa că ajungând în satul vecin Copăceni se lăsă păgubaș și zvârli potirul în râul repede Vida. Degeaba îl prinseră și bătură zdravăn sătenii: de acum potirul se dusese pe apa Sâmbetei.

S-a dus pe copcă

Sunt însă și pățanii mult mai triste. Kyllikki era o fetiță zglobie de opt ani din orașul finlandez Jyväskylä. De mică, tatăl ei, Kullervo, îi sădise dragostea pentru animale și mai ales pentru peștii cei tăcuți. Lacul Ristiselkä era aproape. Când putea – vara, iarna – o lua cu el. Așa, o dată, de Pyhäinpäivä, la un început de noiembrie, plecară după pești. Frigul începuse de prin septembrie, dar de curând se înăsprise strașnic. Ajunși la marginea lacului, ar fi zis că acesta se pitise sub o placă de gheață, totuși nu într-atât de groasă încât să nu poată vedea peștii care se plimbau liniștiți sub ea. Fetița ceru tatălui să prindă o știucă pentru ca mama să pregătească acasă plachie pe cinste. Întâi Kullervo se împotrivi, dar cum să reziste copilei ? Se duse înapoi la sanie, luă un târnăcop și sculele de pescuit, se întoarse la Kyllikki și din câteva lovituri făcu o copcă pe măsură apoi aruncă în apă nada și dădu fetei să țină sfoara. Dar uitase plasa, și văzând o namilă de știucă care deja se foia la vedere, se repezi din nou la sanie și în vreme ce căuta înfierbântat printre troace, auzi un țipăt scurt. Când se uită în spate de unde venea țipătul îngheță ! Copila dispărea sub gheață trasă de știucă.

S-a spart în figuri

După nenumărate peregrinări prin Asia, celebrul negustor, explorator și scriitor Marco Polo s-a întors în cetatea lui Veneția cu un mare număr de daruri și obiecte de preț strânse în călătorii. Printre ele un splendid vas de cult oferit de împăratul Kublai Han, nepotul lui Gingis Han și fondator al dinastiei Yuan. Vasul, făcut din porțelan alb și ornat cu motive florale și animale albastre, avea o caracteristică unică: el era – să spunem – „asamblat”, oarecum ca mozaicurile și vitraliile. Contururile figurilor albastre delimitau fizic fiecare model – floare, pasăre sau friză, cu deosebirea (față de mozaicuri și vitralii) că liniile de unire erau atât de fine încât practic imperceptibile. Drept omagiu, marele explorator hotărî să dăruiască vasul Dogelui Pietro Gradenigo. Polo se prezentă la palat cu patru servitori uzi de sudoare purtând vasul cu grijă infinită pe o mică targă din lemn. Când să se apropie însă de tron, doi uriași mastiffi de-a dreapta și de-a stânga Dogelui porniră brusc să latre tare și gros. Speriat, unul dintre servitori scăpă mânerul tărgii din mână. Vasul căzu pe pavajul de marmură și se sparse pe dată în figurile din care era compus. Nu se cunoaște soarta servitorului, ci doar faptul că toate figurile, până și cele mai mici, au fost recuperate și folosite ca pietre ornamentale de către bijutierii venețieni.

[…]

[3 decembrie 2025]

L’article Poveștile vorbelor (4/5) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Se zice că au fost odată ca niciodată, chiar cu adevărat, Făt-Frumos, mândru fecior de împărat, și o fragedă fecioară de împărat, ce s-au cunoscut și plăcut încă de pe când erau copii. Familiile lor erau oarecum legate. Tatăl fetei, Împăratul Verde cel Bun, după ce fusese înfrânt de Țar la răsărit, răpise Țarìna cea mândră, dârză și aprigă, ca apoi să o ia de soție. Tot cam pe atunci, Împăratul Alb cel Învățat și Sfios, tatăl băiatului, se însurase cu o fată de vrednici învățați. Palatele celor doi împărați fuseseră trecute prin foc și sabie de către hoardele căpcăunilor, că ajunseseră ei și popoarele lor la sapă de lemn. Dar cum sângele apă nu se face, nici noblețea nu pică în noroi. Așa și cei doi împărați: își purtau vrednic nevoile.

Tot scurgându-se anii și jucându-se ei așa drăgălaș, ajunseră copiii să se îndrăgească de-a binelea, cu foc mare, după cum se întâlnește mai ales la tinerețe. Într-o bună zi cerură așadar voie la părinți, așa cum se cuvine, ca să se bucure un timp împreună în sânul naturii. Aceștia primiră bucuroși. Țarìna însă mai mult de voie de nevoie, punând să fie lăsați în grija doicii băiatului – o bunicuță cu ochi ager, blândă și chibzuită. Astfel cei doi fură arși de vâlvătaia curată a iubirii, petrecând în munți o vară ca nici o alta. Nurii prințesei îl înflăcăraseră pe prinț, care o încântase cu toate câte îi fuseseră dăruite lui de Dumnezeu. La întoarcerea fiecăruia în ce mai rămăsese din cetatea sa, tinerii își jurară dragoste statornică și veșnică. Sub privirea scrutătoare a Țarìnei, prințesa și câteva dintre prietenele ei luaseră obiceiul ca diminețile să meargă la pădure pentru ca să se scalde în râu. Hotărât, prințul bătea călare drumul lung de la cetatea sa până în codru, unde se găsea în taină cu aleasa lui sub legământ de moarte către însoțitoarele prințesei să țină ascunse întâlnirile lor. Așa se bucurară ei zi după zi, mână în mână, braț după mijloc, colindând agale cărările pădurii, netulburați, șezând ici și colo, tot drăgălindu-se ca doi îngerei ce erau.

Într-o bună zi, ca de obicei, și numai ce iată flăcăul se pofti din nou la locul binecunoscut. Priponi calul și coborî la râu. Dar acolo nimeni. Urcă înapoi pe mal, căută prin desișuri, scrută copacii de sus până jos, strigă numele fetei, întrebă păsările, căută în lungul râului și-n latul poienii – nimic. Nici urmă de iubită, nici de vreo însoțitoare. Căzu el atunci greu la pământ, iar peste el căzu greu întreg cerul de plumb. Fără îndoială că se înșelase. Fusese înșelat în dragostea lui. De fapt fata nu-l iubea. Doar se jucase cu el. Nu durase decât o vară. Iar lui acum nu-i rămânea decât să-și mestece fierea între dinți. Cătrănit de moarte, se aruncă pe cal și goni orb îndărăt. Gânduri care de care mai negre i se izbeau în cap ca grohotișul plecat la vale. Odată ajuns, numai ce fugi în vârful turnului rămas în picioare și se făcu către margine. Turnul era bun, înalt, destul de înalt. Dar se opri: o vreme, privind în jos spre pământ. Și stătu așa nu se știe cât. În jur totul nu avea nici formă, nici culoare, nici sunet. Apoi se dădu încetișor înapoi. Îngerii pesemne îl ținuseră strâns la buza turnului iar în cele din urmă îl feriseră în spate.

Ziua aceea despărți căile îndrăgostiților. Și veniră alte vremuri.

Niște ani mai târziu, fiica Țarìnei luă la iuțeală de bărbat, mai degrabă la întâmplare, pe primul străin apărut în cale, apoi zămisli singura ei odraslă, care mai târziu îi dărui nepoți, după care îl lăsă pe acesta pentru un alt suflet străin care-i dădea târcoale de mult.

După un timp, prințul se alină însă, găsindu-și pereche pe măsură: o codană oacheșă și zvăpăiată. Și se zbenguiră ei câțiva ani, doar că pe ascuns, și odată ce fetișcana îl lăsă, fugind tot cu un om străin, de suferi el amar, iarăși singur. Atâta numai că nu mult, căci la o horă, deodată i se arătă o mândră ca-n povești – hazlie, iute, isteață, grijulie, fercheșă, vioaie, bună, de care se aprinse numaidecât. Norocul lui, fata asemenea: pe dată fu cucerită de flăcău. Așadar se iubiră ei tare, dar din nefericire prea puțin, căci el fu nevoit să se facă numaidecât nevăzut de teama căpcăunilor care încă mai mișunau după prăzi alese. Cu multă suferință, se regăsiră ei în ascunzătoarea lui, unde se legară în fața altarului, săraci dar fericiți. Traiul nu era ușor pe alte meleaguri, doar că spaima de căpcăuni, legământul lor de iubire și darurile cu care fuseseră binecuvântați îi făcură să-și dureze cămin statornic în acel loc. La sorocul dat fură copleșiți cu o minunăție de prunc pe care-l crescură în liniște, cu grijă mare și dragoste fără de margini. Și petrecură ei așa vreme îndelungată, până când femeia căzu greu la pat, lovită năprasnic de o boală fără leac. Iar după ce înfruntă ea cu dârzenie mare această pacoste cumplită între toate, își dădu sufletul în pace, plânsă de întreaga cetate. Astfel coborî din nou bezna în viața bărbatului, dar și a feciorului, care de acum ajunsese în toată firea. Rămas încă o dată singur după o viață sub har, prințului nu-i rămăsese altceva decât să-și mestece îndelung amarul între măsele, precum altădată.

Taina acelei zile în iad când totul fusese curmat abrupt între fecioară și fecior de fiecare trebuise să-și ia calea sa, avea să se dezlege aproape printr-o întâmplare mult mai târziu, după ce Împăratul Verde cel Bun, apoi Țarìna cea mândră, apoi Împăratul Alb cel Învățat și Sfios și în cele din urmă Regina sa cea vrednic devotată se sfârșiseră. Abia atunci află prințul adevărul, anume că în acea zi rămasă de pomină, de fapt chiar însăși Țarìna fusese cea care își încuiase fiica în casă sub pedeapsă grea, oprind-o ca nici măcar să-l mai vadă la chip pe flăcău, iar cu asta îi încuiase și restul vieții. Omului aproape că-i căzu cerul în cap ca pe vremuri în pădure, la râu, când n-o aflase. Să se mândrească el oare că prima lui iubire de fapt nu-l înșelase ? Descoperirea și mirarea se dovedeau mult prea puternice ca să mai înțeleagă ceva din cele care i se întâmplau.

Și potim că într-o zi, din nimic, prințul acesta se pomeni că iubirea lui cea mare, crezută odată pierdută pe vecie, trimise sol spre a-l pofti dintr-o dată la casa ei. Așadar se duse cu pas ușor, dar o găsi ostenită rău de viață și sătulă de întristare. Atunci află el că soții fuseseră de fapt două năluci în viața prințesei, iar ea o nălucă printre ei. Atunci se înfioră el văzând cu ochii și auzind cu urechile unde o adusese drumul său lung și fără țintă prin pustie. Atunci îi arătă ea pe șleau că din acea stearpă ne-zi îl ținuse la inimă neîncetat, că îl dorise neîntrerupt încă de la început, cu dragoste mare, și că neștiută, de departe, îl însoțise dintotdeauna cu gândul nevăzut în toate iubirile lui, în toate suferințele lui, în toate faptele lui și în toată viața lui. Atunci își auzi el iubita șoptindu-i la ureche acestea

“Que faites vous là petite fille

Avec ces fleurs fraîchement coupées ?

Que faites vous là jeune fille

Avec ces fleurs ces fleurs séchées ?

Que faites vous là jolie femme

Avec ces fleurs qui se fanent ?

Que faites vous là vieille femme

Avec ces feuilles qui meurent ?

J’attends le vainqueur.”

Așa că la rândul lui prințul îi șopti iute înapoi “It’s a love adventure”, apoi se lumină văzând că în pofida ostenelii și a mâhnirii, flacăra fecioarei, de acum regină, nici gând să se stingă, izbucnind acum ca altădată. Murindu-i de acum mândra, din adâncul jalei lui, față de-așa minune, omul căscă larg ochii și pe cer i se arătă, precum Cezarului, semnul învingătorului. Ca urmare, se hotărî el ca de aici încolo să o alinte numind-o fie GRĂDINA fie REGINA.

[12 februarie 2026]

L’article Basmul cel minunat est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

[…]

E într-o ureche

La intrare în satul Brazi din comuna Râu de Mori, în Retezat, trăia un zugrav, Vincențiu Vanghele, zis Van Gehle³. Holtei, puțin alăturea cu drumul el dar iubit, căci altfel meșter harnic și mai ales foarte talentat. Când primea ceva la reparat, vopsit, spoit, odată nu se oprea la ce i se ceruse, ci înfrumuseța zugrăveala cum potrivea el mai bine pe moment. Ba un perete verde cu ape, ba unul roșu ca focul, ba ferestre negre ca noaptea, ba… de toate. Oamenii îi treceau chefurile pentru că așa făcând, trăgeau și un mic folos din asta, căci locul ajunsese vestit până la Hunedoara, iar lumea venea să se minuneze de motive și culori. Era însă în sat și o creatură bătrână jumătate sălbatică lovită de vitiligo, de care lumea se ferea ca de strigoi, și într-o seară când asta nu era acasă, zugravul, vrând să facă frumos, veni nepoftit cu o căldare de ulei auriu și numai în câteva clipe pictă ușa de la intrare, iar când să termine, în spate baba, care urlă ca o fiară și sări pe el. Vincențiu luptă, scăpă și fugi acasă rupt de spaimă. Pentru întâia dată pățea că în loc să fie salutat, fusese certat. Așa tare se cătrăni Van Gehle că nu mai ieși din casă o lună, iar când ieși avea un bandaj la cap, că înebunise, și cu briciul își tăiase o ureche. Iar oamenii clătinau din cap: „Bietul, e într-o ureche…”.

Face din rahat bici

În Ṣaydā (Sidon) trăia și muncea Bilal Hamid, de fel cofetar. Era el și foarte iscusit la dulciuri și rahaturi dar și mare glumeț. Bilal avea pe Jamilah, șase ani, pe care de poznașă o știau toți vecinii. Când o babă lăsa sacul jos să-și tragă sufletul, vărsa miere în el, arunca pe jos pumni de zahăr care scârțăia sub tălpi sau se lungea în iarbă făcându-se că nu suflă, de sărea lumea pe ea, și fugea râzând. Dar toți o iubeau. Nu chiar toți. Odată prinse un bondar și-l slobozi sub fusta unei babe. Asta sări ca arsă, țipă și începu să se zbată, iar Jamila fugi cât putu. Pe dată baba se făcu în prăvălia lui Bilal: „Chiar nu poți să domolești pramatia?” „Ce să fac cucoană ? Așa e, poznașă. Toți o îndrăgesc. Ce să fac ? S-o bat ?!” „Dacă nu poți altfel…” Femeia ieși bombănind. Când Jamilah se întoase, taică-su îi făcu cu ochiul și-i zise: „Nebuno, să vezi ce-ți fac.” Și luă zahăr, miere, dulceață, nuga, sirop, și așa le învârti că scoase din ele un snop mare de fire lungi, subțiri și colorate, le prinse pe un băț, chemă fata, o trase afară, se puse pe o buturugă, o întinse de-a latul pe genunchi și începu să-i tragă peste coapse: „Na, să-ți fie de învățătură! Na, și na!” Copila țipa ca de moarte pînă când nu mai putură și pufniră în râs amândoi. Și așa se duse buhul că Bilal face din rahat bici.

Freacă menta

Se zice că un prinț tot aștepta să găsească fată pe măsura năzuințelor lui: frumoasă și cuminte. Și la palatul tatălui său, ajuns el pe la vreo 20 de ani, începuse să lâncezească așteptând pasărea rară. Servitorii și prietenii îl îmboldeau să mai iasă în lume, să vadă alți oameni, alte fete decât bucătăresele și cameristele, însă el era din ce în ce mai atins de boala neputinței. Își trecea zilele în grădinile întinse ale palatului, plimbându-se, zăcând, scăldându-se, ațipind, și iar învârtindu-se. Odată trecu pe lângă o grădinăreasă bătrână care aranja florile și auzi din spate: „Mentă.” Se întoarse: „Ai zis ceva?” „Da: mentă.” repetă bătrâna. „Cum adică?” „Îți trebuie mentă.” Și se plecă înspre un tufiș, rupse niște rămurele și le întinse prințului. „Ia aici, așează-te în fiecare seară sub teiul ăsta, ia o ramură, ia câte o frunză și freac-o între degete până le înverzești și macini și frunza. Apoi ia alta și fă la fel.” „Dar de ce?!” se miră prințul tare. „Ai să vezi. Cauți fată? Fă așa și ai să vezi.” Și bătrâna se pierdu printre tufișuri. O vreme prințul rămase fără glas, dar își veni încet în fire și o luă agale către palat. Seara ieși, se puse sub tei, rupse o frunză de mentă și începu s-o frece. Și o frecă el așa până adormi. Și deși ajuns la bătrânețe, freacă și azi tot așteptând să găsească o fată.

I-a dus cu preșu’

Lui Ferenc Gabor i se zicea Păcală. Un voinic viclean care nu știa decât păcăleli. Odată bătu la ușa grofului cu un vraf de preșuri pe umăr. Groful: „Ce vrei mă?” „Săru-mâna boierule, sunt Ferenc. Uite, am să vând niște covorașe minunate.” Groful se încruntă. Drăguțe, e drept. „Da’ ce-au de-s minunate?!” „Păi sunt fermecate. Uite, te pui pe ăsta, zici «Hanț» și te duce drept la o comoară”. Groful se luminează. „Cât vrei pe el?” „Doar o mie. La cât aduce e nimic.” „Bine. Ia o sută și să-l văd la treabă.” „Gata boierule! Suie aici.” Trage Păcală preșul și-l aruncă pe jos. „Stai, să chem groafa: Eufrozinooo!”. Păcală: „Așa. Să ia și o lopețică.” Vine femeia, se pun ei turcește pe preș, dau iute comanda și… nimic! Ferenc de colo: „Păi nu așa. Eu vă trag și el vă conduce.” Groful „Hmm…”. Leagă băiatul preșul cu o sfoară și se apucă să tragă, și trage, și trage, iese din curte pe drum, și trage, și-n timpul ăsta groful «Hanț», și iar «Hanț», și cotește Ferenc la stânga, la dreapta, înapoi, înainte, intră într-un crâng, ia o cărare, ia alta, dă ocol și se oprește la un copac. „Na. Uite aici. Ia și sapă.” Și se pune groful și sapă îndârjit, și femeia lângă el „Hai, mai tare!”, și au săpat până a căzut pomul, iar Păcală era deja departe, rămas cu suta, că-i dusese cu preșul la nicăieri.

I-a luat maul

În 1978 regizorul american Michael Cimino a realizat „The Deer Hunter”, unul dintre cele mai groaznice filme în general și de război în special. Michael (Robert de Niro), Steven (John Savage) și Nick (Christopher Walknen), trei soldați americani de origine ucraineană trimiși în Việt Nam cad prizonieri forțelor insurgente Việt Cộng unde petrec opt luni în condiții de iad. Cea mai înfiorătoare este însă tortura zisă ruleta rusească⁴, care pe Steven și Nick îi face să-și piardă mințile. Ședințele de chin psihologic sunt conduse de un comandant sinistru care nu face altceva decât să zbiară mau, comandă la care prizonierul trebuie să apese pe trăgaciul revolverului. În caz că acesta nu execută ordinul, comandantul îl împușcă în cap. Ceilalți insurgenți Việt Cộng pariază dacă prizonierul se va împușca sau nu. Michael, singurul dintre cei trei rămas lucid, plănuiește și în fine reușește să evadeze prin diversiune împreună cu cei doi camarazi, țintind pe comandant, pe care îl împușcă în frunte și astfel îi ia maul.

I-a picat fisa

În Afganistan, până și-n ziua de azi mai există cabine cu telefoane publice care funcționează cu monezi, zise și fise. Iată o întâmplare fericită. După multe căutări, părinții lui Behnam găsiseră fată care să i se potrivească flăcăului, și iată că puseră la cale o primă întâlnire între cei doi tineri. Pregătiri atente și înfrigurate în cele două familii. Trei fete o aranjau pe Jahanara, aleasa – una la chip și păr, alta la trup și a treia la picioare, de parcă urma vreo nuntă. În casa lui Behnam era – ce-i drept – mai puțină foială, dar totuși din bani puși deoparte părinții cumpăraseră băiatului karakul, șapan, tunban și sandale, toate noi. Când veni rândul de pețit, Behnam se pocni cu palma pe frunte: prins cu treaba, uitase că era ora la care ar fi trebuit să fie la prăvălie, unde lucra o dată pe săptămână. Palid, cum în casă n-aveau telefon, lăsă totul baltă, o zbughi afară și fugi până la prima cabină publică. Încordat, căută după monezi, găsi una în sfârșit, vru s-o vâre iute în aparat dar de emoție nu reuși. Fisa căzu pe jos. Când se aplecă să o culeagă, dezastru! Să nu creadă: labele picioarelor nespălate iar unghiile mari și negre. Așa putu să uite de lucru, să se repeadă înapoi în casă, să-și aranjeze ca lumea, în grabă, labele picioarelor, și astfel să se prezinte cum se cuvine în fața fetei.

I-a sărit muștarul

Potrivit unei păreri generale greșite, agrobiologia ar fi o îndeletnicire (de fapt o apucătură) nouă. Nu! Yevpraksiya Irakliyvici Tarchonova era om de știință autodidact încă în timpul regimului țarist de tristă amintire. În ferma sa din Zheleznogorsk-Ilimsky ea amenajase o seră unde practica încrucișarea și butășitul legumelor, zarzavaturilor și mirodeniilor cu metode proprii. Regim hidrologic sever, însorire controlată, alimentare cu produse animale, ambianță muzicală, deparazitare cu fenol, etc. Recoltele mici astfel obținute le valorifica în regiune, putându-se observa că produsele consumate foloseau indirect și la vindecarea unor afecțiuni. Munca sub concentrare constantă în seră și aerul greu îi aduseseră însă cu timpul Yevpraksiyei Irakliyvici o iritabilitate clară. Așa se făcu că într-o seară, vrând să iuțească creșterea unei plante de muștar, practică în pământul din ghiveci o infiltrație cu iod, apoi se duse la culcare. Dimineață găsi planta umflată și roșie. „Что еще это?”⁵ tună femeia neagră de furie bătând cu pumnul în rastel de săltară toate ghivecele. Dar cel mai sus din pământ sări chiar muștarul, care căzu veșted pe poliță.

Îi caută în coarne

De când sugea la țâță, părinți și bunicii nu încetară să-l corcolească pe Alexandru. Fără osebire față de ce făcea sau nu făcea, bune sau (mai mult) rele, nu-l scoteau din diminutive de alintare, Sandu, Sănducu, Dudu, Sandy, Andu, Anduleț, Dudușor, Alecu, Alex, Lexi, Alexică, că se încurcau între ei când era vorba și de alții cu același nume. Lucru sigur, în familia Țapnic, copilul era iubit. Puțin zis: foarte iubit, deosebit de iubit, extraordinar de iubit. Adorat. Adulat. Idolatrizat. Atâta firitiseală, atâta muți-muți atâția ani, făcură din el un mic drăcușor nesimțit și obraznic care credea – un pic pe drept – că nimeni nu-l oprește de la nimic. Așa că ajuns la școală, se dădu în stambă din primele zile, cu fetițele, cu ceilalți băieței, de ajunse numaidecât să-l urască cu toții și să se ferească de el. Asta îl făcu să se întoarcă deja către învățătoare, o bănățeană voluminoasă și bună. Aș! Ducu Țapnic îi smulse poșeta în curte, fugi și o goli în closet. Directorul chemă părinții, care se întrecură să-l apere în fața doamnei, de omul își ieși din sărite, ceea ce făcu întâlnirea inutilă. Ieșind din cancelarie, directorul îi strecură colegei la ureche „Dacă și pe mai departe o să-i caute în coarne tot așa, va fi vai și amar, și de el și de ei.”

Îi lipsește o doagă

Până să intre la meșterul turc, Pencu Damian fu calfă la Stere Dulmău, zis Dulap. Nu degeaba. Băiatul era rău neîndemânatic și cu capul în nori, taică-su ținea neapărat să facă o meserie „cinstită”, iar Dulap era știut ca om aspru cu ucenicii. A făcut bine tatăl, căci roadele au apărut după un timp. O vreme ăsta al lui Pencu nu făcu altceva decât ba să-și strivească degetele cu ciocanul, ba să încurce esențele, ba să se taie cu fierăstrăul, ba să frângă șipci puse la uscat, și alte belele chiar mai grele, dar tot împuns de meșter și de taică-su începu el să se dea încet pe brazdă, până când Stere își zise că a venit vremea să vadă ce învățase băiatul. Așa că l-a dus în magazie, i-a zis să se apuce să facă o putinică și l-a lăsat să-și aleagă șipci cât mai mici. Și-a adus el deci un braț de șipci și s-a pus pe treabă. O lună s-a căznit singur la putinică în colțul atelierului până când a venit vesel acasă zicând „Tată, să vii să vezi ce am făcut.” Venind tatăl a doua zi, s-a arătat Damian cu putinica în brațe mândru nevoie mare. Tatăl s-a minunat, a umplut un vas cu apă și l-a vărsat în putină. Iar apa a prins să se scurgă spre fund, că lipsea o șipcă, de au rămas înmărmuriți și el, și copilul, și meșterul, care zise către tată „Ce să mai vorbim nea Pencule? Flăcăului tău îi lipsește o doagă.”

Îmi dai apă la moară

În Fáskrúðsfjörður, familia Guðjónsson avea o moară și avea și o fată, Þórhildur, șaisprezece ani, luminoasă ca soarele. Ea iubea în taină un flăcău mândru de optsprezece ani din sat, numit Þorbjörn, fiul lui Þorsteinsson. Familiile oarecum prietene. Ce nimeni nu știa era că și acesta tânjea după ea, dar nici unul nu îndrăznea către celălalt. Nu amăgești însă două găini bătrâne! Aðalbjörg Guðjónsson, mama fetei, și Hólmfríður Þorsteinsson, cea a băiatului, pricepuseră deja care e treaba, așa că se strănseră cu toții, părinți și copii, ca să aranjeze lucrurile. Ca să arate că îngăduiau apropierea lor, Aðalbjörg și Hólmfríður îi îndemnară la mai multă îndrăznire. Dar Þórhildur că nu, Þorbjörn la fel, amândoi copii se înroșiseră căutând în podea rușinați. Spuse atunci, sever dar blând, Þorgrímur Þorsteinsson fiului său: „Sjáðu, þetta er það sem mamma þín og ég gerðum, við vorum saman í tvö ár, og þau voru sóuð ár. Og við hefðum byrjað á myllunni fyrr”.⁶ Un timp se lăsă liniște, apoi, cu ochii în jos, băiatul mormăi: „Jæja, ég hélt áfram að elta hann um allt, skildi eftir merki, ég hélt að hann gæti séð.”⁷ Atunci tatăl deschise larg brațele: „Hvað ertu að gera?! Ertu að vökva mylluna mína!”⁸

Îmi ia boii de la bicicletă

Aici e vorba de unul din Sângeorz – Aristide Pricop – pe care la sfârșit de secolul XIX îl știau toți nu doar ca poștaș ci mai ales cât era de leneș și că-și luase bicicletă. Omul pusese bani deoparte și-și luase „țiclu”. Prima din târg. „Să mă ajute la servici”. Dar nu prea știa s-o călărească. Până atunci mergea pe jos sau, la drum mai lung, se punea într-un cărucior și înhăma doi boi mici. Acum s-a gândit să-i înhame la bicicletă și să agațe căruciorul, că nu se mai căznea la urcuș. Și colinda el acum mândru tras de boi, cu picioarele în aer și cu căruțul după el. Iar când se apropia de o casă pe o potecă mai strâmtă, lăsa boii și pedala câțiva metri. Azi așa, mâine la fel, trecu timp și se înmulțiră bicicletele, și mai apărură și ceva trăsuri, că fu pus polițai în piață să fluiere circulația. Animalele știau drumul pe de rost, dar nu de polițai, iar Pricop moțăia pe țiclu, așa că odată boii tăiară calea unei trăsuri care frână tare să nu-i izbească. Polițaiul fluieră ca o sirenă de sperie toată piața. „Mă, tu știi să mergi?” „Știu, da’ ei doi nu.” „Păi ce-ți trebuie boi dacă ai țiclu?” „E mai ușor așa”. „Ușor? Las-că-ți arăt eu ușor.” Și din mulțime: „Așa-ți trebuie, Pricoape.” Dar el se întoarse către acolo: „Ce-o să-mi facă? O să-mi ia boii de la bicicletă? Să-i ia. Acum știu să merg pe ea.”

L-a prins cu mâța-n sac

La curtea hanului Tälgat era un vraci temut, Änwär. Se zicea că venea din Mozambic. Pe unde-l zăreai, avea mereu pe umăr o pisică roșie, așa că toți de la curte ajunseseră să creadă că până și ea era oarecum fermecată, căci nu era odată când vraciul să fie chemat pe lângă un bolnav pe moarte, sau la o femeie lăuză care se zvârcolea în dureri de nimeni nu știa ce are, iar acel Änwär îi lecuia, să nu plece alintând pisica zicând că de fapt ea avea puterea. Se dusese vestea asta în tot Tatarstanul, de oamenii luaseră obiceiul să dea pisicilor ca jertfe popândăi, doar-doar ar prinde puteri. Printre ei era un băiat, Almaz. Taică-su suferea rău de oftică. Câte încercase degeaba baba Gölşat din vale… Atunci băiatul se hotărî, luă un sac, se aruncă pe cal și goni la curtea lui Tälgat unde ajunse pe seară. Căută pe furiș locul unde viețuia Änwär și-l găsi ațipit. Mai stătu el așa un ceas și când văzu că doarme, se apropie tiptil și aruncă sacul cu gura peste pisică, care însă se arcui înăuntru scoțând un șuierat sinistru care trezi vraciul. Acesta prinse pe Almaz de gât cu o mână, trase pisica din sac cu cealaltă și se înfățișă înaintea hanului. „Luminate, l-am prins cu mâța-n sac. Poruncește ce să fac.” Tälgat aruncă o privire cruntă la sac și zise: „Fă-i felul.” Iar acesta se supuse.

L-a pus cu botul pe labe

Această frumoasă vorbă nu are originea în Munții Vrancei cum s-a crezut mult timp, ci în Africa. Regele zulu Okuhle stăpânea peste ținutul Gqokli. Printre neveste avea pe una, cea mai frumoasă, Mbali. Într-o zi era cald rău, așa că se duse ea la un lac să se scalde împreună cu alte neveste. Și se bălăceau ele, și râdeau, se zbenguiau, se stropeau, dar nu văzuseră mai departe două nări mari și doi ochi mari care stăteau țeapăn pe luciul apei. Și numai se ridică deodată din râu un hipopotam cât o movilă, de o luară toate la goană țipând să iasă din lac. Matahala de loc înceată. Cât de mare era, se luă după ele cu botul larg deschis ca o peșteră. Se făcu chiar atunci din tufișuri sangoma⁹ Nkazimulo. Când femeile tocmai ieșeau din apă iar animalul se apropiase de ele la nici douăzeci de pași, din patru sărituri vraciul se înfipse în nisip între Mbali și namilă. Care pe loc stătu, cu muget și cu valuri mari. Câteva dintre neveste se opriră și văzură pe om cum ridică încet mâinile și face un cerc în aer bolborosind „Manje uzolile bese uhlala phansi kancane ubambe umlomo wakho ezinyaweni zakho, uyaqonda?”¹⁰ Nu-i vedeau ochii dar ghiceau. Iar hipopotamul, după ce urmări mișcarea mâinilor cu ochi mirați, frânse picioarele și se lăsă încet pe jos cu capul pe labe, mârâind supus.

L-a scos din pepeni

Familia lui Bashkim Sadik ținea cea mai bogată grădină din Shkalinur, lângă Durrës. Avea de toate: măslini, cartofi, dovleci, lămâi, pepeni, vinete, ceapă, praz, ardei… El cu Yllka și cu copiii îngrijeau de ea ca de ochii din cap tot anul. În timpul războiului civil spaniol, țara încercă să lupte împotriva anexării de către Italia fascistă. Regele dădu deci concentrare generală și grăbi trimiși călare în orașe și sate să adune bărbații în putere de a ține o armă în mână. Așa ajunseră ei pân-la Shkalinur și tropăiau semeț pe ulițe cu surle și tobe urlând „Mbreti i madh u bën thirrje të gjithë qytetarëve meshkuj mbi moshën tetëmbëdhjetë vjeç që nuk kanë vërtetuar se vuajnë nga verdhëza, sifilizi ose podagra, të bashkohen me ushtrinë për të mbrojtur vendin nga armiqtë.”¹¹Ca în fiecare zi, Bashkim – care deși tânăr și zdravăn era orice dar nu războinic prin natură – trebăluia prin grădină, iar când trupa trecu chiar prin fața casei lui și auzi strigătele și tobele, se ascunse printre pepeni și se acoperi cât putu cu frunze. Doar că unul dintre soldați văzând că mișcă ceva în grădină, descălecă, și căutând cu sulița prin frunze, dădu de Bashkim. Și așa îl scoase din pepeni. Și așa ajunse el la armată, unde, cu mânie mare, se aruncă în prima linie și luă pe loc un glonț în piept.

[…]

[3 decembrie 2025]

L’article Poveștile vorbelor (3/5) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

[…]

Bag mâna-n foc (1)

Când era el foarte-foarte mic, Mirel Scorbotă, zis mai târziu Bube, descoperise o ciudățenie, ba s-ar putea spune chiar o minune. Întâi descoperise el bricheta maică-sii, că maică-sa fuma. Apoi, uitându-se și la mamă și la brichetă, descoperi cum se folosește. Uneori căuta o sârmă sau un bețișor, le băga în gură ca să le dea foc la capăt, dar vezi bine ele nu ardeau, cum era când băga câte un pai. Și așa înțelese Mirel într-un târziu că focul e foarte cald. După care lăsă bețele, sârmele și paiele și rămase pe brichetă. Se minuna de lumina ei, însă mai ales de căldură. Totuși nu făcea legătura. De ce trebuia ca lumina să fie caldă și căldura luminoasă? Nu putea fi și rece? Cu încetul prinse să se joace cu degetele prin foc. La început îi fu greu, dar mai încolo se obișnui. Ținea degetele în flacără clipe întregi. Transpira el, dar strângea dinții. La școală, în recreații, devenise atracția colegilor. În schimb pe degete era plin de arsuri. Și tot așa, când să intre la armată, a ajuns încetișor la mâini. Unde pui că până și în tot regimentul se duse vestea, și încă mai ceva ca la școală.

Bag mâna-n foc (2)

Într-o noapte moțăia el atent de strajă la drapel. În zori, maiorul dădu adunarea companiei. „Azi noapte, la drapel a dispărut stema țării de pe masă! Cine a stat gardă?” Mirel ieși un pas înainte. „Ordonați!” „Ei, zi, cine a furat?” Nimeni dom’ maior.” „Cum așa?! A zburat stema?!” „Trăiți dom’ maior, nu știu”. Înfuriat, maiorul se propti o palmă în fața lui Mirel: „Re-pet. Ci-ne a fu-rat ste-ma, sol-dat?” „Trăiți dom’ maior, nu știu, nimeni, bag mîna-n foc.” Maiorul îi aruncă o căutătură cruntă. „A da ?… Ia să văd.” Soldatul, pe loc, calm, își suflecă mâneca stângă, cu mâna dreaptă ia din buzunarul pantalonilor o brichetă (și Mirel fuma), o pune sub mâna stângă, aprinde bricheta și întoarce încet capul către maior. Acesta rămăsese pironit, parcă văzuse moartea cu ochii. Începuse să miroasă a pârlit. După câteva clipe bune, Mirel stinse bricheta și se puse din nou drepți. Maiorul împietri. După ce-și reveni, dădu liber companiei. Trecură două zile până când femeia de servici găsi stema sub un dulap. Pisica maiorului trecuse pe acolo și se jucase cu ea…

Bani gheață

Câte născocesc oamenii! De pildă se credea că văduva lui Prisăcaru nu era chiar așa săracă cum se zicea după moartea omului. Vătaful, pe drept, era știut cu stare. Vorba aia: unde nu curge, pică. Prisăcaru era isteț: lua și de la boier și de la țărani. Ridicase o casă aproape cât a vlădicii, adunase dobitoace, avea grădină, livadă, dăduse copiii la școală în oraș. Trăia bine. Nici țăranii n-o duceau prea rău, dar fără asemănare cu Prisăcaru. Doar că într-o zi, pe ploaie, venind călare de la conac, îl fulgeră ceva în piept și se nărui pe coama calului, care-l aduse încet acasă, unde omul căzu în praf. Oamenii l-au plâns ceva, apoi s-a luat fiecare cu ale lui, dar se mirau din ce o să trăiască mai departe văduva și copiii. Azi așa, mâine așa, familia însă nu părea să ducă vreo lipsă, de se vesti că mortul avea bani ascunși. Și-ntr-o noapte, trei cu saci pe cap cu găuri năvăliră în casă, legară copiii și sub cuțit, cerură văduvei să dea banii. Ea scoase câteva hârtii de o sută, că atât avea. Hoții poc! cu o tigaie în creștet de femeia leșină. Așa că se puseră să caute prin toate odăile și ungherele. Degeaba: praful de pe tobă. După un ceas de scotocit și altă pocnitură în creștet, o tuliră cu mâna goală, neștiind că teancurile de bani ședeau pitite în răcitorul din beci, sub calupii de gheață.

Bate calu’ să priceapă iapa

Nea Leonte avea herghelie. Mică, dar totuși. Un armăsar, trei cai, două iepe și un mânz. Într-o zi îi pare lui că una dintre iepe e grea. Mai stă el așa puțin, urmărind-o zi de zi, și se dumirește: e limpede, iapa e borțoasă! Dar cum așa?! Că animalele sunt separate și nu le-a scăpat odată din ochi! Cu ce-o să se trezească? se frământă el zi și noapte dar neam să priceapă. După o vreme își amintește că luna trecută venise la el Moise Gurău că îi căzuse calul bolnav și n-avea ce să pună la căruță, ca să ducă la târg porumbul la vânzare. Și că dacă are un cal o zi-două, că strânsese cam două chintale și vroia să scape de ele. Și i-a dat Leonte iapa Cocuța, mai zdravănă. Atât. Iar de atunci calul lui Moise, care deja că era șantaliu, chiar și murise. Lui Leonte să-i cadă cerul în cap. Asta e! Vai și amar, cu ce-o să se trezească?! Se duce înfuriat la Moise care avea un biet grajd fără oprituri: „Mă, calul tău i-a făcut fapta iepei mele!” Speriat, Moise ridică umerii neputincios. Leonte bufnește, se întoarce, trântește ușa, se duce în casă, ia o ditai vergeau, intră la caii lui, se repede la armăsar și dă-i și bate-l. „Mă boule!”. Că nu era să-i tragă Cocuței, nu? Iar calul sărea în două picioare și necheza grozav, mai să-l muște. Și se potoli Leonte cu greu, dar Cocuța, la locul ei, deja pricepuse.

Bați apa-n piuă

În dulcele târg al Ieșilor stătea Ovi, un pici zis Țăndărică. De când se știa, avea o înclinare naturală spre muzica folclorică, romănească dar mai ales africană. În timp ce copiii băteau mingea pe maidan, jucau lapte-gros sau țară-țară-vrem-ostași, Ovi petrecea ore cu urechea lipită de aparatul de radio, căutând posturi cu muzică populară, iar când le găsea, asculta țeapăn, până când, furat de sunete, începea să se scălămbăie în toate direcțiile, dansând adică în ritm. Cu timpul se îndrăgosti de domeniul tobelor, ajungând să bată darabana pe mobile, geamuri, aragaz, ba și în aer. Într-o zi văzu pe mamă-sa pisând piper cu o bară într-un vas de alamă cu pereți groși. Din mișcări ieșeau sunete noi pentru el. Ovi fu vrăjit. Când mama goli piperul pisat, băiatul luă afară vasul cu bara și se puse să bată în el, pe dinăuntru, pe dinafară, pe margine, pe fund. Așa se îndrăgosti de „instrument”, că nu i-l mai luai din mână. Îl umplea ba cu nuci, ba cu morcovi, ba cu sare, ba cu nimic, ba până și cu apă, ca să studieze sunetele, de vecinii râseră de el „Băi Ovi, ce faci mă, bați apă-n piuă?” Și iac-așa mai trecură vreo zece ani, și la un concert în Parcul Tineretului din București, când erau anunțați membrii formației Roșu și Negru, în difuzoare se auzi „La percuție Ovidiu Lipan.”

Ca musca la arat

Vorba asta are doi eroi: boierul Costache de Alba și Cristea Muscă, arendaș la boier. De fapt trei, că mai era și nevasta ăstuia, Neluța, zisă Firica, zisă Muscă, de mică și negricoasă ce era, săraca. Și păroasă. Cristea, om harnic, luase în arendă patru pogoane de la boier și le lucra, ba singur, ba cu oameni tocmiți. Cartofi, porumb, sfeclă, varză, și altele. Iar femeia lui, pe lângă că era mică, trândavă și cam urâțică, îl mai și bătea la cap cât era ziua de mare cu „Du-te acolo, fă asta, n-ai muls vaca, unde-s lemnele, adu apă” de-l scotea din pepeni, până când omul își jură că dacă o mai ține așa, o învață el minte de n-o să uite. Ți-ai găsit! Numai ce ieșise într-o zi pe ogor cu doi oameni la arat, că se pomeni cu Musca țâșnind departe din casă, aleargând val-vârtej, sărind printre șanțuri și movile și strigând ca nebuna „Cristeoo… Cristeoo… unde-ai… pus dami… geana… cu borș?!” Omul opri plugul, înțepeni cu mâinile în șold, se întoarse negru cu ochii ieșiți din cap, iar când femeia ajunse gâfâind la el, o ridică în aer, o trânti la pământ… și aici povestirea se curmă. Iar cei doi, între ei: „Așa-i trebuie, dacă a ieșit ca musca la arat…”.

Ca șoarecele cu pisica

Povestea s-a întins peste granițe. Gotthold Schnulpf, zis Golf, un artist ambulant din Jena, devenise faimos la sfârșitul secolului al XIX-lea dând reprezentații cu trupa sa din oraș în oraș. Trupa, unică. După ani de migală, răbdare și pricepere, omul reușise să aleagă, să domesticească, să învețe și în fine să fasoneze în arta scrimei o întreagă echipă de… șoricei. Formarea era continuă, viața șoriceilor fiind scurtă. Golf ajunsese cu trupa lui la a opta generație. Armele erau reale, dar desigur cu bumbi la capetele lamelor. Lumea se bulucea la specatacole, asigurând un trai comod lui Golf și atleților. Ajunși însă la Gera, un lucru riscă să le curme succesul, ba chiar să distrugă afacerea. Trupa așezase ringul în Buntner-Platz, din păcate în bătaia infectului Wolfkniet Zerx, șef la impozite și stăpân al sinistrei pisici Krek. Abia se adunase lumea și pornise reprezentația, că Zerx slobozi bestia, care din patru salturi se aruncă pe ring cu un hârâit feroce. Ce însă nu se știa, e că Golf crescuse în paralel și un fel de linie de super-șoareci antrenați fără bumbi. De ne-unde, un astfel de Zorro sări ca un arc și se propti ferm în fața lui Krek, care hârâia înfiorător, cu bale la gură. Pentru a cruța pe cei mai sensibili, nu povestesc ce a urmat. Doar că după câteva clipe, bestia zăcea pe spate cu ghearele în sus iar super-Zorro trona falnic pe burta ei.

Când o zbura porcu’

Pasiunile omenești n-au margini, pot fi ciudate și fi cumplite. În Corabia (Olt) trăia Nicoliuc Dumbravă, un chirurg bătrân, holtei retras și posac. Pe vremuri văzuse un film care-l marcase tare: Frankenstein, unde un fel de savant nebun încearcă să plăsmuiască un om viu din părți de la morți. Atât de tare, încât se pusese să încerce și el combinații, atâta doar că nu pe oameni ci pe animalele din curtea lui și ale altora. Se închidea în casă zile și zile. O grămadă îi trecură pe sub cuțit. Unei capre vru să-i prindă încă un uger ca să dea mai mult lapte, unui curcan îi luă capul și încercă să-l pună la un câine, cu o pisică se căzni să facă ouă, se chinui să agațe aripi pe spatele unui godac ca să poată zbura. Degeaba, nu făcea decât să mutileze și să răpună tot ce apuca în mâini. Mai rar însă om așa bătut în cap, căci sfârși prin a căuta să-și agațe de urechile lui alte două urechi, de ied, și crezând că reușise, la apusul soarelui izbucni din casă urlând ca lupii, cu capul tot în sânge, de se făcură la el oamenii de pe stradă: „Ești într-o ureche, bre Dumbravă, o să izbutești tu când ți-o zbura porcu’!…” Și îndată îi picară pe jos toate patru urechile.

Caută potcoave de cai morți

Vorba – veche – vine din Cuba. La sfârșitul bătăliei de la golful Guantánamo (iunie 1898) zăceau pe câmp 235 de soldați și 14 ofițeri morți, americani și spanioli, 68 de cai și 3 câini. Cifrele nu sunt precise. La un chef după bătălie, un căpitan yankeu guraliv, Jester Dunn, se lăudă că la el în Pinola (MS) avea un atelier cu 9 muncitori, topitorie, forjă și laminor, unde lucra comenzi pentru armată, însă că acum ducea lipsă de materie primă și că ar plăti bine dacă ar găsi. O ordonanță mai neroadă ciuli urechea, îi veni o idee și după chef îl găsi pe căpitan amețit într-un colț: „Trăiți dom’ căpitan, aveți nevoie de fier la topit?” „Mdeaa…” zise ăsta pe jumătate cherchelit. „Și cît plătiți?” „Ăăă… păi 10 cenți la… stone” ¹². „V-aduc eu buluc!” sări soldatul și zbughi vesel pe ușă. Fugi la baraca de lemne, smulse un fierăstrău și un sac, o tuli pe câmp, așteptă noaptea și, la lumina lunii, se apucă agitat să reteze copitele cailor. Gândise că putea strânge ca la 270 de potcoave a câte două livre, adică aproape 40 de stone. 4 dolari!! Nici nu le putea duce pe toate odată, trebuia să facă 3-4 drumuri. La o vreme, doi de strajă îl zăriră cum se tot foia departe printre hoituri. „Da’ ce face ăla acolo?!” se miră unul. „Eu știu?!” râse celălalt, „un nătărău cred, care caută potcoave de cai morți”! ¹³

Ce-i în gușă și-n căpușă

La Curcuzan în curte era mai mereu foială de păsăret că trebuia să-ți croiești drum printre ele ca să ajungi până în casă. Nu mai încăpeau în coteț. Avea de toate: găini, cocoși, rațe, bibilici, pui, curcani. O parte le vindea la târg, o parte dădea la primar, la popă și la sergent, pe unele le ținea pentru ouă și pui, pe altele pentru supă. Era prosper omul și gospodar foarte. Se mai fălea și cu știința medicală, de era chemat la oameni chipurile ca veterinar. Doar că de la o vreme văzu el că una dintre găini se cam damblagise: umbla teleleu Tănase, cotcodăcea spart. Poate de-aia n-o mai sărea cocoșul. O prinse așadar odată, o puse pe masă, îi legă labele și-ncepu s-o caute. Nimic! Ia lupa și o caută, o caută, o palpează, doar-doar. Și când îi deschide larg ciocul, în gușă hopa! o roșeață! Ia atunci o lupă mai mare, apasă găina să nu se zbată, îi fixează ciocul larg deschis și examinează roșeața. Mă să fie! O luă atent la puricat și hop! la gât găsi o căpușă. Ahaa!… Te-am prins. Strânse atent căpușa tare cu unghiile, să nu-l muște, până când asta căscă larg-larg botul. Asta-i bună! Aceeași roșeață! De unde pricepu că ce era în gușă venea de la căpușă, pe care o storci cât ai zice pîs. Iar găinii îi dădu cu gaz.

Colac peste pupăză

Familia Horbotă avea un flăcău, Ilie, 15 ani, zis Pupăză, nu se știe de ce, poate pentru că avea părul creț și tot era cu capu-n-nori. Vara, tata, mama și Ilie obișnuiau să iasă la iarbă verde și se puneau mai ales pe malul lacului Cernica, dar se fereau de apă căci era stătută și pentru că nici unul nu știa să înoate! Se mai întâmplă. Și într-o după amiază, ce puric l-o fi pișcat pe băiat că în vreme ce tată-su era dus după surcele iar mamă-sa întorsese spatele căutând prin saci, Ilie intră cătinel în apă, iar cînd ajunse cu ea la piept, hop! îi fugi mâlul de sub el și se trezi cu capul sub apă. Dînd disperat din mâini, îl scoase afară, țipă scurt cât putu și tot bătând din brațe iar se scufundă. Maică-sa, întoarsă pe loc, împietri, se luă cu mâinile de cap și strigă după bărbat, care năvălind din pădure văzu pe băiat – care ajunsese abia la vreo zece metri de mal – cum tot intra sub apă și ieșea, împroșcând tare. Omul se repezi să se arunce după el, dar se opri brusc dându-și seama ce prostie era gata să facă: s-ar fi înecat amândoi. Pe mal o barcă, cu un colac greu de plută. Luă omul colacul în fugă, strigă băiatului „Ia aici!”, își făcut vânt și zvârli colacul cât putu în direcția lui Pupăză, care chiar atunci apăru din apă, iar colacul îl izbi drept în moalele capului, de-l dădu de tot la fund.

Cuiul lui Pepelea

De mult era un dogar, Pencu Damian. Făcea sau dregea butoaie, putini și alte vase din lemn îndoit. Era vestit pentru că luase meseria de la un turc care îmbina șipcile într-un fel anume și nu folosea neam fierul „să nu strice gustul”, zicea el. Într-o zi intră la el o grecoaică bogată, Fotini Stavrotachis. Cu ea o slugă ținea în brațe o amforă rară. Femeia ceru dogarului să-i facă una la fel din lemn, s-o aibă la caz că asta s-ar sparge. Apoi urma ea s-o picteze. Scrută Pencu amfora, o pipăi, o măsură, și zise: „O să fie mult”. Cât?” Se scărpină el și zise: „O mie”. Femeia îi întinse scurt banii. „Am nevoie în trei zile. S-o faci cum știi bine. Și ai grijă de vas.” Și plecă. Pepelea se puse pe dată la treabă, cu atenție mărită, și lucrul înainta bine. Ajuns la toartă, prinse partea de jos cu un dop de lemn, o îndoi, dar când să prindă susul, dopul sărea, și nici pe cel de sus nu-l putea înțepeni. Asudase. Chin mare. Și avea el un băiețel, Petre, zis Pepelea, care-i tot stătea între picioare, dar omul îl lăsa, că-i era drag de el și vorba aia, poate învăța meșteșugul. Copilul găsise un cui pe jos și-n joacă tot vroia să-l bată cu o piatră în podea. Lehămisit, Damian luă cuiul lui Pepelea și din patru lovituri de ciocan fixă toarta.

Cum e turcu’ și pistolu’

Furios că birul se rărea, vizirul Eren trimise sol la curtea beiului Nicolae Caradja ca să pună ordine. Se înfățișă așadar sclivisit dragomanul Bülent în fața Domnului: turban mare cu pană de struț, mustăți unse furculiță, pelerină cu fir de aur, șalvari negri cu praf de argint și fezuri azurii în picioare. La brâu, două pistoale cu mânere de fildeș. Nici una nici două, Bülent ceru semeț socoteală beiului, care, luminos și rece, zise turcului că la domnitorul țării un sol întâi se ploconește și abia apoi vorbește. Acesta înțepeni și începu să se bâlbâie: de atâta mânie nu-și mai găsea cuvintele. Clocotea și dădea din mâini. În timpul ăsta beiul se uita în zare. Deodată dragomanul țipă și băgă mâinile la brău, smulse pistoalele și le ținti tremurând către domnitor, care se smulse drept din jilț rămânând țeapăn, cu ochii ca flăcările. Se făcu tăcere. Verde, turcul iarăși bolborosi ceva de neînțeles și armă pistoalele. Caradja, de piatră. Bülent apăsă pe trăgaci, și… din verde trecu în galben: nimic, cocoșul pocni în vânt. Încă o dată, și încă o dată. La fel, iar Domnul nemișcat! Așa că dragomanul hotărî că nu mai avea decât să-și înmoaie picioarele și să cadă lat pe pavajul de marmură. Zis și făcut. Iar în spate, un străjer cu ochiul, la ureche către celălalt: „Cum e turcu’ și pistolu”.

Dus cu pluta

În tot ținutul Bistriței, de la Budacu de Jos la Rebrișoara și de la Șintereag la Tiha Bârgăului, de când nici nu se mai știe, cei mai mulți bărbați se ocupau cu plutăritul. Meseria asta se dădea din tată în fiu și mai încolo. Tot așa și în neamul lui Drâncaș Ludovic, unde băiatul cel mare, Cicero, mâna pluta singur de la 16 ani. Dar chiar destoinic fiind, era necopt, și mai cu seamă puțin într-o dungă. Îl știau toți că nu te puneai cu el când era vorba de câte o ispravă. Așa odată se urcă într-un dud și stătu pitit acolo o zi întreagă făcând ca bufnița. Altădată puse momeli la un cuib de șobolani, prinse doi, îi legă de cozi cu o sfoară lungă și se plimbă fain cu ei pe ulița mare de țipau femeile, că bieții șobolani căutau să scape în toate direcțiile. Până într-o seară când trecu gardul la boier, se furișă în ocolul animalelor și ochi un ied care abia făcuse ochi. Îl aduse acasă și se culcă cu el în pat. Boierul, însoțit de doi jandarmi, se repezi dimineață la casa lui Drăncaș, dădu ușa de perete, se proțăpi în mijlocul camerei și strigă către el: „Copilu’ tău mi-a furat un ied. Unde e, să-i f…t mama lui în bătaie?” La care tatăl, liniștit către boier: „Mama lui uite-o aici. Lăsați boierule, că Cicero nu e, e dus cu pluta”.

Dus cu sorcova

Era la un sfârșit de an. O iarnă ca-n basme, cu o zăpadă ce rupea crengile. Spre seară, într-un sat pierdut în munți, un băiețel de vreo zece ani pe nume Petrache se hotărî să iasă la sorcovit. Își făcuse sorcovă nouă, din hârtie scrobită, sârme, panglici, mărgele și lemn de tei. În zadar încercară părinții să-l oprească. Știau ei ce știau. Copilul însă nu: nu știa ce știa toată lumea – că era rău lunatic. Așa că o zbughi afară. Tată-su după el, doar că după o vreme îi pierdu urma: Petrache era mai iute, și se opri abia în celălalt capăt al satului, și numai ce bătu în ușă la ai lui Dorobanțu și începu cu „Sorcova vesela să trăiți să-mbătrâ…”, că ieși femeia furioasă cu o mătură, țipă la el și-l goni de pe prag. Băiatul schimbă atunci curtea și se propti alături la fereastra lui Mangiaropol și abia că începu cu „Sorcova vesela să trăiți să-mbă…” și se pomeni cu o fleoașcă de apă venită de nicăieri și cu o voce groasă mormăind „Fugi de-aici mă nebune!” Și așa mai departe, unul după unul, la Dragomir, la Stavrache, la Onescu, la Hosteș, unde câinele se făcu către băiat, care mintenaș o rupse la fugă cât îl țineau picioarele, azvâlind cât colo pacostea de sorcovă. Și dus a fost, că n-a mai fost să fie găsit niciodată.

[…]

[3 decembrie 2025]

L’article Poveștile vorbelor (2/5) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

A călcat pe bec

Stranie și tristă întâmplare! În 1952, România a putut înscrie numai doi participanți la proba de 5000 m din cadrul Jocurilor Olimpice de la Helsinki: Neagu Fodor (29), revelație a atletismului național și Marin Codruleț (21), tânără speranță din Moldova. Fiecare a fost cazat în câte o cameră împreună cu alți trei atleți din diferite țări. În seara dinaintea cursei de calificare, dintr-un motiv rămas nedeslușit, lumina din camera lui Fodor s-a stins. Unul dintre colegii de cameră, americanul Jackson Bern, s-a urcat pe un scaun, a scos becul din plafonieră și a constatat că era ars. Prudent, l-a pus pe comoda din cameră pentru a anunța a doua zi serviciul de întreținere și a informat cei trei colegi de cameră de acest lucru. Fodor însă deja moțăia, și a dat din cap instinctiv. Oricum, nu știa engleză. Noaptea, așezat cumva instabil, becul s-a rostogolit încet, a căzut de pe comodă dar nu s-a spart. Înspre zori, Neagu a fost trezit de o nevoie naturală și îndreptându-se către baie a călcat pe bec. Ce a urmat e ușor de bănuit, dar fapt e că dimineața Neagu Fodor nu a mai putut să se alinieze la cursa de calificare, unde urma să concureze chiar alături de cehul Emil Zátopek, care de altfel a și câștigat medalia de aur. Cât privește pe tânărul Codruleț, acesta nu s-a calificat.

A dat colțul

Veniamin Istrate a fost un faimos acordeonist din Prundu Bârgăului. În comună i se dusese buhul că ar putea fi nemuritor. Zi după zi, lumea se uita îndelung la el cum pornea liniștit la magazin, după care se întorcea în plasă cu pâine, lapte, ceapă și țigări. Fapt e că Veniamin împlinise 96 de ani și oamenii se întrebau când oare o să i se facă milă lui Dumnezeu ca să-l ia. Deși, fie vorba între noi, bătrânul ăsta al lui Istrate era verde, și nu arăta neam că ar suferi de vreo boală sau poate de vreo supărare, cu toate că de peste douăzeci de ani nimeni nu mai știa prea bine cu ce se ocupa și cum își trăia viața. Și timpul a trecut. Odată, când se uitau ei iarăși cum se îndepărta încetișor pe stradă, moșul dădu colțul către magazin. Dar trecu ceva vreme și iată că nu mai apăru. Pe la ferestre, oamenii se întrebau din priviri. Așa că un vecin strigă la un băiat de pe maidan să dea o fugă să vadă ce-i cu el. Și numai ce băiatul se întoarse cât ai clipi, strigând în gura mare „A murit moșu’ după colț! A dat colțu’ și a murit!” Și-ntr-adevăr, moșul se prăvălise rece pe trotuar cu plasă cu tot.

A dat cu mucii în fasole

Anuța a împlinit un an. Festivitate pentru tăierea moțului. Familie, prieteni. Printre ei, Sorin G., urnit cu chiu cu vai căci răcit cobză. Masă mare, feluri multe. Mama, bunicile și mătușile să se întreacă în preparate fine. Aperitive, antreuri, gustări, salăți, ciorbă, budinci, fripturi, garnituri, murături, deserturi. Sorin, chinuit, nu se atinge de bunătăți. Nu că nu i-ar fi poftă, dar nu e în stare: numai cu fața în batistă (schimbase deja câteva), strănută, tușește, ochii roșii, trage nasul, mucii curg gârlă. Tocmai în dreptul lui, un deliciu: într-un castron ajunge fasolea bătută cu ceapă prăjită. Un vecin dă să bage lingura dar na!, chiar atunci mucii se întind șiroaie! Omul se oprește, pufnește, se ridică brusc, dezgustat: „Bre Sorine, de ce ai mai venit bre în halul ăsta ?!” Sub batistă, bolnavul galben de neputință. Mesenii încremenesc. Vecinul: „Hei, lasă-ne să mâncăm!!” La care Sorin, după câteva clipe de tăcere, sare brusc (scaunul se răstoarnă), dă batista la o parte, adună un pumn de muci multicolori în palmă și, de ciudă, plesnește cu ei în bunătatea de fasole bătută. „Na-vă !” Și dispare de la masă înfuriat, în scâncetele sărbătoritei.

A dat cu oiștea-n gard

Pe vremea când încă nu apăruse automobilul, era în Oltenia un căruțaș destoinic, Pantelimon Oblagă, zis Pandele. Omul avea cal și ditai căruță și adunase un ban frumos tot cărând azi cartofi, mâine pepeni, poimâine lăzi cu struguri, și altele. Calul, Fulger, puternic. Căruța mare, putea încărca în ea ca la o mie de ocale. Într-o toamnă dădu frigul mai devreme și când să plece către târg, Pandele văzu că pe jos era alunecuș. Căruța plină, grea. Stârni calul și urni căruța, dar numai după câteva clipe, unde strada era un pic aplecată la stânga, căruța o luă încet la vale pe o rână, și trage Pandele de hățuri, calul nu, că-i alunecau și lui copitele iar roțile erau ca pe patine, și Pandele să sară jos, urlă la cal, degeaba, că numai ce se înfipse căruța cu oiștea taman în gardul… cui ? păi al primarului, firește, că nu putea să aleagă tufărișul de lângă. Nu doar că se răsturnară cu zgomot uriaș toate lăzile cu mere, dar se prăvăli gardul peste cotețele de găini din spate. Și oare nu ieși primarul cu toporul? Și când văzu omul pacostea – gardul fărâmat, nouă găini și două cloști strivite, un cocoș șchiop care zbiera ca la cutremur – ce să mai vorbim… pe scurt căruțașul fu pus la cheltuială ca să repare totul și să înlocuiască păsările moarte și cocoșul schilodit, de rămase fără un ban.

A dat la rațe (1)

Era odată un om necăjit și sărac nevoie mare. Trăia cu femeie și copii într-un bordei jalnic de la marginea Hârtoapelor. N-aveau de nici unele, abia o găină și două rațe. Lumea îi știa de Jianu și Zafta. Abia își târau zilele, murdari și jigăriți, mai mult șterpelind prin târg. Într-o seară, trăgând apă la fântâna din sat, Jianu găsi în găleată un vas cu toartă, cam cât o sticlă. Din ceva galben, ca aurul. Pe loc îl băgă în sân. Acasă îl arătă la femeie și copii, de se holbară toți ca la Maglavit. Noaptea dormi cu el în brațe. Dimineață fugi la Rupea, unde știa prăvălia unuia Ari Golștain. Puse vasul pe tejghea. Negustorul se uită mut la vas, apoi la om, iar la vas, la om, până când: „L-ai furat?”  Jianu, cu ochii mari: „NU! Pe copiii mei. L-am găsit aseară în fântână!” Negustorul se mai uită odată, zgârie vasul cu un cuțit, apoi dă o perdea la o parte. Jianu după el. „Stai aici!” și trase perdeaua. Jianu clănțănea. După un timp, omul iese cu o pungă și o pune pe tejghea. „Poftim!” „Ce-i asta?!” „O sută de cocoșei.” Jianu se uită și el mut la celălalt, smulge punga și fuge din prăvălie.

A dat la rațe (2)

Ajuns la bordei, Jianu goli vinul acrit pe care-l mai avea, luă cinci cocoșei și se repezi în sat la băcănia lui Chivu unde îi puse în față cu grijă cei cinci galbeni. Ăsta să pice. Jianu de colo: „Îmi dai…” și pe de rost, o listă întreagă – nu se mai sfârșea, apoi se așeză liniștit să aștepte cumpărătura. După ce încercă banii să nu fie falși, Chivu strigă pe Pandele să apropie căruța ca s-o umple. După un ceas, acesta, cu Jianu și Zafta, deșertară în fața bordeiului o movilă de minuni. Le trebui celor doi seara întreagă să gătească masa pentru ospăț, căutând să nu se ghiftuie înainte ciupind din toate. Vestea ducându-se, la gard se adunase puhoi, cu tot cu lăutari. Când fură gata, Jianu deschise poarta și lumea se buluci la masă. Abia că intrau în odaie. Lăutarii, geamparale. Mesenii băgau în ei ca după secetă, cu Jianu în frunte. Și tot așa, fără oprire, se făcu noapte. Jianu abia mai stătea pe picioare, burdușit de măncare și vin, până cănd se nărui pe podele. Oamenii îl urniră cu greu și-l duseră afară la aer, unde acesta, clătinându-se cu cerul și cu pământul, dădu din el peste cotețul cu rațe.

A dat ortul popii

Vorba asta duce pe vremea când în țară se plătea în lei vechi, iar ortul era un ban cât un sfert dintr-un leu. Pe atunci, după nunți, botezuri și îngropări, era obicei ca preotului să i se aducă drept mulțumire și pentru osteneală câte o rață, un cocoș, o gâscă, o găină sau chiar un miel, după starea fiecăruia. Și numai că într-o zi, după o furtună, unui țigan cazangiu înstărit zis Tăciune i se înecă fetița de șase ani într-o baltă. Jale mare în țigănie, puhoi de lume, urlete și tânguieli de spărgeau pietre pe drum. Duseră moarta la îngropare cu alai într-un sicriu de doi coți, alb, o minune. Se plângea și se jelea dincolo de putință, mai ales când închiseră groapa. Apoi lumea se împrăștie; popa la fel, se duse și el acasă și se luă cu alte treburi. Nu-i ieșea din minte nenorocirea, dar uite că țiganul nu-i dăduse nici un drept. Și abia seara Tăciune bătu la ușa popii. Străveziu, buhăit, aiurea, îngăimă: „Părinte, eu n-am… gospodărie, n-am ogradă, ia aici.” Și-i luă mâna, o sărută, și-i puse în palmă o pungă, după care se întoarse și plecă. Popa, mut, deschise punga și ce găsi în ea? 200 de orți.

Afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’

În Florența anului 1491 trăia Leonardo, zis Leo. Pictor, inginer, astronom, filozof, anatomist, matematician, sculptor, poet, arhitect, inginer constructor, diplomat, inventator, compozitor, fizician, fiziolog, botanist, chimist, zoolog, tâmplar, caricaturist, om de știință, desenator, designer, scriitor, artist vizual. Împreună cu el trăia Aldo. Bard. Cei doi împărțeau în ascuns o pasiune puternică, de lumea începuse să șoptească despre acest trai neobișnuit, iar vorba târgului ajunsese să-l scoată din fire pe Leonardo, care chemă patru dintre ucenici, le întinse câteva schițe de-ale lui, le dădu tot materialul necesar și le porunci să picteze  pe afară casă, poartă și gard potrivit cu acele schițe. Ce înfățișau ele ? Numai scene din iad, căci artistul se gândise că așa făcând, asta le va muta oamenilor mințile și vor fi lăsați în pace. Zis și făcut. Cât ai clipi vestea se răspândi în toată cetatea, de lumea se perinda cu ochii holbați prin fața proprietății iar unii o luau numaidecât la sănătoasa. Acum că lucrarea era terminată, în casă cei doi petreceau în sfârșit zile tihnite. Iar când vecinii și toți se obișnuiră, perindarea se mai rări. Doar când mai trecea câte unul care se mira și cădea pe gânduri, de la o fereastră un vecin îl lămurea, cinic: „Afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leobardu.”

A făcut-o cu ou și cu oțet

Spre sfârșitul unui ospăț strașnic întins pe două zile, Hilaria, proaspăta soție a bătrânului senator Lepidus, care de prea mult vin își pierduse controlul, începu să-l înțepe pe Gallus, prefectul Romei și amantul ei ascuns. Soțul, Lepidus, moțăia deja alături de alți patricieni și generali vârstnici din jurul mesei, iar câțiva, mai în putere, începuseră să schimbe priviri piezișe. La început Gallus nu-i dădu atenție – avea teme majore de analizat cu vecinul consul Aquila. Nepăsarea lui ațâță însă femeia, care se revărsă în săgeți încă mai ascuțite și explicite. „Toată lumea știe cât ești de ursuz, și o acritură, un bleg, na!” Lepidus se opri din conversație și deveni atent. „Și când vii din pretoriu sandalele îți put a bălegar, nu știu, sau ouă clocite, pfui!” Hilaria se dezlănțuise, nimeni nu pricepea de ce. Între ei, mesenii se uitau cu o mirare și un dezgust care nu scăpă prefectului. „Ce te uiți ?, N-am drep…?” Dar femeia nu sfârși pentru că amantul smulsese o mică amforă cu oțet pe care, cu un răget, i-o vărsă pe față și pe straie. „Curvo!” Hilaria țipă ca mușcată de șarpe dar din coșul uneia dintre sclave omul luase deja trei ouă proaspete pe care i le sparse în cap, după care se puse să o ungă pe unde apuca. Mânjită din plin, femeia fugi afară și se ascunse până a doua zi.

A făcut-o de oaie

La curtea regelui Poloniei Stanisław Pierwszy Leszczyński, baronul Włodzimierz Brzęczyszczykiewicz-Tenczynek, mare șambelan și mare gurmand. Deodată, monarhul îl anunță că peste trei zile îi va vizita domeniul Międzybrodzie Bialskie și că vor discuta despre situația creată la granița de răsărit. Baronul luă foc pe loc. Grăbi sol la reședință ca majordomul Grzegorz Dzieduszycki să facă pregătirile iar bucătarul Przemysław să aranjeze ospățul. Acesta știa bine că fripturile de oaie erau de evitat: nici regele nici baronul nu suportau mirosul. În schimb amândoi se delectau cu antricoatele de vacă. Ghinion: de curând, vitele domeniului și dimprejur fuseseră sacrificate căci făcuseră mastită. Bucătarul tăie iute patru oi mai mari, alese părțile cele mai bune și le puse la fezandat, ca să piară șmagul. Veni ziua vizitei. Totul sclipea: săli, paturi, gărzi, servitori și desigur masa, fastuoasă, care deschise protocolul. În fața fiecărui platou, într-o ceșcuță, un bilet cu numele felului de mâncare. După gustări și supe fine, regele servi din platoul unde scria Antrykot Wołowy¹⁴, dar după câteva clipe, abia simțind izul, regele sări în picioare strigând „To nie jest antrykot wołowy, tylko baranina. Króla nie oszukasz!” ¹⁵A doua zi, bietul de Przemysław își pierdu capul…

A ieșit basma curată

Iată acum povestea unui fătălău pederast, travestit și talentat, ajuns cântăreț și povestitor la curtea domnitorului Moldovei Constantin Mavrocordat, ba chiar omul său ascuns de nădejde. În ceasurile lui goale când nu era pe lângă Domn, se ascundea, schimba vocea și deseori reapărea în straie de muiere, sulemenit și împopoțonat de nu-l mai cunoștea nimeni. Azi așa, mâine așa, până-ntr-o zi când unui străjer i se aprinse de el și începu să-l urmărească prin palat. E drept că flăcăul se întrecuse în pricepere: obraji purpurii, gură cireașă, cosițe bălaie strânse sub năframă, piept bogat, mers legănat de cadână. Ajunși într-un colț mai ferit al grădinii, nici unu nici doi străjerul se aruncà să smulgă basmaua și bluza de pe el, pe care le azvârli pe pământ, atâta numai că tânărul, chiar dacă svelt, știa să se apere. Cu o singură lovitură năpraznică de genunchi sub chimir, prăvăli soldatul în nesimțire pe podele, după care culese calm bluza de pe jos, o scutură atent, se îmbrăcă încet, apoi luă basmaua, o curăță și pe dânsa cu mare grijă, legă părul și ieși din grădină pe alee, cu pas legănat.

A nimerit orbu’ Brăila

Orbul ăsta a fost Neacșu. Neacșu s-a născut și a trăit la Buzău în vremea lui Vodă Cuza. Flașnetar și burlac, el de mic a avut o dorință fierbinte. Aflase despre Dunăre ca fiind o apă întinsă care se varsă în Marea Neagră și lucrul ăsta l-a încântat, așa că anii trecând, a devenit din ce în ce mai nerăbdător să ajungă și el la Dunăre, să audă foșnetul valurilor și măcar să bage piciorul în apă. Ce nu se știa, e că lui Neacșu ăsta, chiar orb din naștere fiind, îi mergea mintea. A stat deci o vreme să pitrocească cum să facă el asta fără vedere, apoi într-o bună zi a ieșit la drum, a făcut semn la o căruță, la două, la trei, până cănd una s-a oprit și i-a zis omului: „Trebuie să ajung la Tulcea. Soră-mea e pe moarte.” Și omul îi zise: „Da’ eu nu merg decât până la Mircea Vodă”. „Nu-i nimic, oi vedea mai departe”, i-a răspuns Neacșu. Și când au ajuns, s-a dat jos și a așteptat din nou una, două, trei căruțe, până când una s-a oprit. Asta l-a dus până la Traian. Și abia la a treia, după zece zile de la plecare, a nimerit la Brăila. Și nu doar că a putut asculta foșnetul valurilor, dar a și intrat un pic în apă bâjbâind pe lângă un ponton, la mal. Iar pontonierul îl urmări cu admirație și strigă vesel: „De unde ești măi orbule? „Din Buzău.” „Ei, atunci bravo bre, ai nimerit orbule Brăila!!”

A sta de șase

De data asta e vorba despre pozne de copii năstrușnici. În București, pe o stradă din Cotroceni, o șleahtă de copii a născocit un fel special de joacă de-a v-ați ascuns. Se trăgea la sorți și pe unul dintre ei pica ghinionul să stea la colț. Acolo număra el rar până la zece, cu fața la perete. Ceilalți copii fugeau și se ascundeau fiecare pe unde putea sau găsea. Când termina numărătoarea, ghinionistul striga „Cine nu e gata îl iau cu lopata!” după care pornea la căutat. Iar ceilalți chicoteau prin ascunzători. Ei bine, dacă după o vreme păcăliciul nu-i descoperea pe toți, trebuia să stea din nou. Dacă însă îi găsea chiar pe toți, se trăgea din nou la sorți, dar desigur fără cel care stătuse, și următorul care pica stătea acum în orice caz de două ori. Și tot așa, următorul stătea în orice caz de trei ori, apoi de patru, de cinci și în sfârșit de șase ori. Se pare că aici s-au oprit, pentru că nu se mai distra nimeni să stea mai mult. Iar cu anii expresia s-a și scurtat, și schimbat.

Ai noștri ca brazii, cu mucii pe piepți

15 ianuarie 1878. Noaptea. La sudul Dunării, românii atacă Vidinul, bastion otoman, azi în Bulgaria. Colonelul Filimon Dobre ordonă companiei IV Infanterie să delege un pluton să apere căruțele cu provizii din pădure. Căpitanul Bulză alege pe sergentul Sever Comârzan cu optsprezece ardeleni aspri, cât dulapul, perii perie, mustățile mături. Ordinul căpitanului: „Nu mișcați până nu mă întorc eu”. Ostașii: „Să trăiți!” Aprind făcliile și fac roată în jurul căruțelor, drepți, cu mâna stîngă pe pușcă. Cer sticlos. Ger. Printre brazii ca sulițele, milioane de stele. Oamenilor nu li se văd decât ochii. Înfofoliți în dulămi, căciulile pe sprâncene, tropăie pe loc strângând degetele în mânușile de lână. Minus 25 de grade. După vreo oră-două, nasul începe să curgă. Departe trag tunurile. Țepeni lumânare, nu mișcă niciunul, doar ochii, stânga-dreapta să prindă vreun foșnet. Mai trece o vreme și începe să se crape de ziuă. Ardelenii nemișcați. Cu răsăritul, aerul mai învie. Cînd se uită unul la celălalt, toți arătau ca statuile de gheață, împietriți, iar la jumătate din ei ieșeau din nări țurțuri frumos colorați, unii scurți, alții lungi aproape cât o palmă, care începuseră să picure ba pe mustăți, ba pe piepți. Întors curând, căpitanul felicită pe fiecare din pluton și-l propuse la decorație.

Au spălat putina

Doi prieteni, ștrengari, puși numai pe șotii, care de care mai felurite și mai nerușinate: Costel Calomfir, zis Coca (9), și Dobre (11). Unge clanța lui Călan cu rășină, zvârle broaște în puț la Cercel, varsă ulei la ușa Catargiilor, sperie vaca primarului. Și câte alte obrăznicii, doar că nimeni nu-i prinsese. Odată Dobre veni cu o idee majoră. „Băi Coca, hai să furăm lapte acru din cășărie.” „Ești prost? Ce-s facem cu el? Să-l bem?!” „Prost ești tu. Mergem pe la curți și-l dăm la câini să se cufurească.” Costel vede lumină. Așteaptă ei o noapte neagră cu ploaie mică, iau damigeana, intră tiptil pe fereastra de jos și ajung în sală. Când colo, putina cu lapte acru mai înaltă decît ei. Nu-i nimic. Dobre ține scara lui Costel care intră în putină. Noroc că era pe sfert, că poate s-ar fi înecat. Umple el damigeana, o dă acolitului, se trage de margini și iese cu greu. Dar surpriză! Tot noroiul de pe ghete îl spălase în putină! Iar în sală tot urme de noroi. Iar acum și de lapte. Niște câini lătrară. Băieții uitară de noroi și o zbughiră înapoi pe fereastră. În zori, lăptarul să-și smulgă perii din cap. Dar rămăseseră urmele de noroi și de lapte. Puțin a trebuit ca cei doi să fie dovediți, iar drept pedeapsă spălară putina și întreaga pardoseală până li s-a făcut acru, după care se făcură nevăzuți.

[…]

[3 decembrie 2025]

L’article Poveștile vorbelor (1/5) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

*

19 noiembrie 2025

Dragul meu fiu,

Tocmai am luat cunoștință de articolul de pe verso, care m-a impresionat profund, în special prin apelul lansat taților din întreaga lume de către Stephen Graham, creatorul serialului „Adolescence”, de a scrie o scrisoare fiilor lor despre viziunea și experiența lor legată de masculinitate. Ca urmare n-am ezitat nici o clipă să-ți adresez o astfel de scrisoare bogată în conținut despre viziunea și experiența mea asupra masculinității, iat-o.

Totuși, după o scurtă dar rapidă reflecție, mi-am dat seama că  de fapt nu am absolut nimic să-ți spun care să nu fie deja cuprins din abundență în oceanul de schimburi scrise, orale, video și telepatice din toți anii din urmă, și aceasta, bineînțeles, mult dincolo de propria mea viziune și experiență a masculinității, în care nu aș putea separa aspectul profund de sexualitate.

Așadar, mă văd obligat să închei prematur această scrisoare, adresându-ți salutările mele călduroase.

Tatăl tău

Publicat la 19 noiembrie 2025, ora 17:44

REGATUL UNIT

Masculinitate: Keir Starmer se adresează fiului său adolescent

Premierul a hotărât să difuzeze un videoclip cu un ton intim pentru Ziua Internațională a Bărbatului.

Premierul britanic Keir Starmer i-a adresat miercuri un mesaj video fiului său de 17 ani, publicat pe rețelele sociale, în care spune că este „mândru” de el, evocând tema masculinității și serialul „Adolescence”.

Mesajul, cu un ton intim, este difuzat cu ocazia Zilei Internaționale a bărbatului, în timp ce guvernul lansează un plan strategic pentru combaterea sinuciderii, a problemelor de sănătate mintală și a dependențelor care afectează bărbații și adolescenții.

„Știu că tinerii bărbați sunt supuși unor presiuni despre care este greu să vorbească și își pun întrebări la care, sincer, este greu de răspuns. Întrebări despre sănătatea mintală, masculinitate, rețele sociale”, spune liderul laburist în fața camerei.

Keir Starmer amintește că a urmărit împreună cu cei doi copii ai săi serialul fenomen „Adolescence”, unul dintre cele mai populare seriale britanice de pe Netflix, care tratează subiectul uciderii unei tinere fete de către un coleg de clasă și influența ideilor masculiniste asupra băieților.

„Ca tată, a fost uneori greu de privit. Dar dacă există o nădejde pe care o am în mine este cea de a continua să vorbim unii cu alții, să învățăm unii de la alții, să ne ajutăm unii pe alții”, zice el.

Acest mesaj face ecou unei inițiative lansate de Stephen Graham, creatorul serialului „Adolescence”, care i-a invitat recent pe tații din întreaga lume să scrie o scrisoare fiilor lor despre viziunea și experiența lor legată de masculinitate, în cadrul unui proiect de carte.

În videoclipul său de nici trei minute, întrerupt de ceea ce par a fi imagini de arhivă personală, Keir Starmer vorbește și despre relația cu propriul său tată, pe care o descrie drept distantă: „el și cu mine nu vorbeam cu adevărat niciodată, nu am învățat niciodată să ne cunoaștem”.

Hotărât ca relația cu fiul său să fie „diferită”, el povestește bucuria de a petrece timp cu acesta, în special mergând împreună să vadă meciurile echipei Arsenal.

El îl îndeamnă de asemenea pe fiul său – și, mai larg, pe tineri – să nu cadă în auto-devalorizare.

Apoi:

Fiul – Legat de conținut, într-adevăr, nu cred că ai mare lucru nou de scris. În schimb chestiunea masculinității este largă și poate face obiectul unei discuții, mai ales când citesc că zici “nu aș putea separa aspectul profund de sexualitate“. Pentru mine ca bărbat, masculinitatea și sexualitatea nu au strict nici o legătură. Ar putea fi un subiect drăguț de dezbătut.

Tatăl – Bine.

Fiul – Și ca să dau drumul reflecției, pun asta aici: pentru mine, atât masculinitatea cât și feminitatea sunt concepte care prin natura lor însăși creează un cadru rigid de reguli și practici care nu pot, prin definiție, să corespundă diversității personalităților ce compun ființa umană.

Cum am putea parca în două căsuțe unice natura infinit de diversă a ființelor umane? Faptul de a califica o culoare (de pildă albastru sau roz) drept masculină sau feminină nu este în esenă, absurd? Atribuirea forței masculinului și fragilității femininului, a intransigenței masculinului și a „îngrijirii” femininului nu demonstrează oare o înțelegere foarte limitată a ceea ce sunt un bărbat și o femeie?

Toate aceste stereotipuri sunt pentru mine în mare parte răspunzătoare de perpetuarea veșnică a erorilor de educație care ajung să conducă la anumite dezastre personale la vârsta adultă. Se ajunge la bărbați care nu se simt bine în pielea lor, pentru că nu corespund prescripțiilor masculinului și virilității. Se ajunge la femei care se străduiesc să se emancipeze de constrângerile feminității pe care societatea le impune, împiedicându-le să se dezvolte liber ca ființe umane și fiind dominate de bărbați convinși că anumite lucruri li se cuvin prin natură de drept.

Închei spunând că după mine, cea mai dăunătoare presiune dintre toate este cu siguranță cea a presupusei absențe a fragilității la bărbați. Un bărbat nu plânge. Un bărbat nu își împărtășește emoțiile și, în sfârșit, un bărbat este responsabil, ca și cum o femeie n-ar fi. Aceste linii de comportament transmise copiilor dau naștere adulților care povestesc despre absența unui „te iubesc” și „sunt mândru de tine” din partea taților lor și despre incapacitatea lor de a-și exprima emoțiile care, zăvorâte, ajung uneori să-i distrugă pe dinăuntru…

Ei bine, în toată asta, voi doi ați scos din pălărie o minune. O educație care era liniștit cu 50 de ani înainte. O educație nonviolentă și constructivă, bazată pe ceva fundamental: comunicarea. Și cu cât trec anii, cu atât văd cât de departe este încă societatea de a atinge măcar bazele a ceea ce voi, părinții mei, ați reușit să faceți cu atât de mulți ani în urmă, și cu atât îmi dau seama, pe de o parte, de norocul pe care l-am avut, dar și de geniul care v-a animat la vremea respectivă. Pentru că nimic – dar absolut nimic! – nu vă putea atunci îndruma spre o astfel de abordare a educației decât o inteligență ieșită din comun. Și trebuie să constatăm, astăzi, că voi erați cei care aveați dreptate, nu societatea.

Tatăl – Încep să fiu stupefiat, siderat, fără să mai înțeleg nimic din felul în care privești actul de a scrie și mai ales de a citi. Pe de o parte îți trimit un text cât jumătate din dezvoltarea pe care ai făcut-o aici și e erupție vulcanică pe fundal de „De câte ori nu ți-am spus să nu te întinzi în asemenea literaturi?! Nu am timp pentru asta. Și prefer să suni.” Pe de alta, e suficient să deschid (uneori involuntar, ca acum) un subiect oarecare, ca să te arunci asupra lui timp de 30 de minute în forță și fără oprire. Dacă ar fi doar cele profesionale, dar uite că sunt și altele, nebănuite.

Fiul – Nu am vrut decât să pun bazele unei discuții viitoare aici. În plus e sâmbătă și m-am hotărât să nu lucrez, deci aveam un pic de timp la dispoziție.

Tatăl – Personal, n-am absolut nimic de împărțit cu termenul de masculinitate, al cărui sens îl înțeleg abia pe jumătate, motiv pentru care a trebuit să mă refugiez în dicționar, de unde am ieșit mai prost decât am intrat. Deci de aici înainte, tot amplul demers pe care îl dezbați cu atâta vigoare mă lasă perfect mut și agricol.

În schimb, finalul m-a rupt în două. De fapt, nu era nimic considerabil nou față de felul în care îți vezi trăirile și de ceea ce ai primit de la noi în toată vastitatea, finețea și profunzimea lui. În schimb, pur și simplu încep să observ cum prinde rădăcini în mine un anumit sentiment de „too much”, pentru că niciodată, DAR NICIODATĂ nu ne-am (fi) imaginat că felul în care te-am crescut, în modul cel mai natural cu putință, fără niciun plan sau program, fără linii directoare, de fapt fără niciun scop precis, ci pur și simplu pentru că așa simțeam, ei bine, că toate astea aveau să dea un asemenea rezultat, care a fost, este și va rămâne cu mult dincolo de așteptările noastre. Iar asta, ca să încasăm aceste rezultate, crede-mă, e ca și cum într-un rucsac umflat la maximum ne încăpățânăm să mai îndesăm și alte lucruri, dacă înțelegi metafora. Oh Doamne, cât de departe, neînsemnate, ridicole, mizere, pierdute în uitare par toate dățile în care ne-am ciocnit, în care ne-am enervat, cu toții, în care te-am certat, în care te-am pedepsit, în care ne-am supărat, în care am explodat… Totuși, există un aspect pe care nu-l menționezi la final: inteligență probabil ieșită din comun, să zicem, dar dublată, dacă nu chiar guvernată de o iubire dincolo de închipuire.

Fiul – Înțeleg că poate părea mult, dar este doar simplă dreptate. Știu că nu ați planificat nimic conștient, ceea ce face cele făcute cu atât mai excepțional. Sigur, dar dragostea nu e destul. Dragostea prost gestionată poate fi și distructivă. Ceea ce ați știut să faceți a fost să o materializați în cea mai frumoasă formă.

Tatăl – Într-adevăr, conform imaginii cât se poate de explicite a toronului. Împreună, amândouă, asociate cu bunul-simț, simțul măsurii, al ridicolului și al situațiilor, dau minuni. Doar că nu noi am orchestrat toate astea, ci alegerea îngerului. Și este valabil și pentru tine.

Trag nădejde că acum e poate mai limpede de ce am fost tulburat. În fond a fost o confirmare vie că se poate și așa. Iar scrisoarea m-am hotărât să o păstrez, ca să o pot arăta și altora.

[22 noiembrie 2025]

L’article Se poate și așa (urmare) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Am văzut că în fiecare dintre cele trei joace care compun acest pachet există câte un “vinovat” specific și dedicat fiecăreia: Moș Crăciun, nesimțirea și Iepurașul. În fapt aceste trei joace sunt doar cele mai importante, căci  pachetul conține mult mai multe, presărate pe tot anul.

La ortodocși el începe cu prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare, episcopul Cezareei, inițiatorul formei chinovite de viețuire monahală cu peste 16 secole în urmă. Prilej pentru popor (cam în orice familie există măcar un singur Vasile) de a continua până la leșin fiesta din noaptea precedentă, departe de biserică. Nici catolicii nu sunt mai prejos, căci în aceeași zi, cei care nu schiază amintesc pe papa Silvestru I, oarecum leat cu Vasile cel Mare.

Nici o săptămână mai târziu vin una după alta – atât la unii cât și la ceilalți – Boboteaza, sau Epifania, sau Teofania, precum și – la ortodocși – pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul, autorul botezului Domnului, cu care se încheie șirul celor cincisprezece zile de sărbătoriri de la cumpăna anilor, început cu Sfânta Muceniță Eugenia în Ajunul Crăciunului și care cuprinde și pe cea a Sfântului Apostol, Întâi Mucenic și arhidiacon Ștefan. Cum Ștefan Vasile și Ion sunt nume tradiționale și de aceea atât de larg răspândite, în casele oamenilor petrecerile se țin aproape lanț, fapt pentru care a devenit o regulă tacită ca viața societății practic să înghețe în această perioadă.

Mai trece puțin timp și urmează Sfântul și Marele Post al Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care cei mai mulți dintre creștini îl cinstesc în mod deosebit prin pregătiri și acumulări temeinice pentru Paști, despre care tocmai am scris în “Joaca de-a învierea.” Tot cam atunci se celebrează Bunavestire, care amintește momentul când Arhanghelul Gabriel a înștiințat-o pe fecioara Maria că va naște pe Iisus din Nazaret în chip minunat prin pogorârea Duhului Sfânt asupra ei.

Trec nici șase săptămâni după Paști și vine postul și Înălțarea minunată la Ceruri a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sinonimă cu o zi liberă, dacă nu mai multe în caz că ea pică joi sau marți. Ne aflăm acum în plină primăvară, cândva între florar și cireșar. Unde mai pui că de 136 de ani, pe 1 mai multe popoare cinstesc Ziua Internațională a Muncii printr-o altă zi liberă. Ocazie propice pentru cei mai temerari de a încerca o primă ieșire la ștrand, pe lac sau chiar pe litoral în pachetul de zile libere astfel creat.

Mai mult. Abia că trec zece zile și iată postul și marele praznic al Rusaliilor (sau Cincizecimea, sau Pentecôte, sau Pfingsten, etc) care comemorează Pogorârea Sfântului Duh asupra Sfinților Apostoli sub formă de limbi de foc, moment cinstit în cele mai multe țări printr-o nouă zi liberă. Punând însă cap la cap liberul de Înălțare, zilele care urmează și liberul de Rusalii, cei mai mulți obțin o vacanță considerabilă, cu avantajul de a se găsi în afara sezonului de vârf. Singurul obstacol sunt copiii, căci școlile nu admit acrobații de acest fel, pe care însă uneori părinții le reușesc pe diverse motive medicale.

Întorși din vacanță, la sfârșitul lunii iunie catolicii și ortodocșii sărbătoresc împreună pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Praznicul, aflat după începutul vacanței de vară, trece oarecum neobservat, majoritatea creștinilor profitând deja de plaje, munți sau de alte obiective turistice.

În caz că unele familii nu se aventurează să forțeze ultimele zile cu adevărat călduroase ale lunii lui gustar, Adormirea Maicii Domnului, zisă și Sfânta Maria Mare, marchează de regulă încheierea vacanței de vară și celebrează trecerea la cele veșnice – cum se zice – a Fecioarei Maria, Maica Domnului. Fiind perioada încordată a întoarcerilor acasă și a pregătirilor asidue în vederea începerii noului an școlar, și această sărbătoare, cinstită de întreaga creștinătate, de regulă cu post, trece oarecum pe planul al doilea. 

Începutul școlilor coincide cu postul de data aceasta al Nașterii Maicii Domnului (sau Sfânta Maria Mică) și cu praznicul Sfintei Ana, mama Sfintei Fecioare, perioadă în care toată atenția se fixează pe primele zile de școală și pe emoțiile examenelor restante ale sesiunii de toamnă.

Urmează o vreme de oarecare potolire, după care despre Sărbătoarea Tuturor Sfinților din prima zi a lui brumar am scris în “Joaca de-a moartea”, iar despre cea a Nașterii minunate a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în “Joaca de-a nașterea”, care încheie anul calendaristic.

Așadar după parcursul întregului an, văzând ce au devenit încet toate aceste sărbători în lumea creștină și felul în care tradiții, ritualuri, cúlturi și credințe au fost preschimbate, dacă nu mutilate, nu cred să greșesc trăgând concluzia că în mod definitiv ceva e fundamental strâmb în această schimbare. Eu cred că suntem chiar noi.

“O, deşertăciune a deşertăciunilor,

zice Ecleziastul,

o, deşertăciune a deşertăciunilor!

Totul este deşertăciune.”

(Ecleziastul 1,2)

[12 novembre 2025]

L’article Joacele deșertăciunilor est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

“Vine Iepurașul !” strigă bucuroși copiii primăvara iar de multe ori și părinții, atâta doar că mai puțin bucuroși, pentru că ei știu prea bine ce fel de distracții îi așteaptă.

În fiecare an de aproape două milenii, creștinii serbează Paștile în duminica următoare Lunii pline după echinocțiul de primăvară. Dacă adesea datele sărbătoririi în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică nu coincid, este pentru că sunt folosite două calendare diferite: cel Iulian și cel Gregorian. Iar dacă în ierarhia nescrisă, tacită și tradițională a marilor praznice religioase, la ortodocși Paștile ocupă detașat primul loc, la catolici și la protestanți această sărbătoare împarte primul loc cu Crăciunul. Dar nu despre aceste diferențe e vorba aici. În fine, să ne amintim că la Crăciun toți creștinii celebrează Nașterea minunată a pruncului Iisus din Duhul Sfânt și Sfânta Fecioară Maria, în timp ce la Paști ei celebrează Învierea din morți după trei zile a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, același născut la Crăciun.

Sunt ani buni de când pentru imensa majoritate a creștinilor toate aceste lucruri nu mai au aproape nici o relevanță în fața progresului biruitor al Iepurașului, deși aș zice că fenomenul e mai evident în Biserica Occidentală decât în cea Orientală, acolo unde în noaptea de Înviere tradiția mai strânge încă popoarele în curțile bisericilor cu lumânări în mâini spre a cânta în cor și într-o vibrație “Hristos a înviat !” Dar în linii mari cam atât. Căci în familiile creștine urmează, ca și în noaptea de Crăciun, ospețe gargantuești, care în funcție de resurse și de tradiții pot dura până a doua zi, când vine ceasul mult dorit al sosirii Iepurașului.

El, Iepurașul, propriu-zis nu se arată la înfățișare, însă prezența lui se materializează din belșug sub forma nenumăratelor cadouri răspândite prin feluritele unghere ale casei, ale grădinii sau ale curții, începând cu tradiționalele coșuri din nuiele de răchită împletite, umplute cu ouă bogat colorate și împodobite sau încondeiate, cum se zice. Dar cum ele se găsesc din plin și pe mese și cum pentru copii ouăle nu mai au de mult cum să fie sursă de interes, cu timpul coșurile au ajuns să conțină cele mai variate obiecte, de regulă potrivit cerințelor momentului. Pe vremuri putea fi un cub Rubik, un Walkman Sony, apoi o păpușă Barbie, un iPod, azi un Lego Titanic și de ce nu ? un iPhone. E drept că pe ici pe colo se mai pot găsi iepurași de pluș sau la nevoie alte dobitoace nostime, spre a nu se pierde din vedere eroul zilei. 

Bineînțeles că toate aceste vulgarități nu mai au nici cea mai mică, vagă și îndepărtată legătură cu unica și glorioasa Înviere a lui Iisus în a treia zi după moartea Sa ca om – fapt atestat de către un ostaș roman în clipa când din Trupul Lui a țâșnit sânge și apă după ce acesta I-a înfipt o suliță sub coaste – care minune dezvăluie creștinilor cheia și deschide ușa către veșnicie. Desigur nu, pentru că așa cum zic, astăzi și de când mă știu biruitor la acel ceas de mare slavă nu este decât unul singur, și acela nu este Mântuitorul, nici omul din toate timpurile, ci numai Iepurașul, care urcă semnificativ vânzările de tot felul (deci cifra de afaceri) unui număr din ce în ce mai mare de fabricanți și comercianți, ce se întrec să slăvească această sărbătoare în vitrine și pe internet.

Ce ar mai rămâne atunci din toate acestea ? Ei bine, nu cine știe ce: infima parte a creștinilor care încă mai cinstesc cum se cuvine liturghiile din noaptea Învierii și din cea de a doua zi luând Sfânta Împărtășanie după ce se vor fi spovedit în timpul Sfântului și Marelui Post (dinaintea Paștilor) pe care îl trăiesc după vechea rânduială. Așa că totuși ceva rămâne fundamental strâmb în această schimbare. Eu cred că e Iepurașul.

“O, deşertăciune a deşertăciunilor,

zice Ecleziastul,

o, deşertăciune a deşertăciunilor!

Totul este deşertăciune.”

(Ecleziastul 1,2)

[25 octombrie 2025]

L’article Joaca de-a învierea est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

“Vine Halloweenul !” strigă bucuroși copiii și de multe ori mai puțin bucuroși părinții. Pentru că aceștia știu prea bine ce fel de cheltuieli, de distracții și de primejdii îi așteaptă.

Încă din negura timpurilor, în prima zi a lunii noiembrie, cu rare excepții Occidentul creștin celebrează Sărbătoarea Tuturor Sfinților, adică Sollemnitas Omnium Sanctorum, Toussaint, Ognissanti, Día de Todos Los Santos, Allerheiligen, Mindenszentek, All Hallows’ Day, etc. În schimb, cu nu mulți ani în urmă, de Halloween, fixat în ultima zi a lunii octombrie, în Europa se știa (e un fel de-a spune…) doar din filmele americane, printre care de neuitat rămâne “Să ucizi o pasăre cântătoare”. Între timp Halloweenul a progresat însă constant și în voie prin prăvălii și familii, ajungând de facto să îndepărteze din tradiții și celebrări Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Care e explicația acestei victorii ?

Presiunea americană. După al doilea război mondial a devenit aproape o regulă ca Statele Unite să exporte nestingherit în Europa, dar și în “lumea industrială” în general, ce vrei și ce nu vrei în materie de mode, obiceiuri, idei și idealuri, angoase, fast food, jogging, celebrări, slogane, aerobic, credințe, etc. Așa se face că popoarele s-au obișnuit să preia aceste noutăți din zbor, necondiționat și – îmi vine să zic – fără vreun oarecare discernământ.

Prostia colectivă și manipularea maselor. Observațiile de deasupra conduc imediat și direct la originea acestui fenomen inițiat de către tatăl american al relațiilor publice (și mai departe al propagandei), Edward Bernays (1891–1995), apoi inevitabil la metodele leninismului și ale celui de-al III-^lea Reich german. Trebuie totuși recunoscut că substituirea unei sărbători religioase, profund creștine și cu adânc răsunet în conștiința și trăirea oamenilor, printr-o maimuțăreală practicată la căderea întunericului îndeosebi de către copii, în ritm de vampiri, spirite, fantome și morți-vii, poate fi considerată ca pe o performanță de care dacă ne gândim bine în fond lumea s-ar fi putut foarte bine lipsi.

 Ignoranța generală. Această pătrundere nu a putut să aibă loc cu viteza și cu eficacitatea care s-a observat, decât pe baza și ca urmare a ignoranței și nepăsării devenite generale. Dacă poate la origine sensul adânc și primitiv al acestor manifestări va fi fost pe de o parte de a “sfida” întrucâtva moartea, de a se arăta mai tare decât ea, iar pe de altă parte tocmai de a educa, de a învăța de mici copiii pe o notă oarecum dezinvoltă să relativizeze sfârșitul vieții considerat în general ca trist, dacă nu de temut, n-a trebuit mult ca aceste intenții poate inițial nobile să cadă într-o bufonerie grotescă, pe fond de incantații, gemete și sperieturi.

Câștigul. Pentru sectorul comercial, Sărbătoarea Tuturor Sfinților nu poate argumenta că ar avea forța de a spori în mod semnificativ vânzările. De aceea magazinele tratează această nouă trăznaie a Halloweenului cu același interes financiar cu care consideră din perspectiva marketingului venirea primăverii, a verii, campionatul mondial de fotbal, jocurile olimpice, Sf. Valentin, ziua mamei, a tatălui, fraților, bunicilor, pământului. Ca urmare, după caz, în vitrine și pe rafturi, în perioadele respective se îngrămădesc articolele cele mai adaptate fiecărei ocazii.

*

Totuși la capitolul ăsta și între toate, Halloweenul dispune de un arsenal poate dintre cele mai bogate în materie: dovleci sculptați, tichii de vrăjitor, lumânări, baghete magice, schelete, cranii, mantii, vopsele, pietre funerare, coase, bufnițe, măști, coșciuge și câte și mai câte asemenea jucării pentru copii. Mai tulburător este însă felul cum Halloweenul s-a strecurat pe nesimțite până și în răsăritul ortodox, unde se zice că credința e încă mai tare.

Așa se face că în ziua de 1 noiembrie a fiecărui an, sleiți după noaptea dinainte cu bătăi de inimă între chiote, sperieturi și amenințări burlești, creștinii nu mai au vlaga cerută spre a prăznui senin și din suflet Toți Sfinții, și asta chiar dacă la urmă Halloweenul nu e decât o mare prosteală. Și totuși ceva rămâne fundamental strâmb în această schimbare. Eu cred că e nesimțirea.

“O, deşertăciune a deşertăciunilor,

zice Ecleziastul,

o, deşertăciune a deşertăciunilor!

Totul este deşertăciune.”

(Ecleziastul 1,2)

[17 octombrie 2025]

L’article Joaca de-a moartea est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

“Vine Crăciunul !” strigă bucuroși copiii și de multe ori mai puțin bucuroși părinții. Pentru că aceștia știu prea bine ce fel de cheltuieli îi așteaptă. În realitate, pentru o coerență minimă s-ar cere ca părinții să-și învețe de mici copiii să strige “Vine Moș Crăciunul !”. Căci adevărat spun că deja din negura timpurilor Moș Crăciunul este practic protagonistul exclusiv al acestui moment.

Știm bine cu toții că Moș Crăciunul este o născocire folclorică prezentată ca un bătrân – vesel, gras, cu barbă mare albă, nas mare și roșu și obraji rumeni, încotoșmănat într-o manta roșie, cu mănuși roșii și bonetă roșie, lipit de praznicul Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, bătrân care în seara dinaintea sărbătorii zboară prin văzduh într-o sanie trasă de reni, se oprește în fiecare dintre casele sau imobilele de apartamente locuite de aproximativ un miliard de creștini, dar și în spitale, orfelinate, cazărmi, hoteluri, închisori, etc, se strecoară pe coș sau în funcție de sistemul de încălzire intră pe fereastră și depune pe nesimțite și nevăzute – la poalele unui brad împodobit cu becuri, lumânări și alte decorații – diverse obiecte cerute sau nu, dorite sau nu de ocupanții respectivei locuințe, camere, rezerve, celule, etc, și se achită de această sarcină cu regularitate militară în răstimpul a câteva ore depinzând de fusul orar al fiecărui loc, ceea ce, considerând numărul celor care beneficiază de serviciile lui, înseamnă că efectuează fiecare dintre descinderi – compusă din oprirea și parcarea atelajului, coborârea din sanie, identificarea obiectelor pentru destinatarul sau destinatarii respectiv(i), coborârea pe coș sau intrarea pe fereastră, depunerea obiectelor cu indicațiile necesare distribuirii lor, drumul înapoi la sanie, fără a mai socoti timpul irosit între două adrese – într-un interval necesar de ordinul 10^-18 (adică al attosecundelor), toate fără a ne mai opri asupra faptului că volumul obiectelor încărcate impune ca în realitate sania să nu poată fi altceva decât un șir de vagoane sau de containere tras nu de câțiva reni, ci de un alt șir – de data asta de locomotive aeriene. Întrebările care nu se pun sunt cu ce se va fi ocupa Moș Crăciunul în restul celor 364/365 de zile ale unui an, cu ce se îndeletnicea când era mai tânăr, unde locuiește, care este originea resurselor lui bănești pentru a cumpăra asemenea cantitate faraonică de lucruri, care este originea familiei lui, cine sunt mama și tatăl lui, dacă are soție și copii și, în fine, care este prenumele lui. Un ultim aspect: pentru alte sute de milioane de creștini, din motive strict tehnice Moș Crăciunul procedează strict la fel, și cu aceeași regularitate, două săptămâni mai târziu.

În ambele cazuri, a doua zi dimineață, Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este și ea sărbătorită în biserici și temple, doar că de un număr probabil infinit mai mic decât al celor care primiră lucruri în seara dinainte, dar chiar și această scăpare este iute rezolvată prin aceea că familiile creștine se strâng în jurul unor ospețe pantagruelice care în funcție de resurse și de tradiții pot dura până a doua zi. Reiese așadar că pentru strivitoarea majoritate a creștinilor, obiectul de origine al sărbătorii – care cum aminteam este prăznuirea Nașterii minunate a pruncului Iisus din Duhul Sfânt și Sfânta Fecioară Maria – practic nu face parte din preocupări nici în seara ajunului și nici în ziua Crăciunului. 

Așa se face că în ziua de 25 decembrie a fiecărui an creștinii își închipuie că aniversează Nașterea Fiului lui Dumnezeu. Nimeni nu ar putea însă condamna faptul că o dată pe an oamenii își oferă cadouri unul altuia, pentru că – chipurile – un asemenea obicei ar fi dăunător în vreun fel. Și totuși ceva rămâne fundamental strâmb în această schimbare. Eu cred că e Moș Crăciunul.

“O, deşertăciune a deşertăciunilor,

zice Ecleziastul,

o, deşertăciune a deşertăciunilor!

Totul este deşertăciune.”

(Ecleziastul 1,2)

[12 octombrie 2025]

L’article Joaca de-a nașterea est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Într-o relație zisă cel puțin firească, dacă nu chiar ideală, un părinte așteaptă ca odrasla lui să-l întreacă în realizări, fie și numai materiale, dacă nu și în virtute. Tradițional, această așteptare vine de la tată către fiu, mai puțin către fiică, iar mama are de obicei o altă viziune. Dacă această așteptare se prelungește, apare o nerăbdare care naște probleme, iar dacă nu rodește, între părinte și progenitură se poate ivi chiar o adevărată dramă.

Reciproc, într-o relație de aceeași natură, un copil tânjește în mod firesc să dovedească părintelui că poate ajunge la înălțimea lui, ba chiar că îl și poate depăși, mai ales în virtuțile pentru care îl admiră. Tradițional, această năzuință e proprie – fără osebire – atât unei fete cât și unui băiat, către oricare dintre părinți. Dacă această tânjire nu se materializează, se creează probleme, iar dacă ea nu se coace, se naște o dramă între progenitură și părinte.

Cum vine însă dacă aceste așteptări și năzuințe chiar dau rod ?

Un caz real: o odraslă pe care o cunosc bine. M-am aplecat îndelung, adânc și repetat asupra sa, având permanent ca grijă păstrarea unei obiectivități cât mai complete cu putință. În cele din urmă am căpătat convingerea că dincolo de propriile sale însușiri naturale, ceea ce a fost să ajungă la maturitate deplină ar putea cumva reprezenta un model pozitiv perfect în acest sens.

Curios să aflu sursele și explicațiile, am găsit douăzeci și șase. Niciuna nu e mai presus decât alta. Ele formează împreună ca o funie a cărei tărie e dată de împletitura din care e alcătuită. Iată așadar cele pe care le-a preluat și extras amestecat de la părinți:

• bucuria vieții
• bunul simț permanent
• “catehismul” tatălui în metodă, rigoare, organizare, limbă
• comunicarea deschisă permanentă
• conștiința rădăcinilor
• cumpătarea și justa măsură în toate
• dragostea mamei
• dragostea tatălui
• educația spirituală
• educația coordonată
• exemplele mamei
• exemplele tatălui
• ierarhizarea și conștiința priorităților
• intransigența în unele
• îndărjirea, tenacitatea
• naturalețea și nonșalanța mamei
• nivelul schimburilor din universul familiei
• nivelul de exigențe
• raportul la moarte
• reperele morale
• seriozitatea și temeinicia
• simțul situațiilor
• sociabilitatea și empatia
• spiritul critic și autocritic
• spiritul de analiză și de sinteză
• toleranța în altele
• umorul și autoderiziunea

Împlinirea lor mi-a dezvăluit că de fapt așteptările părinților către odraslă nu numai că au dat rod desăvârșit, pe lângă că și aceasta și-a văzut traduse năzuințele, ci chiar că ea însăși, odrasla, și-a depășit părinții. Nu poate exista pe lume încununare mai deplină. Ceea ce izvorăște din cele create de către amândouă părțile e cu totul copleșitor. Pentru amândouă părțile în mod egal. Iar ca și cum toate acestea nu ar fi destul, vine și faptul că între părinți și copil, ca și între copil și părinții săi, s-a construit o legătură de nemaivăzută prietenie, mult dincolo de cea de sînge.

Când în jur exemplele falimentelor relațiilor între copii și părinți și invers nu doar se înmulțesc năpraznic ci iau și forme înfiorătoare, cu urmări cumplite, iată că există și cazuri minunate.

Deci se poate și așa.

[8 noiembrie 2020 – 6 septembrie 2025]

L’article Se poate și așa est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

(Matei, 10:30)

Previn: prin ceea ce urmează nu pretind nicicum că livrez vreo exegeză teologică, nici escatologică, nici cosmologică, nici gnoseologică, ci numai încerc smerit o abordare… logică a, probabil, celei mai vechi, grele și întemeiate triade de întrebări: de unde vin ? de ce exist ? încotro mă îndrept ? Așadar cu ceea ce urmează nu revendic că descopăr nici praful de pușcă nici apa caldă; ci mă încumet numai să explorez această necunoscută pe teritoriul înțelegerii și cunoștințelor celor mai comune.

Ra, YHWH, Adonai, Elohim, Waheguru, Ahura Mazda, Shangdi, Theós, Allāh, Bog, Deus, Brahman, Dumnezeu, Tatăl nostru, Atotputernicul, Creatorul, etc. Adică fără osebire de religii și credințe, divinitatea supranaturală unică, necreată, absolută, supremă, infinită și veșnică. Ateul sau nehotărâtul poate să facă referință la o eventuală forță sau energie generală, creatoare, organizatoare și conducătoare, difuză, nevăzută și supranaturală.

“Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi […]” (Matei, 1,30), pe lângă alte îndemnuri, Iisus a grăit cele din motto. Bineînțeles că zicându-le lor acestea, Fiul lui Dumnezeu nu-i avea în vedere numai pe aceștia doisprezece, ci pe fiecare om dintotdeauna și de mereu. Iar cât despre Cel Ce cunoaște toți perii din cap, pentru Iisus Acesta nu e(ra) altcineva decât Tatăl Cel ceresc.

Cum ar sta așadar lucrurile atunci când e vorba de Dumnezeu ?

*

Luând ca bază ceea ce transmite Scriptura și considerând-o demnă de încredere, la Cartea Facerii stă scris că la început, adică la un moment dat, din pricini necunoscute care n-au cum să țină de înțelegerea omenească, din neant Dumnezeu S-a pornit și a creat TOT. Dar într-o anumită ordine. Cer, adică univers, aer, galaxii, sori, planete pe care le-a pus să se învârte, între care Pământul, apoi aici uscat, pământ adică, pietre, ape, plante, copaci, flori, ierburi, și la sfârșit animale de tot felul, în cer, pe pământ și sub ape. După care, în încheiere, a făcut pe om. Unul singur. Apoi perechea lui. Și cu asta Și-a sfârșit opera. Toate acestea le-a făcut Dumnezeu în șase zile ale Lui, care nu sunt și zilele noastre ci zilele veșniciei, zile fără timp, iar pe ele toate omul le-a pus sub un singur nume și le-a zis Natură. În fapt această ordine avea un temei serios, fără aer neputând fi viață de nici un fel, copacii neputând exista înaintea pământului, nici peștii înaintea apelor.

Plecând de la toate cele de mai sus făcute de Dumnezeu; dacă peste acestea El mai cunoaște și toți perii din capetele întregii omeniri dintotdeauna, adică între 30 și 150 de miliarde de suflete, depinzând de modelele de analiză folosite, ceea ce cu un număr de fire de păr per capita de circa 100-150’000 ridică totalul lor la valori care încep la 3 milioane de miliarde și ajung la 22 de milioane de miliarde de fire de păr; dacă mai departe va fi cunoscând și toți perii din blănurile tuturor animalelor de la început și până la sfârșit; și toți solzii peștilor, și toate penele păsărilor; toți viermii din sol, toate firele de iarbă, toate frunzele, toate algele; boabele de grâu, semințele fructelor, picăturile de apă, gazele, atomii; dacă pe deasupra cunoaște și toate gândurile (Ps. 139:1-4); pe scurt, dacă Dumnezeu ca Creator a toate Se află – și prin urmare este de aflat – în ele toate, și peste tot, și de-a pururi, nu cumva se va fi regăsind El oare în însăși suma acestei Creații, fără ca nicicum prin consecință să se suprapună cu ea sau cu Natura, așadar fără să fie ele, ci doar înglobându-le, conținându-le ?

Despre așa ceva fiind vorba, cum atunci ar putea El fi detectat, localizat, văzut, auzit, pipăit, mirosit, gustat, cu uneltele cunoașterii care sunt simțurile omului, sau cu posibilitățile și metodele rațiunii sale, sau observat, sau măsurat cu instrumentele create de geniul său, sau întrebat, sau discutat cu El, sau tras la socoteală ? Cum am putea crede că așa ceva s-ar lăsa înțeles sau cuprins cu mintea prin aceste mijloace și, mai departe și mai ales, că atâta timp cât nu poate fi cunoscut în chiar acest fel, El pur și simplu nu există, deci că e doar un Deus ex machina, simplă născocire, rod al fanteziei omului ? E cazul agnosticului chiar de bună credință. Ce se petrece însă când vine vorba despre atâtea altele, mult mai apropiate nouă, care nici ele nu sunt mai abitir la îndemâna simțurilor, gândurilor și uneltelor omului, dar a căror existență agnosticul o admite fără ezitare ? Gândurile, sentimentele, intențiile, poftele, instinctele, aspirațiile, maniile, impulsurile, așteptările omului sau ale oricăror viețuitoare sunt primele care îmi vin în minte. (A nu fi însă confundate cu manifestările, exprimările sau ilustrările unora dintre ele.) Tot așa, ce se petrece când vine vorba despre sufletul imaterial ? Toate sunt însă admise pentru simplul fapt că ele sunt fie comune fiecăruia, fie măcar bănuite sau intuite, în parte sau în totalitate. Numai certitudinea faptului că gândesc, că am sentimente, trăiri, intenții, pofte, instincte, aspirații, manii, impulsuri și așteptări, mă face să admit că și celelalte ființe din jur le au și ele. Tot ce se întâmplă însă în mod nevăzut în organismele vii e o taină, și atâtea dintre cele pe care omul le consideră pe baza propriei sale experiențe și existențe, de fapt nu sunt certitudini, ci doar presupuneri. Și atunci ?…

*

Zicând acum că oricare Dumnezeu unic despre care am pomenit la începutul textului nu este decât un concept inventat ex abrupto, o simplă construcție a minții omului în dorința sa de a găsi o explicație pentru tot ceea ce îl înconjoară și poate cuprinde cu mintea, cum ar sta atunci lucrurile cu totul altfel ? Admițând că Creația nu a fost făcută de El, ci s-a făcut singură, tot la un moment dat, ca un fenomen, și tot din neant, tot ex abrupto, fără ca prin asta să fie vorba de ceva așa zis miraculos, supranatural. Zicând deci că nu a fost nimic înainte de Univers, de punctul zero, de Big Bang. Dar stop ! Cum facem totuși cu Ex nihilo, nihil fit a lui Lucrețiu ? Hmm… Acceptând așadar, de bine de rău – altfel nu se poate – că dintotdeauna, de când considerăm timpul, au existat pe undeva măcar câțiva atomi primitivi și necesari de ceva, care vezi bine erau reali, altfel spus din “lumea noastră” deci, aveau o masă oarecare, sau fie și numai o oarece încărcare, și care deodată, poate din întâmplare, ori s-au pus în mișcare, ori s-au combinat, ori au explodat, ori s-au înmulțit de la ei putere, ori s-au ciocnit (deși în neant nu există forțe), ori s-au lichefiat, ori s-au descompus apoi recompus, ori toate la un loc, ori una după cealaltă, și astfel au dat ceva mai complex, apoi mereu și mereu din ce în ce mai complex, care de-a lungul a 14 miliarde de ani aproape, s-a tot schimbat și s-a mărit până când a ajuns la ceea ce avem astăzi în jur, adică la Univers, care după unii ar veni că mai ține încă alte 100 de miliarde de ani până la stingere sau până la dispariția totală. 114 miliarde de ani e ceva, dar chiar și așa, rămâne o minusculă secundă la scara veșniciei…

Vrând să nu mă las influențat de credințe, de prejudecăți, de educație, recunosc că acest sistem deductiv nu mă câștigă. Fie și numai pentru că acei câțiva atomi necesari fizic pentru ca ceva, dintr-o pricină sau un concurs de factori oarecare, să înceapă să se declanșeze la un moment zero tot oarecare – ei bine cu acești câțiva atomi am o primă problemă. Startul, momentul zero îmi pune o problemă. O a doua problemă e acolo unde se cere să accept că lumea, Universul, cosmosul, și mai încoace, Pământul, cu toată ordinea și armonia lor infinite, au decurs dintr-o înlănțuire fără sens, neutră, de factori și de fenomene pur fizice și chimice sterpe întrucâtva aleatorii. Altfel spus, dacă e pe așa, de ce în fond după circa 14 miliarde de ani, Universul nu ar număra 47, sau 3, sau 121 de galaxii în loc de vreo 150 de miliarde (cine le-o fi putut număra ?!); ba chiar de ce ar exista multiple universuri, sau de ce n-ar exista; de ce Terra e precum o știm iar pe alte planete ale sistemului nostru solar nu există viață cum o știm; de ce în alte sisteme solare sau galaxii sau universuri nu există moduri de viață cu care să comunicăm; de ce Natura, cum o știm, e cum e; de ce există aer și apă; de ce există viață pe Pământ; de ce circulă apa în natură; de ce viețuitoarele nu se hrănesc cu gaz sau cu țiței ? Evident aș putea continua. Pe scurt, de ce totul e cum e ? Și corolar, de ce acei câțiva atomi inițiali n-ar fi resturile unei/unor organizări anterioare, poate evaporată/e în urma unei/or explozii (repetate) din care să nu mai fi rămas decât acele fărămituri ? Dar chiar și așa, ce facem cu afurisita lege a lui Lavoisier ? Unde atunci să se fi dus tot soldul celor 99.99999999999%  din acele universuri ?

*

Mai e însă ceva, de asemeni extrem de important. Întorcându-ne la prima abordare, când e vorba despre devenire și soartă, religiile vorbesc de o viață fără sfârșit pentru om, de faptul că așa cum e trăită pe Pământ, viața aceasta e numai o etapă, o a doua etapă, așa cum de la concepție și până la naștere, cea intrauterină se consideră ca fiind prima. De aceea ele – religiile abrahamice de pildă – vorbesc de o existență, o lume (o “împărăție a cerurilor”, a Tatălui sau Împăratului ceresc) din afara timpului și a spațiului știute, deci în alte dimensiuni, inconceptibile, inaccesibile, intangibile și imperceptibile omului. Altele vorbesc de reîntrupare. Una peste alta, viața de aici, de pe Pământ, se socotește ca fiind numai fragmentul unei vieți “complete”, care – fie ea bună sau rea – de fapt oricum e nesfârșită, dar sub alte forme, în alte moduri. Ne regăsim astfel în teritoriul scrierilor, al credințelor, al mărturiilor, experiențelor și revelațiilor. În ceea ce privește strict pe om, corolarul acestei concepții teiste despre lume și despre creația ei, scopul final, este desăvârșirea lui prin îndumnezeire, prin urcarea unei “scări” (metaforice) despre care aflăm în Vechiul Testament (Fac. 28:10-19) cât și de la Sfântul Ioan Scăraru (579-649) în “Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii”. Mie personal această concepție nu-mi pune propriu-zis nici o problemă.

Nu e cazul concepției evoluționiste. Pe de o parte ea îmi cere să consider că în fond și la origine existența mea – și de fapt a orice, viu sau nu – nu e altceva decât rezultatul unei întâmplări oarecare și a unei succesiuni de fenomene anorganice transformate nu se știe nici când nici cum și nici pe ce durată în fenomene organice, care s-ar fi preschimbat în viață, care apoi ar fi atins stadiul om. (Deși, am văzut că ar fi putut culmina în cu totul altceva. La capitolul ăsta autorii științifico-fantastici au născocit cele mai diverse ipoteze.) Și asta numai în cazul în care de-a lungul procesului evoluționist, stadiul om va fi urmând să fie și cel final, ci nu un oarecare altul, de parcurs. Căci față de vârsta presupusă a Universului de până acum, cea a vieții în general e abia de circa 3 miliarde de ani, iar cea a omului de o mie de ori mai scurtă. Mai mult: dacă vreme de 3 sau chiar 14 miliarde de ani s-a ajuns prin schimbare și evoluție de la nimic la stadiul de acum, de ce acest proces nu ar mai continua pe încă de 7 ori mai mulți ani, cu rezultate imposibil de prevăzut în mod serios ? Nimic deci nu poate garanta că în viitor el nu ar fi să atingă cu totul alte stadii. Pe de altă parte, și poate mai important, evoluționismul nu include noțiunea de plan, de sens, de rost, de scop, ci e construit într-o anumită măsură pe aleatoriu, altfel zis pe un foarte solid hazard.

Ce înseamnă de fapt asta ? În absolut, întrebările de unde vin, sau de unde vine totul, sau cum a început totul, apoi unde mă duc, sau încotro se duce totul, sau cum se sfârșește totul, întrebările astea primesc răspunsuri mai mult sau mai puțin acceptabile în funcție mai ales de unghiul din care oamenii sunt dispuși să le privească, să le considere, în final să le înțeleagă. Întrebarea de ce exist, sau de ce există totul are însă o cu totul altă greutate. Pentru că ea atinge pentru om esența temei fizice sau metafizice a devenirii. Apa, bolovanul, feriga sau pelicanul nu au întrebarea asta. Oamenilor în schimb ea le pune în spinări încărcătura colosală – psihologică, morală, socială – a îndoielii, care îi ține legați de pământ, cu tot ceea ce ei săvârșesc de la naștere și până la moartea fizică înăuntrul canalului strâmt făcut din bine și rău, din util și inutil. Pe unii îi caută la mândrie, pe alții la smerenie, dar toți sunt supuși tainei finalității pe toată durata vieții. Deși se spune – de altfel pe drept cuvânt – că ignoranța ucide, iată de ce aceia care nu-și pun întrebarea asta, fie din neștiință, fie din nepăsare, rămân poate aparent și până la urmă cei mai liniștiți.

Și totuși… Întrebarea de ce există TOT rămâne ca un “dead end”, un punct final mort, fără răspuns, pentru ambele concepții. Pentru cea evoluționistă în mod cert. Cea zisă creaționistă răspunde că Dumnezeu a creat lumea din infinită dragoste. Altfel spus, nicicum pentru că S-ar (fi) plictisi(t), deci cu scopul de a-Și (fi) crea(t) o sursă de interes, o ocupație s-ar putea spune, ci ca mod suprem de manifestare și formă desăvârșită de exprimare a acestei iubiri infinite. E o speculație făcută cu instrumentele credinței, dar care totuși nu deslușește și alte întrebări înrudite: este Creația aceasta prima ? singura ? una din mai multe ? ultima ?…

În afara acestor două viziuni însă, una pur concretă și cealaltă pur abstractă, puternic antagonice, ar putea oare exista și o a treia concepție ? Nu e exclus, în măsura în care s-ar admite că și una și alta de fapt se supun unei alte – să zicem – realități, sau determinări, potrivit căreia tot ceea ce percepem, simțim, gândim și înțelegem este de fapt numai o părere, oarecum o iluzie, o reflectare a unor legi, funcționări și planuri supuse cu totul altor coordonate care ne scapă pe de-a întregul. Iar dacă chiar ar fi să fie așa, până la urmă la ce ar mai fi bună toată această zbatere ?

Epilog.

Da, există un epilog. Că va fi fiind vorba despre originea tuturor lucrurilor sau despre devenirea omului, concepției teiste îi este asociată sine qua non chestiunea credinței (omului în Dumnezeul unic) care duce imediat la religie ca ansamblu de rituri și de culte practicate prin instituția Bisericii și – în cele din urmă – prin cel al îndrituiților și împuterniciților ei. Ei bine, chiar aici apare cel mai des marea problemă pentru ateu și pentru agnostic.

Foarte răspândită este ideea, părerea, chiar convingerea că Biserica, religia, oarecum au pus mâna pe Dumnezeu, sau în orice caz că și L-au însușit în propriul lor folos. Prea adesea omul care nu e locuit de credință le consideră cum că ar fi dobândit monopolul lui Dumnezeu prin acaparare. E aici atât o răsturnare totală a ordinii realităților cât și o confuzie fundamentală asupra sursei și mijloacelor. Nu omul a inventat pe Dumnezeu pentru uzul lui. Dumnezeu e unic și există (sau, în viziunea ateului și agnosticului, nu există) pentru oricine și în afara voinței oricui. Omul nu-și poate crea și avea propriul Dumnezeu după trebuințele lui, ieri da, azi nu, mîine iarăși da, ș.a.m.d. Dumnezeu se descoperă sau nu, sau se lasă descoperit sau nu, numai pe căile și potrivit legilor Lui. Unele dintre ele, largi, sunt Biserica și religia, în timp ce altele pot fi strâmte sau chiar individuale. În fine, a ridica în prim plan, dacă nu chiar cu precădere, subiectul imperfecțiunii slujitorilor Bisericii, al fastului, al derapărilor, al greșelilor, ca argumente spre negarea lui Dumnezeu și a credinței – iată unde se află problema, răsturnarea și confuzia despre care vorbeam.

[12 iunie 2025]

L’article De unde? De ce? Încotro? est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Sau poate socioclaste”? Sincer să fiu, nu mă așteptam să mai pot fi străbătut de asemenea gânduri, ca o urmare a precedentelor de acum peste șase ani, zise “istorioclaste”. Avalanșa bruscă de anomalii provocată de alegerea noului președinte român mătură însă totul în cale și ajunge să se dovedească de neocolit, mai tare și mai distrugătoare decât orice rezervă mi-aș propune. Pentru ca acest text să rămână în mod necesar în actualitate, îl strecor așadar între episoadele 6 și 7 ale ficțiunii “L’ŒIL et le SABRE”.

Iau oarecum riscul să aștern deci rapid și în vrac aceste gânduri, “la cald”, cum îmi vin, pentru că amalgamul e mult prea inextricabil, ghemul e mult prea încurcat – între manifestări, întorsături, contraziceri, încurcături, confuzii, hotărâri, dezmințiri, etc. Dar și nivelul haosului la care s-a ajuns e mult peste imaginabil.

*

La alegerile prezidențiale rezultatul de la turul întâi a șocat, iar reacția generală a luat o curbă exponențială care a atins paranoia.

Majoritatea mediilor informează că aparent pentru mulți, câștigătorul turului I este cel mai mare pericol care pândește țara de la… (sic !) statul național-legionar din 1940, cu care respectivul ar simpatiza, cu riscul suplimentar vădit de a înscrie țara în politica Moscovei, și de ce nu?, a o “vinde” rușilor. Nu zăbovesc aici asupra asocierii a două antagonisme crase – Rusia și Garda de Fier.

Alegerile parlamentare imediat următoare au generat o alianță ad-hoc contra naturii – deci potențial incapabilă de a guverna – între partide cu vederi cert diametral opuse, dar înfrățite de circumstanță de către un singur țel comun – acela de a ține țara în Europa, în realitate o altă formă de aservire, o altă expresie a sindromului Stockholm, la care națiunea manipulată aderă orb.

Nu am descoperit un singur candidat care să nu afirme cu mânie că numai numirea sa va da o șansă țării să iasă din 35 de ani de spoliere și manipulare, că astfel va fi în sfârșit stârpită clasa politică, parveniții, infractori, penali, interlopii stăpâni pe putere, și că astfel se va păși în sfârșit în mult așteptata normalitate.

Nu-mi aduc aminte ca nici în disputa dinaintea turului II al alegerilor prezidențiale din anul 2000, rămasă faimoasă, vria și psihoza generale să fi luat dimensiunile celei de acum, poate și pentru că la vremea aceea profilurile celor doi candidați erau mai bine cunoscute de către alegători, ceea ce a făcut pe mulți să aleagă, oftând, după formula răspândită atunci, “cel mai mic rău”.

Acum însă alegerea e dată ca axiomatică, fie și numai pentru că între cei ajunși în turul II, potrivit unei judecăți coborâtă la nivel de grădiniță, unul este clar răul absolut care predă scurt țara Rusiei, iar celălalt este clar bunul absolut, care ține țara în Europa.

Câmpul pe care se rostogolește avalanșa știrilor apocaliptice e presărat cu un număr de fapt incalculabil – mereu crescător – de grozăvii, anomalii și gogomănii. Le trec razant în revistă.

• “Desecretizarea” (neologism tocmai creat) documentelor Consiliului Suprem al Apărării Ţării (CSAT) și dezvăluirea lor cu 3 zile înaintea turului II al scrutinului prezidențial.
• Anularea de către Curtea Constituțională a României (CCR) a turului I și a întregului proces chiar în timp ce în afara hotarelor țării se votează la turul II.
• Țunami-ul de învinuiri de cele mai diverse feluri și de mărturii dintre cele mai aiuristice prăvălite în medii, referitoare la profilul, ideile, parcursul, afilierile, metodele, simpatiile, particularitățile, întâlnirile, susținătorii, obiceiurile, declarațiile, etc, etc câștigătorului turului I (îi zic pe scurt XY), unele mai înfricoșătoare decât altele, care pentru votantul lambda sunt menite să-l facă pe XY frate cu mamona.
• Reacția surprinzător de subțire a lui XY și a echipei sale față de această rafală incongruentă de acuze, poate tocmai din cauza volumului lor.
• Totuși candidați clasați pe locurile următoare la turul întâi cât și reprezentanți ai lumii academice nu se împiedică să considere în mod vehement  anularea alegerilor de către CCR ca pe o lovitură ilegală și letală dată democrației.
• Bătălia prerogativelor: oare CCR să aibă sau să nu aibă dreptul să anuleze alegerile? Cu întrebarea subiacentă: cât de larg să fie oare câmpul legal de acțiune al CCR?
• Vehicularea în medii de păreri goale, lipsite de discernământ, de spirit de analiză, de gândire a cauzelor profunde, simfonie de adjective declamatorii infamante și de presupuneri teribiliste, salve de clișee și de formule fabricate (interlopi, clanuri, putinist, pro-rus, extremist, suveranist – alt neologism ad-hoc, etc) lipite ca timbrele pe XY.
• Jocul ireal de yo-yo al CCR privitor la sesizările primite în legătură cu turul I.
• Măiestria națională de a croșeta scenarii catastrofale fantasmagorice și de a sări pe orice ocazie – potrivită sau nu – spre a face din țânțar nu doar simplu armăsar, ci de-a dreptul elefant cu aripi.
• Chestiunea Mișcării Legionare și a Gărzii de Fier – într-o vreme fost primul partid al țării, subiect devenit cu anii, în special după 1990, complex și delicat și de care e de văzut câtă lume mai știe oare astăzi mare lucru și se pronunță în mod pertinent, în locul lipirii sistematice de slogane degradante precum fascist, antisemit, naționalist, etc.
• Cercetările penale și perchezițiile cu o zi înaintea turului II.
• Ruloul compresor, răspândit în medii, de așa-zise ecouri internaționale scandalizate, dar selecționate, de parcă în marile capitale ale lumii procesul electoral din România, oricât de atipic ar fi el, ar prezenta un câtuși de mic interes față cu subiectele arzătoare la ordinea zilei – migranții, asasinarea șefului asigurărilor UnitedHealthCare, conflictul din Gaza, renovarea catedralei Notre-Dame, sezonul de ski, numirile în viitorului guvern american, războiul din Ucraina, sezonul de hochei, criza guvernamentală din Franța, situația din Siria…

Nu cunosc și aștept să descopăr o analiză fină, profundă, nuanțată, contextuală, particulară și generală, ancorată istoric, politic, economic și cultural, a întregului complex de cauze care au condus la clasamentul turului întâi.

Așa că până atunci nu pot decât să revin la concluziile mele de cu peste șase ani în urmă:

“Când o țară ajunge singură într-o asemenea vrie morală și dacă între timp Dumnezeu – din binecuvântate pricini numai de El știute – nu va fi ales să-i dea ocol așa cum cere insistent o binecunoscută gazetă satirică, trecutul arată că îndeobște apare cineva sau ceva – fără mamă, fără tată, fără culoare – și hotărăște să îndrepte lucrurile cu pumnul și cu cizma, pentru că fundamental oamenii ascultă de frică. Și iarăși tot trecutul arată că de regulă și în esență nu aceasta e soluția și că singura valoare reală a ei stă în atributul nivelator, anume faptul că – pocnind din bici – pune pe toată lumea la punct, astfel pregătind un fel de nou început. După un asemenea moment, care poate dura, lucrurile sunt reluate în mână – nevăzut – de Pronie, care nu obișnuiește să se joace cu Lucrarea Sa pentru ca – chipurile – în cele din urmă să o lase de izbeliște.

Pronia : până la urmă s-ar putea să fie cam tot ce-ar rămâne ca să țină de mână țara la buza abisului.”

Am impresia însă că de data asta problema e de fapt mult mai grea, căci s-a ajuns până într-acolo unde “și armata e cu ei.”

*

PS. Dacă am așternut acum aceste gânduri nu este nicidecum pentru că aș pleda pentru unul sau celălalt candidat calificat în turul II. Nu le cunosc îndeajuns și în amănunt nici trecutul, nici profilul, nici politica, nici ideile, nici intențiile și nici forțele pe care se sprijină. Este numai pentru a scoate în evidență viscolul mental năpraznic și tenace care răscolește de atâta vreme țara.

[8 decembrie 2024]

L’article România a fost (urmare) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Dan, 38, fost jockey pisat de copitele unui cal speriat de tunet, zburat din sport și angajat ca arhivar; Ben, 55, fost chimist grad 1, ars grad 3 la o explozie în uzină, divorțat, căzut la ajutor social; Lea, 43, fostă vioară întâi, biciuită de plesnirea corzilor ticluită de o rivală bicisnică, acum figurantă în filme cu monștri; Ric, 38, fost maistru electrician, carbonizat de un motor trifazic inundat, ajuns surdomut și manipulant de colete; Zoe, 33, fostă profesoară de balet, trecută printr-un tobogan de gunoi din bloc până jos în recipientul cu sticle sparte, mamă divorțată și de atunci șomeră; Jan, 58, fost zidar, picat de pe o schelă șubredă în bena cu carbid, ieșit fără piele, devenit bețiv la domiciliu; Ela, 24, fostă activistă ecoloagă alunecată sub o secerătoare într-un marș anti OGM, tocată mărunt, trecută ca oloagă la munca de birou; în fine Nic, 47, fost consultant-șef, măcinat scurt de elicea unei bărci luată razna, scuipat din cabinet, depresiv și reconvertit ca marionetist.

Întreg acest echipaj de pociți plesnea de dorința reabilitării. La ședința de întemeiere a societății ce urma să piloteze operațiunea, Geo apăru ultimul, împingând cu forțele proprii ușa sălii și chiar închizând-o după el. Apoi, precum un păianjen uriaș, se târî anevoie până la fotoliul larg din capătul mesei de conferință unde luă loc în aplauzele participanților. Câteva ore mai târziu, atent și abil organizator, omul reuși să rezolve fără prea mare greutate practic fiecare subiect aflat pe ordinea de zi: crearea societății, adoptarea statutelor, repartizarea funcțiilor, a răspunderilor și atribuțiilor, ierarhizarea priorităților, trasarea direcțiilor de acțiune, stabilirea obiectivelor, planificarea etapelor și definitivarea calendarului de lucru. Subiectul cel mai sensibil îi dădu însă și cel mai mult de furcă: fixarea domeniului de activitate. Sau domeniilor. Pentru că trebuie știut că tocmai pe această temă esențială se încleștaseră fără rost dar fără milă adepții formulei soft cu cei ai formulei hard.

Grupul soft înțelegea inițiativa ca pe un exemplu, o lecție, în timp ce grupul hard vedea în ea o răzbunare. Ciorovăială în van. Până când în fine ascendentul fondatorului triumfă. Geo tranșă scurt și sec: peste antipatie, ciudă, ranchiună și aroganță, dincolo de motive mai mult sau mai puțin întemeiate, noua entitate ce lua naștere în acea zi avea să fie activă în chiar domeniul care-i dăduse numele, argumentând, explicând, învățând, răspândind și susținând nespusa bucurie de a trăi. Și asta tuturor doritorilor – mutilați și nemutilați, urâți și frumoși, proști și deștepți, săraci și bogați, șamd. Pe moment, autoritatea hotărârii surprise, astfel că trebui să treacă ceva timp până când – după schimburi intense de șușoteli – cei prezenți încuviințară în unanimitate acest obiect de activitate, spre mulțumirea declarată a lui Geo, care pronunță încheierea întrunirii abia către seară, într-o ambianță electrică, fiind stabilit ca acțiunea să fie lansată cât mai repede cu putință.

Perfect. Dar obiectul de activitate ce fusese ales impunea drept etapă premergătoare și obligatorie ca toți cei nouă membri ai echipei de conducere să se “rezolve” ferm pe ei înșiși înainte de a se pune să argumenteze, explice, învețe, împrăștie și susțină către alții nespusa bucurie de a trăi. Ori acest obiectiv nu era de loc ceva sigur, pentru niciunul dintre ei. Fu nevoie ca planificarea inițială să fie schimbată de mai multe ori. Calendarul de lucru se dovedise prea ambițios, dacă nu chiar nerealist. Munca era grea, obstacolele numeroase și redutabile, așa că entuziasmul originar – deși nu pieri – fu înlocuit de trudă. Ieși astfel iute la iveală că nimic nu se putea îndeplini cu adevărat în acest sens, că întreaga caznă personală pe care o asumaseră era sortită eșecului în lipsa unui element-cheie. În lupta fiecăruia cu fostul “sine” nu se putea birui fără o drastică prefacere interioară. Dar pentru așa ceva era nevoie de o țintă nouă, de o altă rațiune de a fi. Mai ambițioasă.

În încleștarea cu proprii demoni iscați în urma atâtor chinuri și instalați confortabil de atunci, misiunea membrilor grupului era de a se preschimba din cei nouă mizerabili în cei nouă magnifici. Cu biciul necruțător al autorității sale tot mai severe, Geo impuse fiecăruia o disciplină de oțel, pe care însă – ca subtil psiholog – o însoți cu un fel de îndrumar metodologic ajutător ce cuprindea marile direcții pe care viitorii magnifici erau chemați să se concentreze. Țelul urmărit nu era ca aceștia să aleagă dintre ele, ci să se străduiască spre a folosi cât mai multe. Și așa făcând, după mari înfrângeri și mici izbânzi, urmate de mici înfrângeri și de mari izbânzi, trecu mai bine de un an până când, unul câte unul, începând cu Nic – cel mai sârguincios, și încheind cu Lea – cea mai căpoasă, cu toții izbutiră să biruiască. Să se biruiască. În tot acest timp mașina de marketing a operațiunii nu zăbovi însă ci, din contră, prepară cu migală și spor ziua cea mare a lansării.

Ce fel de munți grozavi împingea Geo în fața acestor mutilați ai vieții, la trup și mai apoi la suflet, cerându-le să-i cucerească cu mâinile și picioarele goale – vorba vine – pentru a se ridica la înălțimea activității propuse? Care puteau fi oare aceste direcții de nemaivăzută prefacere interioară, alături de însușirile ce veneau împreună cu ele? Ele însemnau deopotrivă a reduce orice la esență, a nu judeca nimic și pe nimeni, a uita cu desăvârșire de sine, a lucra fapta bună, a ierta fără margini, a fi tu însuți, a face pace cu soarta, a-ți ține firea, a deschide larg poarta inimii, a da împărătește, a dezmierda întreaga creație, a iubi și alege simplul, a milui pe alții și mai loviți, a purta neobosit grija semenilor, a te mulțumi cu ceea ce ai și ești, a te înfrăți cu natura, a vedea și a lua numai partea bună, a-ți stăpâni mințile pentru a-ți înfrânge raznele, a-ți cunoaște limitele și cusururile, a primi înfrângerile, a te întoarce hotărât în copilărie, a mulțumi mereu pentru orice.

Toate acestea și altele încă mai multe care veneau după ele au fost să le deprindă magnificii, așa încât la ziua cea mare cînd fu să se urnească tăvălugul NBT, întreaga echipă se ținea drepți să primească de peste tot spre îngrijire nevoia uriașă – pregătită cu zel – ce rupea lanțul spre a se prăvăli asupră-i. Era amiaza. În alte părți era dimineața, seara sau noaptea, dar poate doar în mijloc de pustiuri, în peșteri și pe vârfuri de munți, în adânc de oceane, în prăpăstiile pământului, mai știi? poate doar-doar în cotloane unde nu mai ajungea nici un fel de undă să fi rămas vreun suflet neștiutor a ceea ce se petrecea acolo unde bătea inima inițiativei. O casă modestă într-un cartier oarecare, gătită ca de asalt. Șase camere pe parter și etaj, asezonate ca de nuntă cu tot tralalaul necesar și trei alte odăițe într-un chioșc din curte, pentru lecțiile de îmbunătățire. Pe străzile din jurul sediului, mare de popor. Mașinăria de marketing se albise ca oțelul topit vreme de un an.

Așadar la deschidere se dovedi iute că nevoile erau mult mai mari decât închipuirea. Oamenii se năpustiră cu toate mijloacele și pe toate căile cu putință: televiziune, internet, rețele, radio, prin aer pe pământ și pe apă. Pregătirea și resursele magnificilor, precum și așteptările lor, fură înecate îndată de puhoiul suferințelor. În ciuda unor eforturi de neînchipuit, neputând brusc atrage – și mai ales instrui – suficiente ajutoare ad-hoc, echipa NBT nu reuși să facă față nevoilor mai mult decît o săptămână nici măcar în formație lărgită. Această experiență inițială se dezumflă deci precum un balon care pierde aer, într-o cruntă dezamăgire de ambele părți, iar banii se isprăviră înaintea primelor încasări serioase. Ședința bilanțului acestui jalnic eșec se petrecu într-o ambianță lugubră. Erau strânși inițiatorul, cei opt “magnifici”, cărora li se adăugau cele cincisprezece ajutoare cooptate pe rând. S-ar fi putut intona marșul funebru, dacă nu era să fie Geo.

*

Încă de la deschidere, acestuia îi apăruse viziunea greșelii sale uriașe. Măsurase în afară lumea și înăuntru forțele strânse pentru acțiunea sa. Așa înțelese Geo că ceea ce îl mânase și avea să-i împiedice lucrarea era ceva care îl minase în ascuns: trufia izbânzii într-o asemenea faptă doar prin puterile lui. Viziunea îi sublimă firea și îi ridică fața spre ajutor hotărând s-o ia de la capăt.

[30 septembrie 2023]

L’article Geo și monștrii lui (II/II) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

L’article Geo și monștrii lui (I/II) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Gradul -2

Se manifestă atunci când o persoană crede că a intuit corect la o altă persoană un gând, un gest sau o intenție viitoare și de fapt se înșeală, anticipându-le și eventual acționând greșit, cu consecințe – de la caz la caz – inexistente, neînsemnate, amuzante, grotești, dramatice sau dezastruoase.

Gradul -1

Impactul său se întâlnește uneori și la animalele domestice. În virtutea obișnuinței, ele urmăresc și interpretează automat anumite gesturi ale stăpânului neștiind dacă acestea se vor desfășura de la început și până la capăt în ordinea de mult cunoscută. Căci într-adevăr, omul poate în orice moment să-și schimbe un mers, o acțiune sau o intenție, fără să se gândească sau să ia seama la așteptările dobitocului. Aidoma la acela care se pripește.

Gradul 0 (zero)

Se întâlnește la oameni și probabil este cel mai frecvent. Se întâmplă când într-un schimb oarecare – scris sau oral – cineva folosește o figură de stil pe care altcineva nu o înțelege, ci ia lucrurile la modul propriu. Auzind sau citind «Așa că dragă, întrând în casă după o asemenea pacoste, m-am dat cu capul de toți pereții», cineva care funcționează la gradul zero poate chema ambulanța. Iar altcineva care aude sau citește «Șeful? Un barbar: taie și spânzură în departamentul lui.» poate suna la poliție.

Gradul +1

Se întâlnește de asemenea la oameni și se manifestă prin ceea ce se numește exprimarea metaforică sau la figurat. Se consideră ca fiind o formă mai înaltă de formulare a unei idei. El poate însă fi grevat de prăpastia dintre capacitate și intenție sau scop. Altfel spus, dacă autorul formulării nu alege bine cei doi termeni – cel propriu și cel figurat. Este ceea ce în înțelepciunea populară s-ar putea explica prin “Bați calul ca să priceapă scroafa”.

Gradul +2

Este forma cea mai rafinată de exprimare prin subînțelegere, în care acești doi termeni sunt perfect potriviți. Înțelepciunea populară îl rezumă prin vorba “Bați calul ca să priceapă iapa”. Din păcate el este de multe ori greșit înțeles sau, încă mai des, neînțeles. Dacă de exemplu cineva se face că plouă nu înseamnă așadar că el se uită pe fereastră ca să vadă dacă curge sau nu apă din cer, ci că în mod subtil și pentru diverse motive, el mimează sau eschivează o anumită reacție care s-ar cuveni în acel moment. 

*

Gradul +3 propriu zis nu există, cel puțin la populația terestră. Se poate eventual întâmpla atunci când cineva declară – de pildă – că va face o călătorie la Polul Nord pentru a studia palmierii, prin asta vrând de fapt să se subînțeleagă că îl doare burta pentru că a mâncat prea multe sarmale. Ar fi vorba mai degrabă despre manifestările unor deranjamente mintale nesemnificative în sensul acestui articol. Corespondentul în înțelepciunea populară ar fi “Bați calul ca să ți se mărească leafa”.

[22 ianuarie 2024]

L’article Despre grade est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Numărul celor care cu vremea s-au aliniat – sau chiar au îmbrățișat – o anumită linie socio-politică oficială a crescut simțitor și constant până la a deveni dominant. Fenomenul nu are nici limite nici preferințe geografice – el este generalizat. Nu cred că se poate analiza serios sursa sau sursele lui: mai mult ca sigur ele sunt multiple, cu ponderi diferite și cu particularități diverse de la un loc la altul. Un lucru e însă cert și contează: el e ferm instalat și acționează strivitor zilnic, Urbi et Orbi. El e regulatorul (de fapt nivelatorul) și străjerul universal ce păzește respectarea unui anumit cod normativ bine definit care se întinde peste un câmp larg al vieții individuale și sociale. Referirile la distopiile orwelliană și huxleiană au devenit de mult banale în acest sens.

Dar iată că așa cum se petrece de regulă, acțiunea produce la rândul ei reacțiune. Mai abitir dacă e dominantă. Veche de când lumea, această situație pare să se înscrie în principiul coincidentia oppositorum – coincidența (sau unitatea) contrariilor. Deși ca anvergură și impact incomparabil mai redus față de acțiunea generatoare, fenomenul de reacțiune apare la suprafață ici și colo din ce în ce mai vizibil precum clăbucii supei puse pe foc, pentru ca să sfârșească dând în clocot. Asta ar însemna ca precum în 1933 în Germania și în 1989 în Europa de Est, în diferite locuri din lume supa dată în clocot să ia puterea, purtată de forța mereu crescândă a nemulțumirii, frustrării și apăsării cu care omul liber nu se poate împăca din principiu, mai repede sau mai târziu.

La ce se ajunge astfel? Toate șansele (de fapt riscurile) sunt să se ajungă la ceva întru totul asemănător vechii ordini, numai că situat la cealaltă extremă a exagerării. Sau poate nici măcar. În cele mai diverse colțuri ale lumii supele clocotesc de la o vreme din ce în ce mai tare, la intensități diferite. ¹⁷ Deocamdată nicăieri situația nu pare să se fi răsturnat într-atât de complet și stabil încât această schimbare să poată fi comparată pertinent cu cea referită mai sus. Pentru moment rămâne totuși interesant de observat că reacțiile fenomenului oficial – aflat încă la putere sau deja intrat în opoziție – la aceste reacțiuni sunt sistematic agresive, normative, punitive și mai ales asemănătoare. Rămâne de văzut cum s-ar prezenta societățile odată astfel răsturnate.

*

Și atunci unde oare se află până la urmă adevărul? Îmi vine să zic nicăieri, ca adevăr general, căci așa ceva nu poate exista în asemenea privințe într-o lume (atât de) pestriță, cum din principiu nu poate exista în ea absolut nimic otova și general.

¹⁸

[21 ianuarie 2024]

L’article Adevărul est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Știu bine la ce bun: de ceva timp încoace la nu prea mare lucru.

Cu atâția ani în urmă și cu sacrificii de care mulți nu s-ar fi crezut în stare, am părăsit o țară, un așa zis sistem, mai bine spus un întreg univers strivit de un compresor dogmatic nivelator și strâmb, în realitate o himeră, un castel din cărți de joc edificat în mod instituțional pe constrângere, viclenie, înșelătorie, ticăloșie, tăinuire, bănuială, frică, ipocrizie, chin, abuz, sărăcie, ignoranță și atâtea altele care au urcat un popor întreg pe piscul nebunelii.

Încolțiți, hăituiți, înlănțuiți, am rupt tot ce ne lega de trecut și de țară, am dat de pământ cu el și cu ea, cu oamenii și cu zestrea ei, am fugit cât ne-au ținut picioarele încotro am văzut cu ochii, iar odată ajunși în libertate cu o valiză de carton în mână și cu hainele de pe noi, le-am sfâșiat cu furie, am plâns, i-am plâns pe toți cei atât de dragi rămași închiși, am tras aer în piept, ne-am șters ochii, am suflecat mânecile cele noi și ne-am pus pe treabă.

Doar că omul nu se rupe din carnea unui neam așa cum rupi o bucată de pâine, și așa s-a făcut că am suferit iarăși, căci ruptura vine cu alte, noi și poate încă mai mari sacrificii, cele mai multe dintre ele necunoscute, între care cea dintâi e chiar singurătatea printre străini, apoi vine cu schimbări, cele mai multe dintre ele iarăși mari, că e vorba de limba scrisă sau vorbită, de deprinderi, moravuri, înțelesuri, cerințe, tradiții, oameni, și câte și mai câte.

În cele din urmă și după ani, unii reușesc pe cât pot să strângă în ei toate astea în chip armonios și după cum se nimeresc, ajung să cheme țară locul în care s-au fixat, adică să-l iubească cu tot ce are el bun și rău, cum se petrece de fapt cu orice liman din lume, iar ca dovadă, când se potrivește ca la o întrecere sportivă să se măsoare echipe ale fostei și actualei țări, el “ține” sincer cu cea a țării care l-a primit. (Alții însă iubesc mai puțin, iar alții de loc.)

Unii numesc asta adaptare sau integrare, care – amândouă – nu se potrivesc de fel cu fenomenul adevărat și atât de intim care se desfășoară înlăuntrul omului la început înstrăinat, atunci când el devine treptat și pe nesimțite o componentă firească și vie a noii țări, până când și într-acolo încât el ajunge să împărtășească, ba chiar să se și identifice cu cele mai tainice, autentice și solide griji ale autohtonilor, luptând pentru apărarea sau domolirea lor.

Aceste lucruri duc la faptul că ființa ruptă din și înstrăinată față de țara de obârșie, apoi înrădăcinată în pământul nou ce l-a găsit în țara care i-a deschis brațele, deși de cele mai multe ori rămâne în adâncul sinelui un soi de hibrid care – vrea nu vrea – adăpostește atât bagajul gravat cu care a fugit cât și cel dobândit pe tărâmul unde și-a aflat noul loc – deci ființa aceasta respiră în fine aerul reavăn al libertății, care se zice că e dat de democrație.

Înaintând cu respect, curaj și hotărât pe acest drum, cel fost înstrăinat ajuns înrădăcinat așa apucă să vadă că a devenit mai străin de fosta lui țară, din care a fost practic izgonit de mult de sistemul ei odios sau – altfel spus – de care s-a lipsit, altfel riscând pierderea minților, decât de noua țară care l-a adoptat tot de mult, și în care și-a construit cu migală și cu trudă o existență dacă nu ideală, cel puțin corectă, decentă și – încă o dată – liberă.

Mai mult însă, căci chiar dacă condițiile funeste care l-au adus până într-acolo încât să fie nevoit să se smulgă din tărâmul unde s-a zămislit, deci chiar dacă condițiile astea s-au schimbat brusc, deosebirile între noul și vechiul loc rămân atât de mari, tarele vechiului – moștenitele ca și abia apărutele – sunt atât de violent prezente, încât distanța care separă cele două lumi nu face decât să crească, și încă mai vârtos înstrăinarea lui față de vechea țară.

Toate astea erau bune și adevărate, însă numai până de curând.

*

De câțiva ani încoace, adevărate democrații vechi de secole, în frunte cu campioanele lor au luat-o din ce în ce mai iute razna, la vale, pe un tobogan care ajunge drept în iadul din care tocmai că am fugit ca din pușcă cu atâția ani în spate și unde în cazanul cu smoală topită fierb nivelarea, ignoranța, nerușinarea, înșelătoria, bănuiala, prefăcătoria, prostia, viclenia, corupția, constrângerea, frica și atâtea altele care împing popoarele la marginea nebuniei.

Am fugit dintr-o utopie tiranică ca să ne trezim într-o tiranie utopică ce controlează un umor spumos și cel mai adesea total nevinovat căruia i s-au interzis puzderie de teme clasate brusc ca “politic incorecte”, “etnic incorecte”, “rasial incorecte”, “climatic incorecte”, “sanitar incorecte” până la de-a dreptul primejdioase, deci ilegale, așa încât comicul crud și reparator de acum treizeci de ani apare azi cu totul ireal, greu de închipuit că a putut exista.

Ucaz după dictat după decret au ucis gândirea critică, ironia, nu numai cea de gradul doi, ba chiar și pe cea de gradul unu, care o fi fiind ea, lăsând la dispoziția omului neîmpăcat cu înrolarea minții, deci a omului analitic, deci gânditor, doar maimuțăreala goală, deșartă, aliniată în poziție de drepți, cea care nu atinge pe nimeni și nimic, care nu vatămă vreo aberație, suflând în pânzele preceptelor prefabricate ce se vehiculează în imagini și pe rețele.

O ficțiune politică pocită la bază, născută într-un context și o lume care nu mai au de mult nimic de-a face cu cele de astăzi, s-a urcat la comenzi ca o forță de prim rang și deseori dominantă nu numai în fruntea țărilor ci, mult mai grav, a ocupat nivelele cele mai mărunte în orașe, sate, societăți, instituții, școli superioare și inferioare, firme, de unde ne distribuie atât note civice și reguli de bună purtare cât și contrariul lor, sancțiuni cu valoare penală.

Ne-am trezit așadar într-o minunată lume nouă asemenea cu cea veche, care a închis accesul nu numai la maxima carteziană “Cogito, ergo sum”, ci și la mama ei, “Dubito, ergo cogito”, lume în care, contrar unei celebre formule de marketing, a devenit de-a dreptul periculos să gândești diferit, cu riscul de a fi arătat scurt cu degetul și privit ipso facto ca fiind în mod absolut necesar ori conspiraționist, ori complotist, ori amândouă și acuzat cu mânie.

În virtutea prudenței și a corectitudinilor, călcând în picioare obiceiuri străvechi, am ajuns să fim nevoiți să înlocuim în vorbă și în scris firescul feminin și cel masculin cu o pocitură grotescă, căci statistic și genetic corectă, cât și – ferindu-ne ca de foc să nu putem fi bănuiți de calomnie – să fim atenți cui, cum și unde ne adresăm pe ce anume teme, că e vorba de doctrine, genuri, climă, sexe, politici, etnii, însemne, rase, religii, trupeșii, idei și cântece.

Parafrazând un fruntaș blamat de-a lungul vieții de întregul eșichier politic și care înfiera pe față aceste derive, se știe că azi, pentru ca să fie socotită corectă, o ființă albă trebuie nu doar să arate un trecut pe de-a-ntregul virgin potrivit normelor actuale, ci să fie atee, unită civil cu o ființă iudaică, neagră și LGBTQ+, la care adaug să repudieze istoria neamului din care se trage, să fie animată de egalitatea absolută a tuturor și să circule pe trotinetă.

Când, de ce și de unde a țâșnit această teribilă drăcovenie, cum de s-a ajuns ca în așa-zisele democrații vestice avansate, pe față să fie tolerate, acceptate, permise și adoptate cele mai aberante credințe și cele mai diverse anomalii de comportament care în cel mai bun caz fac să râdă popoarele încă zise tradiționale iar în cel mai rău le uluiesc, în timp ce prin spate să fie poprite chiar bazele gândirii slobode, sunt temele pe care le va rezolva viitorul.

*

Sigur, nu se poate spune că față de ororile ce ne-au izgonit din vechea țară, nu putem azi umbla în voie oriunde, cum dorim și cât ne ține punga, că nu putem mânca pe săturate (încercând să ne supraveghem spre a evita obezitatea), că nu ne putem îmbrăca pe alese, că nu slalomăm între sute de canale pe telecomenzi, că nu ne putem oferi mașini și smartfoane pe placul inimii, așa că la acestea pare să fie redus câștigul înstrăinării față de vechea țară…

“Ubi bene, ubi patria?” “Dulce et decorum est, pro patria mori?”

Serios?

[1 noiembrie 2023]

L’article Înstrăinare? La ce bun? est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

L’article Dela lume recoltate șina poila lumem prăștiate (II:II) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

L’article Dela lume recoltate șina poila lumem prăștiate (I:II) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

…mă fascinează. Cu atît mai tare, cu cât din zi în zi e mai acut, mai prezent. Cu cât lista temelor vizate e mai amplă: climatice, culturale, etnice, filosofice, istorice, pedagogice, politice, rasiale, religioase, salariale, sanitare, sexuale, sociale, științifice…

Delictul de opinie apare în clipa când o părere, o idee sau un crez, exprimate prin gest, cuvânt, imagine sau sunet, fac saltul din privat în public. Privat înseamnă – teoretic și în sens strict – o persoană. Singular. Public deci înseamnă mai mult decât o persoană. Plural. Teoretic însă, plural nu înseamnă încă familie, sau cerc restrâns de prieteni, sau grup de bridge. Dar cum în sens larg între singular și plural nu s-a tras – nu se știe dacă voit sau nu – o linie roșie și nu s-a fixat o anumită cifră, așa cum nu s-a fixat o barieră pentru numărul membrilor unei familii care pot fi cinci sau cincizeci, atunci plural poate să însemne foarte bine în mod cu totul aleatoriu colocatari, parteneri de squash, colegi de muncă sau membri ai unui cvintet. Evident, cu cât mai largă aria, așadar cu cât mai mare împrăștierea părerii, ideii sau credinței, cu atât mai grav delictul. Delictul atinge apogeul în momentul în care – prin medii de informare – răspândirea ajunge mondială.

Delictul de opinie apare însă numai când respectiva părere, idee sau credință nu corespunde unor norme comportamentale sau doctrinare, la rândul lor aleatorii, instalate de societăți. Aleatoriu înseamnă în cel mai bun caz că normele sunt validate de moravuri, de masă și de durată. Nu este de pildă considerat delicvent un individ care împarte într-o adunare partitura unui cântec de leagăn, așa cum este considerat un altul care ține pe stradă o tiradă rasistă. Normele evoluează, se schimbă. Cu secole în urmă, a susține în piață că pământul ar fi o bilă ce s-ar învârti în jurul soarelui ducea omul pe rug. Astăzi, a declama la tribună că soarele s-ar învârti în jurul pământului, care în realitate ar fi un disc, s-ar vedea în schimb ca o scenă de comedie. Progresul mișcării feministe a făcut că promovarea discriminării femeilor se consideră azi un delict grav de opinie. Ceea ce nu a cenzurat în unele regiuni ale lumii afirmații tocmai că acceptate public potrivit cărora femeile ar avea numai o jumătate de creier.

Delictul de opinie apare însă în zilele noastre și în situații care contrazic reperele cantitative, oricât de neclare ar fi ele. În cazuri extreme, el poate lua formă și fi considerat ca atare chiar și numai între doi indivizi foarte apropiați, eventual chiar și legați prin sânge, în măsura în care unul dintre ei e adeptul unui anumit normativ general acceptat, iar celălalt nu. E destul ca în acel caz subiectul în cauză să fie suficient de acut, iar un exemplu recent și flagrant în acest sens este pandemia. Mai mult, delictul de opinie poate să apară chiar și când omul e în mod singular, adică se află absolut singur într-un loc oarecare, se uită atent împrejur, nu zărește pe nimeni (așa cum nu observă nici camera de luat vederi fixată pe un stâlp), după care se pune să îngîne imnul german, sau prima strofă din varianta obscenă a melodiei “Katiușa”, sau să recite pasaje din “Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxles sau din “1984” a lui George Orwell, sau – mai știu eu? – să deschidă un bloc de hârtie și să schițeze scene rasiste, sexiste sau antisemite. Deși nu știe să fi părăsit nici un moment nivelul de singular, deși nu e nimeni în jur să-l fi auzit sau văzut și pe care să-l fi influențat negativ, individul are toate șansele să fie interpelat preventiv pentru varii apologii în baza filmărilor secrete făcute de stat, apoi cercetat și nevoit să aducă argumente care să înlăture bănuiala că ar constitui un pericol potențial.

Delictul de opinie neagă capacitatea de judecată și de selecție, substituindu-se ei în baza unei misiuni asumate sau acordate de apărare prealabilă a colectivității, căreia îi atribuie otova și implicit un nivel de gîndire mediu, dacă nu chiar mediocru. Din locuri emblematice cu o bogată tradiție ca faimosul Speaker’s Corner din Hyde Park și atâtea altele asemenea lui în lume, el face niște vestigii ridicole ale unui trecut de care în ultima vreme lumea occidentală începe în general să fie invitată a-i fie rușine. Cu toate acestea, dreptul la opinie există, sau încă există, însă așa cum am văzut, numai la un mod singular care pentru siguranță se oprește în mod necesar la cei patru pereți ai propriei locuințe individuale, riscând în caz de neatenție de a-i schimba cu cei patru pereți ai unei celule. Dar dacă dreptul la opinie e astfel autocenzurat la nivelul zero al individului singular, întrebarea ar fi la ce mai e bun el și dacă în cazul ăsta nu e oare egal cu zero?

Tind să cred că răspunsul e: ba da. Se creează astfel o anomalie care opune libertatea fundamentală de opinie, idee sau credință, scopului considerat superior al securității generale, obținut și menținut prin norme opresive care merg până la – sau se întorc la – același individ căruia (culmea!) tocmai că i se recunoaște libertatea elementară de opinie. Pe lângă autoînvinovățire, fuga de răspundere, răsturnarea identității și alte metehne actuale, acest dezastruos cerc vicios al pretinsului drept de opinie e una dintre cele mai perfide plăgi. Ca și cum nu ar fi destul, în fapt delictul de opinie e cu bătaie mult mai lungă, până acolo unde nocivitatea pe care o poartă provine din otrava a ceea ce omul are mai de preț: gândirea. Căci delictul de gândire și delictul de opinie nu pot fi despărțite. Primul îl creează pe al doilea, care decurge din primul. Opinia nu se întrupează decât sub formă de gândire exprimată. Opinia neexprimată, tainică, nu interesează pe nimeni. Darămite pe societate?! E probabil singura libertate adevărată de care individul se poate bucura din plin și în siguranță: cea de a trăi și muri cu propriile sale opinii tainice.

[14 octombrie 2023]

L’article Delictul de opinie est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

*

Povestea spune că Dalai Lama era cel mai vestit locuitor al satului său din Tibet. O viață întreagă toți sătenii i se închinau atunci cînd trecea agale pe uliță. Și nu numai cei din sat, ci cîtă frunză și iarbă, veniți tocmai pentru aceasta de peste munți și văi. Așa treceau anii în acel sat. Primăvara oamenii se duceau la cîmp să însămânțeze. Vara iarăși, pentru ca să plivească buruienile și să ude. Cînd venea toamna se duceau din nou, ca să secere, apoi să așeze în hambare pentru vremea rece. Iar cînd dădea zăpada iarăși se duceau, ca să netezească plapuma albă peste pămînt, să țină de cald. An de an, zi de zi, Dalai Lama se așeza la poalele copacului său de pe deal și privea în zare la oamenii care furnicau harnic pe ogoare. Așa și în vara acelui an, doar că dintr-o dată fața sa luminoasă se lumină și mai tare. Se făcu în picioare și înțepeni o vreme. Apoi, încet, ridică mâna sa dreaptă. Cum dealul se zărea de departe iar copacul din vârful lui de și mai departe, oamenii de pe câmp îl aveau mereu în vedere. Așadar unul dintre ei îl văzu cu mîna ridicată și făcu semn altora, și alții la fel la rândul lor. Atunci lăsară toți uneltele și se îndreptară murmurând către copac, făcând apoi cerc în jurul lui. Când mulțimea se strânse, acesta lăsă brațul în jos. Murmurele încetară dar Dalai Lama rămăsese înțepenit în picioare. Trecu timp în tăcere și, într-un târziu, spre apusul soarelui, privind în zare, Dalai Lama zise: „Mă duc să caut rostul vieții”. Și porni. Încet. Oamenii se uitară unul la altul, cercul se rupse pentru a-i face loc să treacă, iar el își continuă drumul coborând dealul. Oamenii se adunară spre a-l conduce cu privirea iar el își văzu agale de drum. Coborî pe câmpie și își urmă netulburat calea îndepărtându-se de oameni, de deal și de sat, până când din făptura lui nu se mai văzu decât o mogâldeață, apoi un punct la orizont, apoi nimic. Atunci oamenii se uitară iar unii la alții, unii murmurând, alții ștergându-și o lacrimă, alții ridicând din umeri a pagubă. După care coborâră în liniște pe câmpie, fiecare la treaba sa.

Trecură ani. Unii muriră, alții se născură. Viața satului nu se schimbase. Primăvara oamenii mergeau la cîmp să pună sămânță. Vara iarăși, ca să plivească buruienile și să ude. La sosirea toamnei se duceau din nou, ca să cosească și să bage în hambare pentru vremea rece. Iar cînd venea zăpada se duceau iar, ca să netezească plapuma de nea peste glie, să țină de cald. Și iată că-ntr-o dimineață un flăcău cu vederea mai ageră zări la orizont un punct negru care abia-abia se mișca. Nedumerit, luă hotărârea să-l urmărească. Punctul acela venea spre ei și, apropiindu-se, se făcu o mogâldeață care se mărea din ce în ce până când omul desluși o făptură, pe care însă n-o recunoscu, așa că chemă pe un bătrân din preajmă și-i arătă făptura. Bătrânul se iți și țipă pe dată: „Dalai Lama !”. Oamenii din jur aruncară uneltele și se repeziră către cei doi. Din gloată izbucniră strigăte: „Dalai Lama, Dalai Lama !” Se strânse lume multă până ce acesta ajunse la ei, croindu-și apoi cu grijă drum prin mulțime. În vîrful dealului copacul era la locul lui, doar că puțin mai golaș. Cei mai vârstnici cunoșteau obiceiul Dalai Lamei, așa că încetul cu încetul se urniră în urma lui, și după ei tot poporul. Anii adunându-se, Dalai Lama urcă cu greu dealul până la copacul lui, unde se așeză. Trecu o vreme. Oameni făcuseră cerc în tăcere uitându-se la Dalai Lama care ațintea tăcut și nemișcat un smoc de iarbă pe care se jucau două gărgărițe. Dintr-o dată acesta ridică fruntea sa luminoasă care se lumină și mai tare. Oamenii murmurară. Încet, el se ridică cu greu în picioare și înțepeni cam la un ceas. Apoi, scrutînd în zare, rosti: „Am găsit rostul vieții”. Un fior și un murmur prelung străbătură oamenii care-l priveau cu ochii căscați. Și iarăși se opri, pentru ca ceva mai târziu să rostească, nemișcat: „Este un râu.” Și iarăși un fior și un murmur prelung străbătură oamenii care-l urmăreau cu gurile căscate. Dar iată că deodată, din spatele mulțimii, își făcu drum prin pădurea de picioare un copilaș de-o șchioapă, ca la vreo cinci ani, care ajungând în fața lui Dalai Lama se opri țanțoș și spuse cu glas tare: „Sau un pârâu!” Drept care Dalai Lama aplecă agale fruntea către copil, îl mângâie cu privirea sa cea caldă și blândă, surâse ușor și spuse încet: „Sau un pârâu.”¹⁹

[30 septembre 2023]

L’article Înțelepciuni est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Nu demult am văzut ²⁰ că timpul, această invenție imemorială a omului, mai degrabă nu face decât să încurce în loc să folosească. Și totuși practic nimeni nu-i scapă. Cu anii, și cu binecuvântare venită tot de la om, din îndrumător s-a transformat în regulator, sfârșind ca dictator. În zilele noastre, ne biciuie pe toți – nevăzut – din spate, pentru ca să realizăm cât mai mult pe unitatea de timp. În această goană spre cât mai repede, primii sacrificați sunt calitatea și bunul simț. Mai nou, asistăm înfricoșați la măcelul exprimării pe altarul vitezei, ca și cum n-ar fi fost destul că în epoca instantaneității schimburile scrise au ajuns să se reducă la (și să se instaleze sub) o formă esențială devenită astfel indiferentă și prin urmare inutilă ²¹. Și iată cum nu pot împiedica cele “Douăsprezece scaune” ale lui Ilf și Petrov (sau poate “Vițelul de aur”?) să-mi revină în amintire, de data aceasta mulțumită înduioșătoarei lor văduve Uhudșanski, care în urmă cu aproape o sută de ani reușise performanța încă neegalată de a comunica exclusiv prin onomatopee: “Îhî”, “Aha”, “Oho”, Ăhă, “Uhu”, “Ehe”. Deosebirea față de acest exemplu este că în zilele noastre, tocmai vocalele – care sunt imperative pentru  onomatopee – aproape au dispărut: scrisul a făcut să fie de prisos. Astăzi domnesc abrevierile prin consoane. Un exemplu oarecare: “Vb la tl cu 1 ctr pt prop nstr.” ²². Și un altul: “Sp clr fc 1 crt sau vr mnc?” ²³. Acestei metode eficace i se adăugă răspândirea invenției revoluționare a emojilor și emoticoanelor. Ele reduc ceva complex – o stare de spirit, un sentiment adânc, o expresie, redarea unui cadru de viață – la un simbol grafic zis pictogramă sau la o combinație de semne tipografice numită și smiley. Așa stând lucrurile, în schimburile curente de azi, frazele, propozițiile și chiar punctuația și-au pierdut locul cuvenit, care a fost cedat unui sistem de comunicare aflat la întretăierea codurilor telegrafic (altfel propriu zis de mult răposat), Braille și Morse. Nici măcar un astfel de exemplu clasic nu se poate ridica la nivelul actual:

«Onor. prim-ministru

Bucuresti.

Directoru prefecturi locale Raul Grigorascu insultat grav dumnezeu mami si palme cafine central. Amenintat moarte. Viata onorul nesigure. Rugam anchetat urgent faptu.

Costachel Gudurau

avocat, aleg. coleg. I, fost deputat. (etc)»

(“Telegrame”, Ion Luca Caragiale, 1899)

Spre a corespunde criteriilor momentului, el s-ar prezenta așa:

«Stmt PM

Buc.

Dir prf loc RG 💩 👊😇 mami +👋 caf cntl. 🔪💣💀. Viata onor 😱. 🙏 anchet urg fpt.

CG

av alg. clg. I, ex dpt.»

*

Cine știe cum ar putea arăta peste o sută și mai bine de ani?…

[13 septembrie 2023]

L’article ABRVR est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

*

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=8

Afăm acum despre un anume militar roman, deci păgân, numit și centurion, care – precum femeia canaaneancă – la fel știe că în fața lui stă Fiul lui Dumnezeu și că Acesta e Cel căruia Îi vorbește, rugându-se tot așa, nu pentru el însuși, ci de astă dată pentru o biată slugă a lui. Fapta se petrece când țara lui Israel e una dintre provinciile Imperiului Roman. Dar iată că omul acesta, pe lângă că se știe pe pământ străin, nefiind neam cu locuitorii, pe lângă că slăvește zeitățile lui mitologice, pe deasupra mai și îndrăznește – cotropitor dușmănit și stăpânitor hulit ce e – să roage smerit pe un om al locului – căruia Îi spune “Doamne” – să-i vindece un servitor.

“Şi îi zice Iisus: «Venind, îl voi vindeca.»”

Pe loc, scurt, fără șovăire, Hristos răspunde pe potriva acelei rugăminți. Și de data aceasta El știe cu cine are de-a face, fie el roman urât de popor. Se abate din drum, zice El, pentru ca să-l cerceteze pe cel bolnav în chiar locuința sutașului.

“Dar sutaşul, răspunzând, Îi zice: «Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.”

Un comandant temut al unei centurii, războinic, ofițer peste o sută de legionari, rostește aici vorbe care “sparie gându’”, precum parcă spunea cronicarul. Acest om, care nu se închină de fel la Dumnezeul lui Israel și al cărui obicei e să poruncească, odată că pune toată starea și mândria lui la picioarele lui Iisus. După care Îi și aduce dovada uriașei lui credințe de păgân în puterea Lui.

“Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.»”

Hristos tace, iar sutașul ține să meargă netulburat mai departe cu mărturisirea stării lui ca și cum n-ar fi făcut deja destul ca să înduplece. Zice că știe ce înseamnă ascultarea și a lui către alții, ca și a altora către el. Cu alte cuvinte, că orice ar fi să afle de la Iisus, e pregătit să dea întru totul ascultare.

“Auzind, Iisus Se minunează şi zice celor ce vin după El: «Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, nu găsesc atâta credinţă.”

Hristos se minunează! Dar de ce oare Fiul lui Dumnezeu se poate minuna pe pământ afară de acele uriașe mărturii de credință care vin de la omul de rând, fie el chiar păgân vărsător de sânge, care se întâlnesc cu adevărul pe care-l împarte fără încetare și care, iată, îl întăresc ?! 

“Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor.”

Mulții aceștia mută munții din loc cu credința lor, precum aici sutașul, și sunt chiar acești oameni de rând, cei din urmă care apar unde cel mai adesea nimeni nu-i așteaptă și devin cei dintâi.

“Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.»”

Și mai arată Hristos în același timp și pe cealaltă parte că ceilalți, cei dintâi, pregătiți pentru Rai, așa de ușor pot aluneca în bezna cea veșnică, ajungând cei de pe urmă.

“Şi zice Iisus sutaşului: «Du-te, fie ţie după cum ai crezut.»”

Și din nou, ca același semn neîntrecut, de data aceasta Hristos păgânului dăruiește tăria de a-și vindeca singur sluga iubită.

“Şi se însănătoşește sluga lui deîndată.””

Așadar iată că el, acel ostaș, numai mulțumită puterii sale fără margini de iubire către sluga lui și de credință întru Hristos, este cel care îl vindecă pe bolnav, iar nu nemijlocit Hristos Însuși.

Caut pe cât pot să mă scot cu mintea din cele mărturisite de Evanghelist și să mă pun o clipă în locul sutașului. Adică să mă închin la vedenii și să am un vechi servitor supus și drag a cărui mare suferință să mă abată în așa măsură încât aflând de trecerea Hristosului, să ajung până la a mă potrivi în calea Lui pentru a-i cere mila. Să fiu așadar lovit de un necaz tot atât de mare ca cel a sutașului și să știu că Îl am în fața mea pe Fiul lui Dumnezeu căruia nu doar că am acum prilejul de neînchipuit de a-i cere orișice, dar mai cu seamă că numai clipind din ochi, ba chiar numai cu gândul, ba nici măcar, ca un bun și de oameni iubitor El pe loc poate să-mi împlinească rugăciunea. Și din păcate mă opresc, pentru că nu mă închin la vedenii și servitor n-am. Căci închinându-mă la Sfânta Treime, tot ce-mi dau seama e că n-aș fi în stare mai mult decât să cad noroi la picioarele Lui.

*

[5 iulie 2023]

L’article Patru uriași (II/II) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=15

O mamă iese în drum lui Iisus strigănd, numindu-l “Doamne” și cerând mila Lui spre a-i scăpa fiica de chinurile unui diavol. Ea știe că în față Îl are pe Fiul lui Dumnezeu și că El e Cel căruia Îi strigă.

“El însă nu îi răspunde nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl roagă, zicând: «Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.»”

Iisus Își urmează însă mersul lăsând femeia în urmă, încât chiar ucenicii Lui vin în ajutorul ei, tulburându-se de ceea ce ei iau ca pe o nepăsare. Dar Hristos știe ce stă în femeie. În fapt nepăsarea văzută de ei are ca scop numai de a-i scoate la lumină comoara.

“Iar El, răspunzând, zice: «Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.»”

Hristos apasă însă mai tare. Cu aceste vorbe răspicate s-ar zice că înfige cuțitul în inima femeii, deja zdrobită de durerea pentru copilă. Nu numai că pare a o scoate din neamul care I-a fost dat în grijă, ci mai ales s-ar crede că îi nesocotește cu totul năpasta.

“Iar ea, venind, se închină Lui, zicând: «Doamne, ajută-mă.»”

La auzul acestor vorbe ucenicii tac, căci femeia, neluând seamă la vorbele Lui grele, știind în schimb că vorbește Mântuitorului, se apropie iarăși, cerându-I – simplu și smerit – doar ajutorul.

“El însă, răspunzând, îi zice: «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.»”

Pentru a treia oară Iisus lovește în femeie, iar de data aceasta cumplit, cu o înțelepciune supremă care caută să taie orice altă încercare. Aici deja ucenicii nu mai sunt: Hristos vorbește direct femeii, împingând-o până în ultimele cotloane ale uitării de sine.

“Dar ea zice: «Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.»”

Iată însă că nimic nu e la voia întâmplării. Femeia, purtată de dragostea nemărginită pentru fiică, mai întâi încuviințează, apoi cutează am zice să se împotrivească, chiar Celui pe care-l cheamă Domnul ei, atâta numai că face asta printr-o înțelepciune încă și mai cutremurătoare, plină de o și mai neînchipuită smerenie. În vorbele ei, curajul și smerenia se întrepătrund tainic și minunat.

“Atunci, răspunzând, Iisus îi zice: «O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti.»”

Aici Iisus oprește apăsarea, căci femeia e împinsă până dincolo de cele ce firea omenească le poate singură îndura, scoțând de la ea, cu voce tare, cele de El știute. Așa poate Mântuitorul arăta pe viu ucenicilor care îl însoțesc ce înseamnă, ce aduce și la ce duce credința cea adevărată. Și ca semn neîntrecut, dăruiește acestei mame tăria de a-și vindeca singură copila, slobozind-o.

“Şi se tămăduiește fiica ei deîndată.”

Așadar iată că ea, acea uriașă femeie simplă, numai mulțumită puterii sale fără margini de iubire și de credință întru Hristos, este cea care vindecă fata, iar nu nemijlocit Hristos Însuși.

Caut pe cât pot să mă scot cu mințile din cele ce mărturisește Evanghelistul și să mă pun o clipă în locul femeii. Având fiu, să cadă peste mine așa o suferință. Să aflu de trecerea Hristosului și să mă potrivesc în calea Lui pentru a-i cere mila. Să fiu așadar lovit de un necaz tot atât de mare ca cel al femeii și să știu că Îl am în fața mea pe Fiul lui Dumnezeu căruia nu doar că am acum prilejul de neînchipuit de a-i cere orișice, dar mai cu seamă că numai clipind din ochi, ba chiar numai cu gândul, ba nici măcar, ca un bun și de oameni iubitor El pe loc poate să-mi împlinească rugăciunea. Și din păcate mă opresc. Nu pentru că m-ar umfla râsul, că n-are cum, dar nu mă umflă nici măcar plânsul. Căci e cu neputință să trec cu mintea mai încolo, doar ce-mi dau seama că n-aș fi în stare mai mult decât să cad noroi la picioarele Lui.

Marcu 11, 22

“Adevărat vă spun că dacă va zice cineva muntelui acestuia «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”

Corinteni 1, 10:13

“Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.”

[5 iulie 2023]

L’article Patru uriași (I/II) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Citind presa românească, în mod inevitabil mi se conturează cu ochii minții un tablou complex, vioi și colorat, parcă zugrăvit de o echipă formată din pictorii Urmuz, Andersen și Orwell. O imagine de ansamblu suprarealistă stângace, scârboasă și naivă.

Nu din cauza interesului public pentru ultimii adidași smulși cu greu la licitație de către manelistul Robin Stelu-Hârbălău. Nici din cauza explozei isterice din club a Loanei Guznea pentru că proaspătul ei soț Aramis Dezrobescu a sfidat-o apropiindu-se prea mult de hârca aia de Amandina Șpenglăr. Nici din cauză că primarul sectorului cutare nu-și dă demisia cu toate că de doi ani își hărțuiește asistenta, pe Verena X. Nici pomeneală. Faimoasele tabloide britanice (pe care nu le citesc) n-au cum să fie depășite.

Întocmai ca societatea pe care o reflectă fidel, peisajul care mi se înfiripă în minte e cel al unei prese românești de ziare pe care o asemui unei ogrăzi. Dar nu a amintirilor din copilărie. Nu-nu ! Azi, ograda mioritică e împrejmuită strașnic cu un gard înalt din beton, nu de uluci. Nu te poți uita printre ele. Și dinăuntru și din afară. De altfel prea rari sunt curioșii. Și înăuntru și în afară.

Înăuntrul ogrăzii se încrucișează liber păsăret de tot felul: rațe, cocoși, curci, găinușe, puișori, gîște, rățoi, vreun curcan. Găinați și căcăreze peste tot. Porcii ? Și ei slobozi, grohăie fericiți și atenți cu rîturile în mîl. Câinele Costel-Yves²⁴ zace împrăgisit pe podeaua prispei cu botul pe labe, parcă strivit de tanc. Ce-eee paznic ?! După ce că e numai oase, s-ar zice că e ca mort. Din când în când câte o cioară coboară în picaj să fure ceva, orice. Altfel aș zice că e pace.

Adică ar putea fi pace, dacă feluriți bolizi mici nu ar executa curse năpraznice printre feluritele dobitoace care la fiecare raid guiță, miaună, cotcodăcesc, cucurigesc și măcăne a moarte. Sunt miniautomobile fabricate de mărci celebre precum Lamborghini, Maybach, Ferrari, Bentley, Bugatti. Aceste miniaturi nu întrec mărimea unei lăzi de bere. Ele se pocnesc și împroașcă noroi în jur căci piloții sunt copilași din grupa mică de la kindergarten.

În vremea asta, în afara ogrăzii, pe băncile aflate de o parte și de cealaltă a porții, părinții lor, grupați în tabere și rezemați de gard, sparg atent semințe de dovleac, scuipând distrat cojile. Ei analizează pulsațiile de pe potecă, uliță, cale, drum, stradă, șosea, bulevard, autostradă. Într-un cuvânt, viața națiunii. Din timp în timp, unii bagă legi, alții ridică odă veșnică străbunilor, sau dau lecții, sau fură ceva, orice, sau ling, sau escatologisesc, sau înjură.

Dar iată, văd gospodarul ieșind în prispă cu un lighean plin de lături pe care le azvîrle animalelor. În zarva și praful ce se ridică nu mai poți dibui Maybachul de cocoș, nici rățoiul de Bentley. O găină aleargă fericită prin ceață cu un vierme în cioc, curcile se bat pe coji, o rață zburătăcind e cosită net de un Ferrari, puișorii sunt pocniți ca popicele, ciorile se-nalță stol iar Costel-Yves doar că mârâie flasc. Și iată gospodarul se întoarce pe călcâie scurt a lehamite și intră înapoi: e prima zi de campionat. Începe meciul.

Așa arată vraiștea dinăuntru a ogrăzii. Pe dinafară însă, nimic nu împiedică totuși pe părinți să-și desfășoare metodic planurile strategice: care legislative, care folclorice, care docte, care ilegale, care coclite, care metafizice, care mai de care. Iar în vremea asta, peste drum, hăt departe, curge viața. Viața ?! Cum adică ? Adică exact ceea ce spunea cu niște ani în urmă un faimos muzician englez: “Viața e ceea ce se întâmplă în timp ce tu-ți faci alte planuri.”

*

Presa de ziare e o expresie de stradă atât de halucinantă și de grotescă care mi-a rămas din anii de tristă amintire, încât e mai presus de puterile mele să nu o readuc acum la lumina zilei.

[10 octombrie 2022]

L’article Presa de ziare est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Oameni instruiți, unii mai mult sau chiar mai puțin decât alții.

S-ar zice că omul cu păreri e liniștit, dacă nu poate chiar fericit.

Măcar în privința asta, privința fiind desigur tocmai părerile lui.

Indiferent de pregătirea sa, el are întotdeauna păreri strașnice.

E stăpân pe orice subiect din orice domeniu și în orice context.

Omul cu păreri certe se lipește în orice discuție pe orice subiect.

El ia aerul, căci știe mai bine orice, fiind la curent și la zi cu orice.

Din expunerile sale pertinente afli că de fapt nu știi mai nimic.

Sau nu ce trebuie, nu asociezi potrivit, nu vezi „The Big Picture”.

El poate merge în cele mai mici detalii adunate din almanahuri.

Amănuntele lui dau forță și greutate celor mai crunte vacuități.

Jenat sau nu, te lași moale în fața avalanșei de platitudini docte…

…transformate pe nesimțitelea în verdictele cele mai amețitoare.

Strădania ta timidă de a te exprima lovește în urechile lui surde.

Căci el are de expus sonor o părere avizată, informată, valoroasă.

Poate uneori reușești să furișezi o idee, sau poate numai o vorbă.

În acel caz, extrem pentru el, afli că oricum acel lucru îl știa deja.

Pentru că știind orice, omul cert n-are cum fi surprins de nimic.

Normal, el neputând afla nimic nou, darămite ceva care să mire.

De aceea el nici nu se ostenește să te asculte, căci nu are ce să afle.

Și când abia îndrugi ceva, trece peste tine, căci nu însemni nimic.

*

Pân-la urmă omul cu păreri e singur, fiindu-și suficient lui însuși.

[2 octombrie 2021]

L’article Omul cert est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Căci întrebarea corectă n-ar fi: de ce să nu te vaccinezi ?

Poate că întrebarea corectă ar fi: de ce să te vaccinezi ?

Mai precis, de ce să te vaccinezi cu un ceva care

nou și necunoscut fiind, comportă mai multe riscuri decât beneficii,

fu scos pe piață în goana cea mai mare, când de regulă se cer ani mulți pentru a verifica o doctorie,

ridiculizează un celebru premiu Nobel în medicină, refractar la vaccin, pe care îl consideră senil,

prezintă sistematic pe recalcitranți ca formând o gloată de obscurantiști inepți ieșită direct din Evul Mediu,

beneficiază de un bombardament mediatic și publicitar demn de marketing-ul pentru Jocurile Olimpice*,

în fiecare țară și regiune ascultă de alte reguli, de parcă n-ar fi aceeași boală, aceleași ființe umane și aceleași riscuri,

se joacă cu ceea ce fiecare are mai personal, delicat și intim – ADN-ul propriu,

la adresa refractarilor provoacă măsuri coercitive în viața socială, pe internet, cât și represiuni polițienești pe străzi,

nu scutește de mască, de distanțe sociale și de măsurile de securitate,

recurge la stimulente financiare (ridicole) pentru fiecare caz vaccinat*,

are un procent oficial de eficacitate care se schimbă în fiecare zi,

nu ferește de îmbolnăvire, spitalizare, comă și uneori chiar moarte,

pedepsește somități medicale specializate în domeniu, pentru atitudinile lor critice față de gestionarea situației,

nu e garantat de fabricanți, care aruncă mingea în curtea cumpărătorului,

fu elaborat pentru virusul x, în vreme ce se răspândesc virușii x1, x2, x3, etc,

poate provoca reacții și avea repercursiuni nebănuite căci necontrolate,

de la o doză împinge imediat la două, apoi la trei, apoi cine mai poate ști la câte, an după an ?

Așadar: de ce să te vaccinezi cu un vacs?

* Ciudat pentru ceva prezentat ca luptând cu un alt ceva atât de flagrant periculos pentru sănătatea noastră…

[4 octombrie 2021]

L’article Vacs est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Încep pe departe, văzând cum în ultimii ani bagajul celor mai îndrăgite nume de botez folosite de părinți se îmbogățește neîncetat prin pătrunderea unui număr variat și mereu crescând de exemple din tezaurul internațional corespunzător. Exit Doina, Mioara, Smaranda, Barbu, Gruia, Gheorghe, Ion, Mărin, Preda, Vasile, Vintilă. Enter Bianca, Loredana, Kevin, Louis, Mike, Myron, Patrick, Robert. O nouă dovadă de netăgăduit pentru deschiderea trainică a spiritului românesc către universalitate.

Ajung la subiect.

Tocmai citii și recitii deunăzi zguduitorul strigăt public al unui avut om de afaceri și, ca adeseori, tenor politic:

«E inadmisibil să vezi oameni care se cațără pe funcții
publice pentru a-și satisface propriile interese și nevoi. Aș
introduce pedeapsa capitală pentru asta. »

Slova scrisă e prea firavă pentru a putea cinsti adâncimea, bogăția, pertinența și puterea acestui verdict. Cuvintele rostite nu doar pun degetul pe rană, ci prompt, scurt, fără șovăire, arată și felul cum rana cere să fie lecuită. De bună seamă, ele vin de la cineva care nu se găsește astăzi în acel loc propice pentru a trece instant de la vorbă la faptă, de pildă ca Țepeș Vodă. Dar nu aici stă însemnătatea lor. Anii trec, partidele, funcțiile și lumea se schimbă. Omul e în plină vigoare. Viitorul poate fi radios.

Cele care se cuvin să rămână sunt acestea: cu o vorbă, iese la lumină una dintre cele mai cumplite molime care s-a întins peste țară de la pieirea marelui cârmaci încoace, căci de la vlădică la opincă nu se cunoaște de atunci om viu care să fi fost ferit. Dacă însă această sancțiune sare într-atât de tare în ochi este pentru că ea țâșnește aprig chiar din fiertura care de trei decenii se tot pritocește în oala politicii românești. Cât despre năpraznica sentință pomenită, într-o formă derivată și originală de eugenie ea ar extermina mare parte din populația molipsită care încă mai viețuiește înăuntrul granițelor țării.

*

Ca să fie bine înțeles: eugenIe, nu eugEnie.

[8 iulie 2020]

L’article Eugenia lui Robert est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Cândva, pe când era mic-mic de tot și nici măcar nu deprinsese alfabetul, pe feciorul meu l-a învățat bunica lui să spună pe de rost faimoasa poezie “Sergentul” de Vasile Alecsandri.

La vârsta aceea, când omuleții sunt – vorba lui Ion Barbu: «uzi, peltici» ²⁵, al meu trecea în picioare pe sub masă. Și totuși în biserică, acasă sau oriunde, lumea îl asculta înțepenită cum intona strașnic, fără șovăială

…”Opinca-i era spartă, căciula desfundată,
Dar fruntea lui de raze părea încoronată.
Calică-i era haina, dar străluceau pe ea
Și crucea Sfântul Gheorghe și-a României Stea”…

*

Și el, și noi toți, eram mult mai proști pe-atunci… ²⁶.

*

Căci iată, între timp ni s-a fost dat cel mai bun dușman al omului: Internetul, care nu iartă limba. Un exemplu viu ? Imediat: foarte tânăra italiană Annabella Chiciotto, care în cadrul lecțiilor ei particulare de limbă română, găsind pe Internet și plăcîndu-i atât de mult tocmai această venerabilă poezie pașoptistă, cu nevinovăția vârstei s-a gândit să o facă cunoscută și altora. Să o ascultăm așadar și să prețuim cum se cuvine.

[14 ianuarie 2020]

L’article Noua limba romana est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

“Slavă lui Dumnezeu pentru toate.”

…să fiu femeie. Neagră. În fine… de culoare. Mă rog, nativă africană. Cocoșată. Lesbiană. Sidatică. Evreică. Idioată. Galbenă. Mongolă. Adică trisomică. Sau piele roșie. Neterminată. Siluită. Închipuită. Fără glas și auz. Cu barbă. Pitică, lovită de nanism. Leopardă, lovită de vitiligo. Schiloadă, lovită de cal. Amnezică, lovită de uitare. Analfabetă. Smintită. Obeză. Islamică. Ceacâră. Sifilitică. Metisă. Hemofilă. Fără văz. Posedată. Basedoviană. Aborigenă. Leproasă. Rahitică. Bisexuală. Transgenă. Diformă. Știrbă. Țigancă. Zăludă. Tetanică. Gângavă. Spână.

…să mă nasc pe stradă. Păroasă. Să nu-mi cunosc mama. Sau pe tata. Sau pe amândoi. Neamul. Să am mai multe degete la mâini decât la picioare. Să nu cunosc școala. Să nu cunosc râsul. Să nu cânt. Să nu mă însoțesc. Să nu cunosc copil. Să n-am casă. Să trăiesc în deșert. Sau la pol. Sau pe câmp. Sau pe maidan. Să semăn cu Baba Hârca, să fugă copiii de mine. Sau cu Ileana Cosânîeana, să mă amăgească cei puternici. Să-mi plouă-n gură. Să n-am pace. Să-mi fie mereu foame. Sau sete. Sau frig. Să n-am idealuri. Bucurii. Vise. Prieteni. Să nu știu iubirea. Nici iertarea.

Și câte și mai câte.

Chiar poate mai multe la un loc.

Dar nu sunt ceva din toate acestea. Și nici nu am ceva din ele.

Drept urmare două posibilități văd:

*

Așa că am ales de mult dreapta.

[1 februarie 2020]

L’article Aș fi putut… est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

“Dacă Statele Unite numai ar vedea ce fac Statele Unite în Statele Unite, atunci pe loc Statele Unite ar invada Statele Unite pentru a elibera Statele Unite de tirania exercitată asupra Statelor Unite de către Statele Unite, restabilind astfel imediat democrația în Statele Unite.”

Mă declar cu totul neputincios să găsesc o altă explicație la această taină adâncă: Statele Unite ale Americii – ele nu pot fi nimic altceva decât una dintre acele minuni cu totul de neînțeles ale Proniei.

Teritorii invadate de europeni timp de trei secole, apoi colonizate, ocupate, cotropite, adăpostind vechi populații autohtone supuse, terorizate, nimicite – toate acestea sunt binecunoscute. Exemple sunt cu duiumul: Australia, Noua Zeelandă, Canada, Caucazul și o bună parte din Asia centrală, toată America de sud și aproape toată Africa.

Totuși nicăieri altundeva ascensiunea omului alb, cu concepția sa despre civilizație în traistă, de departe nu a fost atât de fulgerătoare și de extraordinară ca în Statele Unite ale Americii. Încât să te întrebi cum s-a putut, căci primele trei exemple de mai sus atestă o aceeași preeminență anglo-saxonă ce s-a instalat rapid după care a stăpânit definitiv.

Puțin contează până la urmă, fapt e că secolul al XX-lea a înscăunat această federație ca primă forță motrice mondială, în orice caz în ceea ce privește domeniile economic, politic și militar, iar asta în dauna puterilor de altădată care au fost Regatul Unit, Franța sau Spania. Printre altele.

Din păcate fără ca prin aceasta să fi putut limpezi câtuși de puțin taina evocată la început, trebuie înțeles că ceea ce apare aici reprezintă “fața sclipitoare a monezii”, pentru că progresele materiale făcute de către femeile și bărbații acestei țări pe timpul intervalului scurt al ultimilor două sute de ani nu au egal.

În acest moment și în cifre absolute, economia Statelor Unite “cântărește” singură cât cea a celor șapte “grei” care o urmează (cu excepția Chinei): Japonia, Germania, India, Regatul Unit, Franța, Italia și Brazilia. Sau, dacă vrem, cât totalul ultimelor cincizeci de țări din acest clasament. Cireașă peste prăjitură, moneda americană stă ca primă referință mondială în materie și domină – îmi închipui că logic – schimburile internaționale.

Politicul acum. Elita lor e cea mai moțată din lume. Tot văzând-o defilând constant în medii, cunoaștem pe nume și prenume un număr impresionant de miniștri, senatori, deputați, directori de agenții-cheie și militari ai acestei țări care de fapt nu e a noastră. A încerca același exercițiu pentru Japonia, Germania sau Brazilia e inutil. Tot așa, alegerile lor parlamentare și prezidențiale, al căror ritm de asemeni e cunoscut pe dinafară, n-au nici o legătură cu cele din India, Canada sau Italia.

Aleg să sar peste domeniul militar deoarece cu cheltuieli în materie de aproximativ 40% din totalul mondial, egale cu cele cumulate ale următoarelor zece țări de pe listă, subiectul e răsuflat.

Nu încape îndoială: în toate aceste privințe, Statele Unite ale Americii sunt dirijorul unei părți însemnate a vieții planetei; ele dau tonul. Vizavi, numai China li se opune în ceea ce a devenit treptat un duopol mondial de putere. Dar aceasta din urmă are și cu ce, căci are mijloacele, și iată aici o altă minune de nepătruns care a țîșnit din Evul Mediu direct în post-industrial pe parcursul unei singure generații și pe ritm de congrese ale partidului comunist, unic.

Și acum să bată tobele ! Înarmate cu acest rol, Statele Unite s-au proclamat treptat model universal pentru democrație și libertăți, primul și ultimul bastion în fața oricărei zvârcoliri totalitare de pe glob. Subliniez înarmate cu acest rol, pentru că și alte țări importante se laudă că ocupă același loc și pentru că de fapt India ar trebui să poarte titlul de primă democrație mondială, fie și numai față de mărimea populației.

Am avut așadar până acum “fața sclipitoare a monezii”. Dar gata cu visele. Reversul – întunecat, murdar și slinos – e la fel de încărcat.

Mă refeream la Evul Mediu în cazul Chinei. Cu toate astea lucrul e valabil și pentru Statele Unite ale Americii. Din multe motive în multe domenii.

Înapoi la politic. De o sută cincizeci de ani, doar două monarhii își dispută – cu forțe relativ egale – hegemonia asupra țării. Chiar dacă statul e declarat parlamentar, guvernele – succesive, alternative – nu reflectă în nici un fel această realitate, fiind numite în întregime de către rege. Concret, e vorba despre o versiune actualizată de “curia regis”, anume consiliul regal sau curtea regelui, o instituție care tocmai și-a sărbătorit vârsta de o mie de ani.

Și atunci regele ? Ei bine, el este statul. Statul e el. Prerogativele lui sunt totale. Sau aproape. El este Șeful Statului, Primul Ministru și Comandantul Suprem al Armatelor. Ca atare, degetul lui stă pe butonul roșu care poate stinge viața pe glob. Și mai are și un locotenent simbolic ca șef al Senatului. Singurul minus este că domnia îi e limitată la opt ani. În schimb, pe durata asta nu numai că poate promova sau bloca tot ce îi vine pe chelie: el poate să oprească și să anuleze orice hotărâre a parlamentului. Dar mai presus de orice, el e practic de nezdruncinat. ²⁷.

Cu toate acestea, comparat cu demagogia, politicul mai trece-merge. Căci trebuie știut, sau amintit, că Statele Unite ale Americii au fost teatrul acelui extraordinar și atât de controversat moment de acum aproape douăzeci de ani; că ele sunt la originea globalizării arbitrare a terorismului ca etichetă și concept, terenul celor mai multe masacre de și între civili, apostolii dezinformării, laboratorul torturii în numele securității nationale, leagănul legilor represive zise “Patriot”, campioanele infiltrărilor și loviturilor de stat aleatorii menite să instaureze sau să mențină propria lor definiție a democrației, autoarele acelei “corectitudini politice” atât de inepte, ca și ale celor mai halucinante banalități care se răspândesc cu viteza luminii pe rețelele lor sociale.

Întorcându-ne la Evul Mediu american, avem aici din belșug rasismul, excluderea socială, ajutorul de șomaj, accesul la educație, accesul la îngrijiri medicale, sexismul, homofobia.

Toate astea sunt știute. Mai mult sau mai puțin. Cel puțin bănuite. Cel mult ne împăcasem cu ideea. Toate astea până spre seara (în Europa) de 6 ianuarie 2021. Seara Botezului Domnului…

Aseară, Statele Unite ale Americii au întors brusc pagina cvasi supremației lor și pe parcursul numai al câtorva ore au înfăptuit cel mai temerar salt înapoi de la mărețul salt înainte pe Lună al legendarului Neil Armstrong.

Aseară, în frunte cu purtătorul său regal de stindard, la lumina zilei, a telefoanelor portabile și la urmă a felinarelor, țara și-a dezvăluit întreaga nulitate pitită degeaba: sarcasmul, lașitatea, perfidia, înapoierea, prostia, fudulia, micimea, cinismul, primitivismul…

Aseară, lumea împietrită ar fi vrut să revadă la treabă Garda Națională desfășurată liniștit dar ferm pe treptele Capitoliului așa cum făcuse cu numai șase luni înainte față cu protestatarii Black Lives Matter ca urmare a uciderii lui George Floyd. În schimb… În fine, oricine a văzut aseară adevăratele imagini.

Din seara de ieri, cu 13 seri înainte de a se stinge în noaptea istoriei, al 45-lea rege al Statelor Unite a făcut punctul culminant al dominării lui, în cel mai bun caz incoerente, clar bezmetice, în cel mai rău caz criminale. Criminală pentru – aș zice – a fi desăvârșit fracturarea națiunii, de care s-au ocupat predecesorii lui. Pentru a fi pus sistematic și în mod obraznic mofturile lui înaintea binelui oamenilor în fiecare dintre cele 1500 de zile ale unei domnii de oțel.

Aseară, în numai câteva ore urmate de alte numai câteva ore care vor dura ani lungi, purtat pe sus de regele său și de supușii lui, motorul economic, politic și militar al planetei, statul veleitar democratic  și în același timp viguros discriminatoriu s-a gripat, apoi s-a prăbușit la stadiul tribal.

Dar nu s-a terminat. Ordinea elementară odată restabilită, scenele de haos vor fi urmate de întrebări, apoi – probabil – de investigații. Cine a fost liderul ? Cine ce a făcut ? Și de ce ? Cine n-a făcut ceea ce ar fi trebuit să facă ? Cine a dat cutare ordin ? Cine s-a sustras ? Și de ce ? Etc…

Iar apoi, încetul cu încetul, pe măsura audierilor și a interogatoriilor comitetelor și comisiilor, totul sau aproape totul se va estompa. Iar Statele Unite ale Americii vor continua ca mai înainte să învârtă mașinăria economică, politică și militară a planetei ca stat veleitar democratic și în continuare viguros discriminatoriu, de data aceasta sub egida unui alt fost pungaș scandalagiu și nou rege.

*

Cum ziceam deci: Statele Unite ale Americii – în mod evident nu pot fi nimic altceva decât una dintre acele taine cu totul de nepătruns ale Proniei.

[7 ianuarie 2021]

L’article Taina americană est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

« Es ist nichts unschrecklicher als eine tätige Unwissenheit. »

« Nimic nu e mai înspăimântător decât o ignoranță activă. »

Ce poate fi mai răspândit – și poate că mai firesc – pentru oricare om decât a-și ocupa mintea în primul rând cu propria viață și cu propriile griji ? Urmează propriul cerc, întâi mai mic – familia sa, apoi mai larg – propriul mediu în care se mișcă. În fine, neamul său și țara sa. În România intra muros cam aici se opresc îndeobște preocupările. Totuși cu o populație (mereu în scădere) constituind 0.25% din cea mondială, dar în special din locul geopolitic și evenimențial unde se află, în Romania nu poate încăpea mai mult de un sfert de procent din tot ceea ce se petrece în lume. Restul de 99.75% se întâmplă în afara ei.

Stop. Aici e momentul potrivit pentru a face o mică pauză punând în legătură acest lucru cu anecdota ștruțului care sub amenințarea unui răpitor își vâră capul în nisip, crezându-se astfel pe de-a-ntregul pus la adăpost de primejdie. Mai departe.

Deprinderea încăpățânată de a privi prin tub (atenție ! – nu prin ochean, căci cu ocheanul se ochește), viziunea cu desăvârșire românocentrică, ignoranța conștientă și nepăsarea suverană pentru orice se dă peste cap mai departe de granițele țării și până dincolo de marginile lumii sunt explicații pentru o parte însemnată tocmai dintre atât de numeroasele subiecte de care se plânge sau pe care le înfierează aceeași populație intra muros a țării.

Mulți ani au trebuit României pentru ca să fie primită în NATO și în Uniunea europeană, evenimente ovaționate în picioare, îndelung și la unison de toată clasă politică și nu mai puțin de către tot poporul. Zilnic ea are prilejul de a juca în aceste echipe politice, sociale, economice, culturale (fiecare numărând 28 de membri) din care face parte deja de o bună bucată de vreme. Câți oare însă dintre români vor fi cunoscând ceva despre unii sau alții dintre acești coechipieri ai lor ?

Pe tabla mondială de șah România ocupă în clipa de față o poziție care se mișcă undeva între locurile 35 și 78. Nouă criterii compun acest indice, printre care influența culturală, deschiderea către afaceri, puterea, și calitatea vieții. Clasamentul ia în evidență primele 80 de state analizate potrivit acestor criterii. La o rapidă vedere s-ar putea crede că nu e nici măcar prea rău. Greșit ! Situarea aceasta este de fapt nerelevantă, ba chiar înșelătoare : scara nu e liniară, ci logaritmică ! Ceea ce schimbă cam tot.²⁸

Stop. Aici e iar momentul potrivit pentru a face o altă mică pauză, exemplificând această situație printr-o imagine plastică. În realitate și de regulă, prezența României pe terenul de joc al lumii e ca cea a unei gărgărițe pe o peluză de fotbal. Mai departe.

Har Domnului ! România desigur nu deține monopolul dezinformării și al manipulării, mai grosolane sau mai fine. Specificul este însă aici că intoxicarea permanentă cu informații preponderent interne de o strivitoare vulgaritate ajunge. E ceea ce se cere. Umple o găleată cu borhot, adaugă-i o picătură de parfum Chanel 5®, amestecă bine și vezi ce miros obții. Ceea ce contează pentru cumpărătorul unui spațiu publicitar este ca suportul mediatic respectiv să întrețină un tăvălug confortabil de măscării : cine a violat ce fel de dobitoc domestic, ce salariu are cutare fobalist, câți copiii și-a înecat cutare mamă, ce starletă s-a măritat cu ce manelist, cât are acum la sutien cutare top model, dar mai ales unde și cât a strâns cutare baron, etc. Ar mai fi și altceva ?

Între timp, în afara țării se întâmplă aproape 100% din treburi.

Stop. Dacă ar azvârli departe tubul și s-ar uita în jur, românul intra muros ar vedea treburile astea și s-ar deprinde să înțeleagă lucrurile altfel. Dar nu o face, ci se complace cu zămârca ce i se dă și pe care o are și o cunoaște. Ca pasărea ștruț, care nu poate să zboare.

*

Și chiar dacă ar zbura, în capul cui el oare s-ar… ?

[9 septembrie 2018]

L’article Zborul ștruțului est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

« I want to discuss about the romanian future, not this kind of bullshit, sorry, corruption. »
(« Vreau să discut despre viitorul românesc, nu genul ăsta de căcat, scuzați, corupție »)

La alegerile legislative care au avut loc în decembrie 2016, mai mult de 8 români din 10 îndrituiți fie s-au întors cu spatele, fie nu au votat pentru primul partid al țării²⁹ care, prin alianțe, na că a pus de jumătate din sufragii. Începând de atunci, mânăriile primului om din partid s-au ținut lanț și s-au abătut otova asupra întregii țări. Toată înțelegerea se cuvine pentru cei care le înfierează pe drept. Astfel stând lucrurile, ar fi însă folositor și înțelept ca să fie privite ele dintr-un unghi cât se poate mai larg, fie și doar pentru că așa s-ar face loc unei anumite ușurări, care nu e chiar de aruncat.

Spre a înțelege mai ușor acestea, iată spre pildă un sătean, cu gospodăria, femeia și nevoile lui. Bani puțini, trudă mare, copii plecați de mult, care unde. Înoadă și ei zilele cum pot : mai ciupesc la stânga, mai închid ochii la dreapta, mai o lasă pe la iarnă, că nu frige… Altfel se bucură amândoi de sănătate și voie bună. Atâta că se pomenesc deodată cu o molimă în ogradă care le doboară aproape tot păsăretul. Până să ferească celelalte animale, uite că pierd și un porc, și calul. Să se vaite acum pentru furajul care le-a fost vândut pe sub mână de nea C… ? Omul nici nu vrea să-și mai aducă aminte. Prăpădul e mare și jalea pe măsură. Trebuie că așa va fi la sfârșitul lumii. Și uite că numai ce trece un pumn de zile și vecina de peste drum (care mai e și văduvă) pățește cam la fel, ba încă și mai rău, : i se duc doi viței. Mă să fie ! Și iar câteva zile și hop ! că dintr-o prostie un bețivan haihui dă foc la birt, de rămâne cârciumarul fără obiectul muncii iar oamenii fără băutură. Ei, asta-i chiar bună !! Și ca să oprim snoava, abia că apucase țăranul nostru să încropească de două gâște și un curcan și numai ce dă o ploaie ca la potop, de ia o parte din satul devale. Iar omul, după ce s-a întors în curtea lui istovit, murdar și fleașcă de la atâta cărat de nămol în satul vecin, s-a prăvălit pe bancă cu ochii în poiată, a numărat găinile și a căzut pe gânduri.

Buun, dar până la urmă ce leagă de fapt voturile, partidul, viclenia, supărarea unuia și altuia, boala, focul, potopul și găinile ?!

*

« Question : “Is an executive presidential system possible while maintaining the unitary structure of the state ?” Answer : “There are already examples in the world. You can see it when you look at Hitler’s Germany.” »

(« Întrebare : “E posibil un sistem prezidențial executiv care să și mențină structura unitară a statului ?” Răspuns : “Există deja exemple în lume. Se poate vedea asta când privești Germania lui Hitler.” »)

(Recep Tayyip Erdoğan, 1954 -)

Cu doi ani înaintea acestor alegeri, nu departe, într-un loc cel puțin la fel de civilizat dar de patru ori mai populat – alt scrutin. De data asta prezidențial. Liber, democratic. Odată instalat, alesul – fost deputat, fost primar, fost Premier, câștigător clar – s-a pus să strângă temeinic chinga societății într-un demers care treptat a început să semene serios cu un clasic derapaj autoritar. Așa încât doi ani după aceea, într-o țară altfel cu bogată tradiție militară, armata a vrut să pună mâna pe situație și a organizat – prost – un puci, pe loc eșuat. I-au urmat niște epurări și arestări la o scară rar văzută, în așa măsură încât s-a pus întrebarea dacă lovitura de stat nu fusese de fapt auto-teleghidată tocmai pentru a netezi calea măsurilor autoritare lansate. Afacerea e în curs.

« You rape a child in my city? I will kill you, I have no problem with that. You commit robbery and rape your victim? I will kill you.. »

(« Violezi un copil în orașul meu ? O să te omor, n-am nici o problemă cu asta. Faci o spargere și-ți violezi victima ? O să te omor. »)

(Rodrigo Roa Duterte, 1945 -)

Alta, și mai și. Cu nici șase săptămâni înaintea puciului avortat de mai sus, s-au ținut în altă parte a lumii, loc la fel de civilizat dar și de cinci ori mai populat, iaca tot alegeri. Tot prezidențiale, libere, democratice. Alesul abia instalat, fost procuror, fost primar și învingător detașat, a ridicat escadre ale morții stârnind o prigoană cruntă, de sânge și lacrimi, asupra celor pe care îi vădea ca pe dușmanii ideilor lui dar mai ales ai țării. Un fel de Vlad Țepeș. Ca urmare neamul lui s-a-nfricoșat rău, iar apoi cam lumea întreagă. Și deodată așa s-a făcut că părerile s-au despărțit, unii zicând că e bine, că așa merită aceia, alții că așa nu e bine de loc, că e chiar răul răilor, că în lumea de azi nu mai poți să stingi focul cu foc și să ștergi sîngele cu sînge. Afacerea e în curs.

« The economic crisis was caused by the irrational behavior of white people with blue eyes, who before seemed to know everything, and now have shown they don’t know anything. »

(« Criza economică a fost cauzată de comportarea irațională a oamenilor albi cu ochi albaștri, care înainte păreau să cunoască orice, iar acum au arătat că nu cunosc nimic. »)

(Luiz Inácio Lula da Silva, 1945 -)

Încă una, la antipod. Într-unul dintre locurile de pe hartă cu cel mai mare potențial și cu cele mai mari bogății, pe deasupra de unsprezece ori mai populat, acum cincisprezece ani un fost lustragiu, fost șef sindical, fost deputat, fost șef de partid muncitoresc, a fost ales, triumfal, în mod liber și democratic, ca președinte, funcție pe care a ocupat-o timp de opt ani – două mandate succesive. În vara acestui an, osândit definitiv pentru corupție, spălare de bani și abuz de putere, a început să execute o pedeapsă cu închisoarea în valoare de 12 ani. De acolo, deci din pușcărie, partidul său l-a împins drept candidat-cap-de-listă pentru alegerile prezidențiale care se vor ține la mijlocul lunii octombrie 2018, ceea ce deținutul a și acceptat. Afacerea e în curs.

« Despite the constant negative press covfefe. »

(« În pofida unui/unei constant/e și negativ/e covfefe a/l presei »)

(Donald John Trump, 1946 -)

În fine, cea mai tare vine acum. Cu taman șase săptămâni înaintea alegerilor noastre, s-au petrecut în altă parte alte alegeri. Iar prezidențiale, iar libere și democratice. De data asta însă locul trece drept mult mai civilizat, de vreo șaptesprezece ori mai populat și mai ales cam de o sută de ori mai bogat, mai activ, mai prosper și – atențiune – mai influent și mai puternic.³⁰ După instalare, alesul – proprietar imobiliar controversat, novice politic, învingător chinuit și îndată contestat de jumătate din națiune – s-a dezlănțuit împotriva așa-zisei puteri paralele a mass-mediei, acuzată neîncetat de conspirație, dezinformare, calomnie, destabilizare, etc.[/note] Nu este însă mai puțin adevărat că de la început temele – grele – nu le-au lipsit nici oamenilor, nici presei : amatorism, cârdășie cu vrășmașul, haos administrativ, irealism, izolaționism, la un nivel care a făcut alte ipoteze – aparent solide – din sfera morală sau intimă să pară niște fleacuri.[/note] Lucrurile s-au înveninat de ambele părți până când s-a ajuns ca parlamentul să creeze comisii speciale de anchetare a diferitelor subiecte. Afacerea e în curs.

*

Înapoi acum în decembrie 2016 la alegerile legislative din România, la rezultatele lor și la starea creată de atunci încoace. Atât țara cât și starea nu se pot compara – din nici un punct de vedere relevant – nici cu vreuna dintre țările de mai sus, nici cu vreuna dintre situațiile prezentate. Deși expuse succint, aceste patru exemple arată limpede că există alte locuri în lume, alte societăți, cu un grad de civilizație și dezvoltare cel puțin comparabil cu cel al României, dacă nu la o scară ce exclude comparația, unde mizele, tensiunile și riscurile sunt mult mai mari nu numai pentru națiunea în cauză ci și la nivel extern sau chiar mondial.

Încă neconvingător ? Năpasta abătută peste cei din satul de alături încă nu dă de gândit ? Găina vecinului e întotdeauna mai mare, așa că n-are decât să le moară capra ? Ponoasele mele cântăresc oricum mai mult decât urgia de alături ? Hmm…

Comparativ și folosind un sistem omogen de măsuri, ce devine în fapt inamicul public numărul unu a – poate – peste 8 români din 10 prin șirul de nerozii, otrăvuri și nelegiuiri pe care le tot înșiră ? Un mili-Erdogan ? Un micro-Dutertre ? Un nano-Lula ? Un pico-Trump ? Tot ar fi ceva. La vederea elementelor puse pe masa istoriei prezente și viitoare, mai degrabă s-ar zice că e vorba numai despre un infim infractor periferic cu traseu meteoric.

Altfel văzută treaba, cum ar fi dacă în schimbul lucrăturilor care îi sunt fără încetare puse pe seamă, ar fi el împovărat cu cele târâite de ceilalți numiți mai sus care – nicicum nu trebuie uitat – chiar ocupă sau au ocupat solid funcția supremă, funcție care pentru cel în cauză nu rămâne decât o vedenie ? Cum s-ar simți așadar românul dacă președintele Erdognea ar mazili și aresta brusc zeci de mii de bugetari care chipurile nu-i împărtășesc vederile ? Dar dacă președintele Duternea, după ce va fi strigat că nu mai vrea să-l vadă pe porcul de Papă călcând pe pământurile lui Mircea și ale lui Ștefan, s-ar apuca după cum îl taie capul să mântuie societatea de toți borfașii ? Sau dacă de la înălțimea vârstei lui de 72 de ani și abia zăvorât la colivia Gherlei pentru încă 12, chiar din fundul bulăului președintele Lugnea ar candida cu nesimțire la alegerile din 2019, asta pentru un al treilea mandat ? Și dacă, în fine, președintele Trugnea și-ar schimba miniștrii cum arunci la coș ciorapii rupți și ar face zob alianțele militare și economice ale țării aplaudându-se zgomotos singur, în timp ce ar fi cercetat pentru eventuale foarte grave complicități ?

Cum ar fi însă acum pe dos ? Dacă împovărat cu exact lucrăturile care de doi ani încoace îi sunt puse pe seamă de către – poate – peste 8 români din 10, inamicul nostru public numărul unu ar fi și președintele Drağan, Draterte, Dragula sau Dramp în fiecare dintre locurile respective ? Comparativ cu cele arătate în cazurile de mai sus, probabil că acest inamic public ales mai mult sau mai puțin triumfal ca șef al statului nu s-ar putea fuduli cu nimic altceva decât cinstea de a apărea uneori pe coperta unui tabloid.

Oricât de păcătoase ar părea, ar fi sau chiar și sunt cu adevărat lucrurile văzute de aproape, întrebarea de pe urmă rămîne : ajută la ceva să fie ele privite dintr-un unghi cât se poate mai larg ? Ar  slăbi așa puțin apăsarea (ceea ce poate n-ar fi chiar de aruncat) ?

Dacă în pofida celor arătate răspunsul ar rămâne NU, ei bine…

*

… atunci, pentru a se căuta ușurarea poverii acestei năpaste, ar trebui poate să se ia taurul de coarne și să se meargă hotărât până la capătul lucrurilor, încercându-se deslușirea priveliștei care se întinde peste ținuturile Căpcăunului și ale Gheonoaei, mult dincolo de peripeția numită inamicul public numărul unu. Care ar fi de fapt chipurile tuturor celorlalți ? al celor lipiți în jurul lui ; al celor care îl luptă din subsol ; al celor care în față fac sluj bâțâind din coadă iar în dos varsă venin ; al celor care freamătă zglobiu așteptând un prim gest de slăbiciune ca să poată înjunghia pe furiș ; al celor care i se ridică trupeș ca aparenți potrivnici strângându-și în felul ăsta viitoarea curte de slugi ; al celor care se înghesuie ghemuiți în spatele său, numai așa putând împroșca salve de noroi ; al celor care-i ridică osanale și-i pleacă temenele doar-doar or scăpa la rândul lor de pârnaie ; dar și chipurile celor care falnic se declară adversari înfocați, înfruntându-l neîntrerupt și fățiș, dar care odată ce acesta ar cădea sleit știu deja că i-ar umbla pe urme ? Care ar fi țintele lor pitite, acum sau după ?

Odată lămurite ca lumea toate cele de mai sus, atunci să te ții !

[8 septembrie 2018]

L’article Trugnea vs Dramp est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Lugano, Elveția, cu vreo 15 ani în urmă. Week-end în familia unor prieteni, români. Invitat, un dirijor celebru, tot român. Vorbărie, ambianță plăcută, mult râs dar și lucruri serioase. Se mănâncă, se bea, se povestește, mai ales dirijorul, foarte umblat.

Din memorie.

«Nu demult eram la o recepție în casa unei cucoane (ca să nu zic matroane) de o anumită vârstă din “cercurile bune” pariziene. Fițe, lume fină, hôtel particulier, saloane, șampanie, caviar. Cu mine, câțiva compatrioți din orchestră, băieți de-ai noștri. Lumea – împrăștiată pe bisericuțe, normal. La un moment dat, unul din cercul nostru, S., luat un pic de șpriț, întreabă dacă o știm pe aia cu doamna Bulă. Nu. Așa că se apucă să recite:

Pentru-o sută, doamna Bulă,

Ar sări din pom în pulă,

Dar nici pentru-un milion

N-ar sări din pulă-n pom.

Urmează un uragan de râs. Dezastru. Ghinion: doamna gazdă tocmai se apropia de noi. Hohotele se sting cu greu. Ea, serioasă:

– “Mais qu’est-ce qui se passe ?! Qu’est-ce qui vous prend ?” ³¹

Jenă mare. Ezitări. În grup priviri piezișe.

“Je peux tout de même savoir qu’est qu’il y a, pourquoi vous riez comme ça ?” ³²

(O fi crezut că râdeam de ea, mai știi…) Băieții continuă să se uite în sus după ploaie dar situația devine imediat grea, așa că recitatorul îndrăznește:

“Non, rien madame, des blagues à nous”. ³³

Insuficient pentru gazdă, clar insuficient.

“D’accord, peut-être, mais j’aimerais bien l’entendre aussi.” ³⁴

Tonul, privirea, poziția și situația impun. În mod cert ieșire nu e. Recitatorul, S., ușor transpirat și palid, aproape implorând:

“Mmais… mmadame… c’est en roumain…” ³⁵

”Très bien, mais vous pouvez la traduire, non ?” ³⁶

Brusc, cele câteva clipe în care crezusem toți – cu S. în frunte – că primejdia fusese înlăturată ne-au părut atât de îndepărtate… Gazda luase poziția de general în fața omului nostru, încremenit.

“Allez-y, je vous écoute.” ³⁷

S. e moale și deodată umed, iar căutătura cucoanei invită cordial la sinucidere.

“Bon… écoutez… comment dire ça… vous savez, chez nous, en Roumanie, nous avons… nous avons une espèce de personnage un peu folklorique comme ça… il n’existe pas… c’est populaire… et on l’appelle Bula…” ³⁸

“Oui, comme chez nous, on dit un Jules.” ³⁹

“Ooui… mmais… en fait chez nous ce nom est en rapport… c’est à dire qu’en fait il rappelle… la verge, vous comprenez  ?” ⁴⁰

Privirea gazdei e plată.

– Ouuii…” ⁴¹

– “Bon, oui… et voilà, donc chez nous… on change juste la première lettre du nom et… et on a le mot pour la… la verge, quoi…” ⁴²

S. e flasc. Din grup ies pufneli. Apar cute pe fruntea botoxată a generalei.

– “Je comprends…” ⁴³

– “Ben… oui, donc nous, on l’appelle monsieur Bula, c’est comme si… comme si votre Jules, en fait vous l’appelleriez… Pite, monsieur Pite”. ⁴⁴

Cutele se înmulțesc. Generala – care deja nu mai e singură – e cel puțin nedumerită. În grup se chicotește înăbușit. S. pare pregătit pentru execuție. Scurt moment gol.

– “D’accord, continuez donc.” ⁴⁵

– “Enfin, voilà, alors… alors monsieur Pite a aussi une femme, son épouse, madame Pite…” ⁴⁶

Gata, de acum pufnelile ajung pufnituri căci devine greu de suportat. Gazda:

– “Ce monsieur, il a une femme. D’accord. Et ?” ⁴⁷

“Et… voilà, et il y a un petit poème rigolo la-dessus…” ⁴⁸

Pauză… Ea:

– ”Oui ?” ⁴⁹

– “Eh bien…” ⁵⁰

Cineva se abține cu greu, dar uitătura selectei doamne îngheață asistența. Pentru toți tensiunea e paroxistică. Cum însă clipa adevărului nu mai poate fi mult amânată, S. ia taurul de coarne și se aruncă de pe pod cu animal cu tot.

– “Voilà:

Pour cent lei, madame Pite…” ⁵¹

– “Attendez, attendez, c’est quoi… c’est combien cent lei en francs ?” ⁵²

întreabă autoritar gazda, pe undeva ai zice că pe bună dreptate.

Grupul stă să plesnească. S. e pierdut.

“Ben… j’en sais pas trop… c’est notre monnaie roumaine, c’est pas vraiment beaucoup…⁵³

Ea, ușor agasată:

– ”Bon, enfin, et puis ?” ⁵⁴

Reurcat pe pod cu taur cu tot, S. se aruncă din nou, recitând cât poate el de iute, cu speranța nebună că poate nu se va înțelege prea bine :

– ”Donc:

Pour cent lei, madame Pite

Sauterait de l’arbre dans la bite,

Mais même pas pour un million

Elle ne sauterait pas de la bite dans l’arbre.” ⁵⁵

Barajul cedează, noi toți suntem praf de râs, S. s-a făcut jeleu, musafirii sunt împietriți, iar doamna gazdă aruncă consternată și ușor scârbită:

– “Et c’est pour ça que vous rigolez autant ?!” ⁵⁶

Ce a urmat nu mai contează.»

*

Lausanne, tot Elveția, după câtva timp. Seară acasă împreună cu alți prieteni, tot români, dar nu toți: printre ei un elvețian, soțul dânsei, zero în română. Iar vorbărie, ambianță plăcută, mult râs dar și lucruri serioase. Dintr-una într-alta se ajunge musai la povestirea dirijorului, care produce același efect asupra celor prezenți ca și la Lugano, cu excepția soțului elvețian, rămas intrigat și ușor confuz. Motiv pentru care doamna sa, luptându-se îndârjit cu insistența noastră de a nu repeta circul de la Paris abia povestit, persistă și săvârșește ireparabilul: traduce și explică poezia. Rezultatul prevăzut nu întârzie. Dar asta e încă nimic, căci imediat doamna recidivează agravat, ținând morțiș să mai explice și traducă nevinovatului său soț helvet și bancul cu Mălăieru, care crease alt torent de râs cu puțin timp înainte. Bancul cu Mălăieru ? Cum adică, nu știți bancul cu Mălăieru ?! Trag nădejde că măcar e cunoscut faptul că Mălăieru e un fel de alt Bulă: zece ani, schimbare de voce, un cap peste ceilalți copii, ceva peri și tuleie.

Așadar:

La grădiniță, educatoarea întreabă pe copii:

“Ia să-mi spună mie acum fiecare câți pepeni poate să ducă ? Așa, da, ia zi tu Lenuța.”

“Io doamnă pot să duc un pepene. Maaare.”

“Bravo Lenuța, și cum faci tu ?”

Păi îl iau de jos cu mâinile și-l țin așa, în față, și m-ajut puțin pe burtă.”

“Braavo. Altcineva ? Da, Didina.”

“Io doamnă pot să duc doi pepeni.”

“Aaa, da ? Bravo Didina, și cum faci ?”

“Mă aplec, iau un pepene, îl bag sub braț, și după aia îl iau pe al doilea sub celălalt braț.”

“Braaavoo măi Didina, foarte bine. Cine urmează ? Costel ?”

“Da, doamnă, io pot să duc patru pepeni.”

“Oh-hoo… Și cum așa ?”

“Păi iau doi într-o sacoșă și ceilalți doi în altă sacoșă.”

“Bravo măi Costele, băiat puternic. Acum altcin… Hai, Mălăieru.”

“Io doamnă pot să duc opt pepeni.”

“Ooohhh… Ah da ?! Și cum faci tu măi Mălăierule ca să duci singur atâția pepeni ?!”

“Păi doamnă, pun doi pepeni într-o sacoșă, pun pe ceilalți doi în cealaltă sacoșă și-l iau pe Costel în pulă.”

Traducerea soției pentru soț a fost simplă.

Ecoute, c’est une blague. Mălăieru c’est comme Bulă ⁵⁷ (asta cel puțin probabil că soțul înțelesese parțial din explicațiile precedente): dix ans d’âge, voix qui change, une tête au dessus des autres enfants, déjà quelques poils et duvets.⁵⁸

În schimb noi, restul, am crezut cu toții că ne lovește din nou apoplexia. ⁵⁹

[19 decembrie 2019]

L’article Of, of, of… est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Pe la mijlocul anilor 2000, un fost vechi și apropiat prieten și coleg de liceu, inginer constructor, frate de arhitect, ajuns printre cei mai înstăriți oameni de afaceri din părțile astea, povestea.

Doi cunoscuți ai săi, soț și soție, arhitecți întrucîtva tineri, i-au istorisit pățania pe care un coleg, tot arhitect, și tot oarecum tânăr, a trăit-o cu un client, un priceput înfloritor în industria berii, undeva prin țară. Un fel de rege al berii, etnie minoritară. Într-o zi, omul ăsta l-a tras deoparte pe tânărul arhitect și i-a zis așa: « Vreau să-mi faci o casă. » « Desigur », a zis arhitectul, bucuros. « Da’ mi-o faci cum vreau io. » Tânărul a încuviințat, ce să facă ? « Așa, și acum vii cu mine », a zis regele berii. Când arhitectul l-a întrebat – curios – unde anume? răspunsul a fost « La Berlin. » (“Eheeii, frumos Berlin : Gropius, Ungers, Böhm…”) se gândea tânărul nostru. Bun, și iaca s-a trezit cu biletul de avion, business class, și hai la Berlin cu clientul-ghid. Ajunși, au luat un taxi. « Unde mergem ? » a întrebat tânărul, nerăbdător, și deja avea în minte cîteva adrese celebre, vorba aia, din cultura generală. « Ai să vezi, te duc io. » Și a văzut. Taxiul i-a adus într-o periferie modestă unde, uitându-se din ce în ce mai uimit pe geamul mașinii, arhitectul nostru a început să nu prea mai înțeleleagă ce caută. În fine au ajuns. Coborând din taxi, se trezi într-un peisaj care nu aducea prea mult cu imaginea lui despre Germania și practic de loc cu ceea ce-și închipuise că ar fi putut fi un model pentru casa prețiosului său client. Aruncând privirea, îi apăru în față ceva greu de numit, ceva care probabil nimănui nu i-ar fi trecut prin minte ca putând fi un exemplu.

Alături, clientul falnic și radios, arăta cu degetul un asamblaj de containere de șantier : « Ei, acu’ vezi ? Exact așa să mi-o faci ! »⁶⁰

*

Așa cum probabil oricine își amintește, cu ceva timp în urmă capitala țării a fost teatrul unei tragedii care a cutremurat conștiințele până într-acolo încât una dintre urmări a fost chiar schimbarea guvernului.

Întâmplarea (sau nu) a făcut că singurului meu văr primar i s-a încredințat un portofoliu ministerial în acel guvern de circumstanță, zis tehnocrat, proaspăt format. La câteva luni după numirea în funcție, m-a primit în biroul său din minister. Forfotă mare, funcționari intrând și ieșind val-vârtej, apeluri, și totuși a găsit răgazul – printre nenumărate întreruperi – să stăm o vreme de vorbă, pe îndelete. E drept, subiectele nu lipseau : politică, societate, destin, viitor, carieră, ocupare, familie, relații, presiuni, compromisuri, și câte și mai câte. Jena începuse deja să mă înțepe puțin pentru că-l luam de la treabă cu “flecăreala” asta, deși – spre admirația mea – nu părea stânjenit, ci făcea față relaxat întregii situații. Până la urmă m-am hotărât să-l ușurez de prezența mea, dar un gând nu-mi dădea pace, așa că am îndrăznit să i-l supun. Tot umblând cu treburi prin capitală, dar nu numai, adesea m-au agresat vizual și deontologic niște producții care de facto nu se pot numi arhitectură.

Căci oricât timp și oricâte mode și stiluri vor fi trecut de când aceste cuvinte vor fi fost rostite sau scrise, arhitectura va rămâne întotdeauna «jocul savant, corect și magnific al formelor reunite sub lumină.» (Atunci am formulat pentru prima oară sintagma “genocid urban”, ca fenomen prăvălit peste urbea care încă se mai complace în a se alinta cu calificativul desuet și aproape devenit ridicol “Micul Paris”.) Supunerea din ce în ce mai frecventă la acest bombardament și încercările corespunzătoare de a-mi închipui ce ar putea însemna el pentru locuitorii orașului, mi-au trezit ideea că poate o soluție ar fi crearea unui fel de antidot. Un eveniment parodic anual care, sub o autoritate ministerială și cu concursul autorizat al unor profesioniști consacrați și imparțiali, eventual străini, girați de această autoritate, să aibă drept scop unic decernarea de premii celor mai abjecte producții de acest fel.⁶¹

Vărul m-a ascultat atent, a râs bogat și, așa cum mă așteptam ca fiind normal, a confirmat omniprezența acestor caricaturi pestilențiale, realitatea și violența acestei molime pătrunse durabil în peisajul orașului. Dar tot el m-a dezamăgit imediat, mărturisindu-mi că din păcate ministerul lui nu are nici o putere – a se citi : atribuție – în această direcție, și că eventuala soluție s-ar cere căutată la Uniunea arhitecților. Drept care ne-am luat un pasionat rămas bun. Părăsind biroul ministrului, am rămas cu ideea în minte.

Câteva luni mai târziu, luat pe sus de valul caracteristic timpurilor, el a găsit de cuviință să demisioneze.

*

La numai două luni după demisia vărului meu, am participat la nunta fiicei unor prieteni mai vârstnici, amândoi arhitecți.

Praznicul s-a desfășurat într-un loc cu totul deosebit, până atunci mie necunoscut : așa zisul Palat Bragadiru, situat la numai câteva zeci de metri de ceea ce am înțeles că ar fi trebuit să fie clădirea Academiei române, la rândul ei emanație a unui alt palat, al poporului, numit mai târziu al parlamentului. Palatul Bragadiru, o clădire eclectică ce afișează cum nu se poate mai bine ambițiile unei țări care se afla la răscrucea dintre secole și se lansa pe traiectoria industrială europeană. Fastul și opulența – omniprezente, afișate în mod deschis – amintesc despre o altă Românie, o altă epocă și un alt rege al berii. Evenimentul se petrecea în holul central, aș zice un fel de sală de bal unde se gătiseră mese de opt persoane. În acest context am fost așezat la locul care îmi fusese pregătit, alături de alți arhitecți. La încrucișarea prezentărilor de rigoare, nu mică mi-a fost mirarea să descopăr printre comeseni pe un fost asistent de la facultate. Aproape neschimbat, în orice caz perfect identificabil, e drept că și grație unui atribut propriu deosebit. Dar mirarea mea s-a schimbat în uimire când am aflat că numai cu puțini ani în urmă își încheiase mandatul de rector al școlii. Cum trece timpul !… În fine, toată lumea s-a pus repede pe treabă, adică pe ospătat, dar cum Palatul Bragadiru dispune și de spații exterioare plăcute și generoase, le-am folosit pentru a ieși din când în când și a mai profita de aerul curat. La una dintre plimbări, pe o bancă, tăcut, fostul rector. Am șovăit o clipă, dar ispita era prea mare, așa că i-am cerut voie să mă așez lângă el. Și bineînțeles că am atacat direct subiectul pe care îl prezentasem deja cu două luni înainte vărului meu ministru, și care îmi declarase neputința lui în materie. De data asta sigur că am pus accentul pe o altă latură a chestiunii, cea a răspunderii directe, sociale și culturale, legate de subiectul identității, al continuității, memoriei, integrării, istoriei, și – corolar – al răspunderii academice. Nu am omis nici anecdotele cu Berlin-ul și cu ministrul. Interlocutorul meu m-a ascultat atent, tăcut, îndelung. Când am terminat, aproape însă că a explodat, în felul lui. Școala, mi-a zis, face tot ce îi este în putință și tot ce se cere, și poate – în condițiile date – încă mai mult de cât atât : informare, comunicare, deschidere, burse, invitați, mastere, prestigiu, încurajare, calitate. L-am lăsat și eu să vorbească fără să-l întrerup; de altfel mi-ar fi fost greu în cursul acestei dezlănțuiri de argumente aprige care, în plus, păreau destul de veridice, pe fondul unei supărări abia înăbușite. Așa că după ce a tăcut, l-am întrebat, puțin dezabuzat : « Și atunci ?! Cum se explică ? Cine e de vină ? Ce se poate face ? Unde se poate lucra ? »

Drept care concluzia lui s-a rezumat ca să zic așa la “cazul Berlin”.

[10 iunie 2018]

PS. Cu doar câteva ore în urmă a luat sfârșit în capitală un miting organizat de coaliția care de un an și jumătate se află la guvernare și care a convocat din toate regiunile sute de mii de oameni. La aproape trei decenii de la Revoluție, primul partid politic al coaliției și al țării continuă să se rezeme în sondajele de opinie pe o cotă de popularitate stabilă de circa 45%.

L’article Trei pastile despre arhitectura din România est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Pentru cei care nu știu, lumea așa cum se vede e alcătuită din pământ, apă și aer. Pământul, din minerale. Din pământ cresc plante. Pe el umblă animale și oameni. Mineralele n-au suflare cum au plantele, animalele și oamenii. E întâia deosebire, vădită și mare. Plantele, animalele și oamenii împart multe lucruri asemenea, dar și atâtea osebiri. Să luăm animalele și oamenii.

De fapt ce-i deosebește la bază ? Păreri sunt multe. După unii, opus animalului, omul ar fi deschis către noi realități datorită gândirii; setea lui de cunoaștere ar fi fără sfârșit; ar fi înzestrat cu conștiința sinelui; ar putea zămisli concepte abstracte; ar avea năzuințe. După alții, ar fi în stare să se depășească pe sine. Alții pun degetul pe însușirea de a se distruge pe sine, ca de altfel și pe semenii săi. Alții că ar fi alcătuit din trup, suflet și duh.

Cam toată lumea admite însă că limbajul e un factor esențial. Sigur, se știe îndeobște că nu doar oamenii se înțeleg prin vorbe, semne sau gesturi : animalele au și ele graiurile lor, ba se pare că și plantele comunică. Totuși de la ele până la limbajul articulat, elaborat, evolutiv, adaptabil și în cele din urmă scris, fără de care cele de față ar fi cu neputință, calea este nemăsurat de lungă.

Limba fiind evolutivă, mereu în prefacere, i s-a zis “corp viu”. Ca atare, chiar dacă numai poetic, ea ar fi supusă cunoscutelor reguli proprii vieții: naștere, creștere, moarte. Și e drept că de-a lungul mileniilor, sumedenie de limbi au apărut, s-au dezvoltat și din atâtea motive la o vreme au dispărut : li se zice limbi moarte. Ceea ce va fi rămas dintr-unele poate fi de nepătruns, altele se descâlcesc anevoie, încât dicționarele ajung să fie de neocolit.

Cum apar limbile, cât trăiesc, de ce și când mor ? Taină mare. Se bat limbile între ele ? Asta sigur. Cine le ucide ? Păi dacă se poate omorî singur și își poate ucide semenii, de ce și-ar cruța omul limba ? Încă mai vârtos în bejenie, vrând să uite trecutul în urmă. La mulți români, după o vreme crima se petrece oriunde s-ar afla. Așa s-a ajuns la acest glosar inevitabil pentru a descâlci, anevoie, framâna. Iată deci același text tradus în langajul framân.

Pentru cei care o ignoră, lumea cum o vedem pe ea e compusă din pământ, apă și aer. Pământul, din minerale. Din pământ sortează plantele. Pe pământ bujează animale și oameni. Mineralele sunt inerte, dar nu plantele, animalele și oamenii. Aceasta este prima evidentă și mare diferență. Plantele, animalele și oamenii partajează multe lucruri în comun, dar și suficiente diferențe. Să luăm animalele și oamenii.

În fond ce-i separă radical ? Multiple opinii se croazează. După unii, prin gândire omul s-ar deschide spre noi realități, contrar la animal; setea lui de cunoștință ar fi infinită; ar fi dotat cu conștiința de sine; ar putea emite concepte abstracte; ar avea aspirații. După alții, s-ar putea autodepăși. Alții punctează facultatea de autodistrugere și de distrugere a asemănătorilor lui. Alții că ar fi compus din corp, suflet și spirit.

Aproape toți se acordă însă că un factor esențial e langajul. Evident, știm bine că oamenii nu sunt singurii care schimbă vorbe, semne sau gesturi: animalele au de asemeni langajurile lor, se pare că chiar și plantele comunică între ele. Totuși de la acestea până la langajul articulat, elaborat, evolutiv, adaptabil și până la scriere, fără de care cele care de aici ar fi imposibile, drumul este particular de lung.

Limba fiind evolutivă, într-o permanentă transformare, oamenii au apelat-o “corp vivant”. Ca atare, chiar dacă numai poetic, ea ar fi deci sumisă binecunoscutelor reguli proprii vieții: naștere, developare, deces. Și e just că în lungul mileniilor multe langue au apărut, s-au developat și, pentru diverse rațiuni, la un moment dat au dispărut : se numesc limbi moarte. Trasele pe care le-au lăsat unele pot fi impenetrabile, altele se descifrează dificil, deci dicționarele devin de neramplasat.

Cum nasc limbile, cât trăiesc ele, de ce și când ele mor ? Mister. Se bat ele una cu alta ? Asta e cert. Cine le omoară ? Dacă se poate suicida și își poate omorî asemănătorii, de ce omul și-ar eparnia langua ? Cu atât mai mult în exil când vrea să-și ublieze în spate trecutul. La mulți români, după un timp crima are loc oriunde. Este așa că se ajunge la acest glosar, inevitabil pentru a descifra – dificil – langua framână.

[19 martie 2005, 4 septembrie 2018]

L’article Framâna și glosarul ei est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

« Mult e dulce și frumoasă / Limba ce-o vorbim / Altă limbă armonioasă / Ca ea nu găsim. / Saltă inima-n plăcere / Cînd o ascultăm / Și pe buze aduce miere / Cînd o cuvîntăm. »

La lemb romanesk

« Mult e dus și e șuet / Langajul ce-l parlăm / Alt langaj mai șugubet / Ca el nu truvăm. / Saltă inima-n plezir / Cînd îl ecutăm / Și pe levre-i elixir / Cînd îl prononsăm. »

2014 – Traducere de Mouhammem

(Știu bine că nu e de loc frumos să tragi cu urechea la discuțiile altora, dar iată totuși ce auzii fără voia mea zilele trecute, undeva în Lozănești, la Elveția.)

Aaaa… salu !

Sava ? Ce faci măi ?

Bine. Da’ tu ?

Bine, și eu… fac cursele, na !

Aa…

Apropo, acum Copeul închide la șase jum’ate ?

Coman ?!  Nuu, tot la șase. Depeșează-te.

Ei bine… Nu e focul. Am timp.

Păi vii atunci să sirotăm un jus ?

Ochei. Știi tu un cafe ?

Da, mai jos, lîngă butica aia… cum îi zice ?… ahh…

A, da… ăăă… atan… Ma Joli. Marghioala ! Ha-ha-ha.

Just ! Hai.

Vezi să nu aluneci pe foile astea moarte.

Aoleo ! Mersi.

(Puțin mai tîrziu)

Da măi, și ne-au rasamblat pe toți, că cică să ne rasureze că nu-s licențieri, da’ ce ? E cineva bet ?

Bine da’ nu-nțeleg, așa, pur și simplu, brusc ?

Oarecum. Un timp s-au așarnat să ne persuadeze că se va aranja, da’ era clar că mirosea deja a puri. De fapt ce se întîmplă e că se lupaseră de siblă de la început.

Adică ? S-au trompat de ce ?

De tașă. Păi da. Era clar că tașa nu era de competența noastră.

Da’ ce mă, voi erați o bandă de ramasați ?

Eei ! Nu-i vorba de asta. Da’ fiecare cu buloul lui, fiecare-și acomplisează treaba lui la locu’ lui, și nu poți să vii, așaa, și să ranversezi o situație du jour au lendemain.

Hm…

Că adică randament !

[Le café c’est pour ?…]

Moi, merci.

[Voilà.]

Merci.

Iei cremă ?

Da, puțin. Mersi.

Croasant vrei ?

Nu, ia tu dacă vrei.

Lasă. Sînt la dietă. Ha-ha-ha. Bun, și acum ce urmează ?

Uite, ăștia au și șampinioane cu polenta, și oberjine farsi !

Ei… acum o să mă mai și ampoazonez. N-am venit să bufăm. Sînt la dietă, nu-ți spun ? Hai, zi, ce urmează ?

Ce să urmeze ? Nimic. Acum directoru’ deconează că o să ne sumită la consiliul de administratori planul de restructurare. Om vedea ce o să dea și chestia asta. Deocamdată ne țin în alenă. Pînă cînd o să peteze unu’ plumbii și o să lașeze vreo betiză !

Țțț…

Deja l-a defiat unu’, aproape că l-a menasat ! A fost rigolo.

Ha !

Un gonflat, și ăsta. Dac-ai ști de cîte ori s-a gurat cu previziunile lui cu tot !… Nu-ți spun cum se bate cu pumnii-n piept, că a făcut don de persoana lui ! Ce să spuun, donurile lui…

Și pun pariu că el o să rămînă. (Țrrr-țrrr, sună telefonul.) Ah, scuză-mă. “Alo, alo, ui, da… Ui… Aaa, ui, salu, cum mai ești?… Bine, bine… Da… Eh… Așa, da măi, știu, a marșandat și el cât a putut, na ! Ce poți să faci, nespa?… Daaa, da… Biensur… Da ce, ne mai etonăm ? Ce purcentaj a avut până la urmă ? Soasa… Ahaa… Da-da. Știiiuu… Auzi ? Hai că… Da. Auzi ? Pot să te apelez eu puțin mai târziu… sunt cu cine… da, te sun eu da ? Da, așa, cio, cio, pa.” Așa, măi scuză-mă, era…

 Nu-i nimic dragă.

 Ce ziceam ? Ce ziceai ?

 Ziceai de un coleg c-a făcut don de persoană…

 Ah, da, exact.

Ei, ba bine că nu. Ce să mai vorbim… Un tip… Toată ziua se ampifrează cu pop-cornuri. Ți se face frică… Acum are un picior în platru, cică de la schi. În fine.

Cineva ar trebui să anfonseze cuiul !

Da, știu, dar…

Măi, da’ voi nu v-ați anchietat mai demult de situația asta ?! Nu v-ați mefiat de nimic cînd luminile au început să clinioteze, ca să mai zic cînd focurile au turnat la roșu ?!

Ba da, ba da, eii… cum ? Da’ s-a dutat cineva că o să se ajungă acolo ?!

Țțț…

… un conar ! Cică tașe siblate !

Cum adică ?!

Ee… coneriile lui… Da’ cînd tourile au șutat s-a anchietat cineva, spune ?

Păi tocmai !

Păi tocmai, că s-a anchietat que dal. Să nu-ți mai spun cît ne-a costat asta în freuri de expertiză și tot restu’ ! Bonjur la degauri. Pentru mine e clar că nimeni nu mai metrizează nimic, da’ nimic.

Incredibil.

Știi de fapt ce mă revoltă ? Hai, că-ți pierzi buloul, în fine. Da’ măi, să meprizeze el așa, orice opinie ?! Nu știu… un pic de compreansibilitate… totuși… nu cer să se atandriseze pe soarta mea, dar măcar puțină considerație…

Și ceilalți ?

Cine ?

Colegii.

Ei… Niște suiși ca toți suișii, fiecare cu nasu-n ciorba lui, fiecare caută să se demerdeze cum poate, fiecare cu combinele lui.

Și tu ?

Păi eu ce ? Ce șoa am ? Care e șoaul meu ? Spune tu.

Hm, știu eu ?… Mda… Ai putea marșanda, nu ?

Nu. Îți spun eu : șoa nu prea am.

…

Adică am, că o să postulez ca secretară, da’ vezi puțin salariul ?

Da.

Și mă și mefiez, că la vîrsta mea… E drept că am și luat gust ! Plus că ăștia melanjează ușor borcanele, te iau cu ordinatoru’…

Da, și ce ?

Păi eu nu știu nici să apăs o tușă !

Ei bine, asta se învață.

Știu, da’ totuși.

Mie altceva mi se pare con : crenoul e vachement mic.

Daa… Știu. Da asuransa nu plătește și ea ceva ?! Șomaju ?

 N-am dreptul la șomaj !!! Trebuie să fii angajat cel puțin un an jum’ate, ori ăștia m-au amboșat abia în aprilie anul trecut… Dar în schimb directorul a sărit pe ocazia care i-a oferit-o consiliul de administrație și așa am avut plăcerea să pot participa la demenajarea birourilor în batimenta vecină, la nici o sută de metri de precedenta…

Ahh meeerd… Da’ măcar ai și tu un piston pe undeva ?

Ce piston ?

Nu știu, ai pe cineva să te apuieze ?

Nu, n-am.

Țț-țț-țț… Auzi ? Știu eu un juj.

Eei… Ăștia nu se bagă !

Știu eu ?

Nu se bagă.

Mă rog, ăsta e fonseor.

Poa-să fie, nu se bagă. Obeisează toți. Se sumisionează. Asta e Suisa, dragă !

De cine obeisează ?! La cine ?!

Ei… că parcă știu eu !

Bine mă, da’ prin voazinaju’ vostru chiar nu ai pe nimeni ? Că voi sînteți bine anturați acolo.

Nu, n-am, m-am gîndit. Care bine ?!… Am un vecin mason, altu’ e ferblantier și face și voleți și sisteme de veruiaj, unu’ are o fabrică de musă, și cam atît. A da, și mai e unu’ care importă putre prefabricate din metal. A făcut fortună cu asta. Sînt toți burați de fric. Mersi. Toți sînt profesionali din construcții. E unu’ singur, lucrează la autorute, da’ nici ăsta nu se melează.

Hm…

Nu marșează nici unu’ la chestii de-astea, îți spun eu.

Ar trebui să-ți ranforsezi suisalmanda.

Da, știu, o să văd. Mă rog, ce să mai vorbim… Da’ ce ai în sac ?

Aa, nu, aici e un magazin și aici sînt toate caietele lu’ fiică-mea. Le-a furat împreună cu o colegă și acum i le duc acasă.

A… Drăguț materialul.

Da măi, și era și în acțiune.

A… Bravo. Șuet.

Mergem ?

Hai. Mersi de cafea.

(Puțin mai tîrziu)

Măi, ăștia au buclat ruta !

Da, văd. Facem un tur ?

Parcă n-aș mai face, că se închide la Cope, și comisioanele mele…

Bine, hai, du-te. O să mă duc și eu să iau batou’.

A, da ? Păi nu te duci cu otoul ?

Aș putea, da’ e mai scurt așa, mai ales acum, cu toate focurile astea trecute pe roșu.

Îhî. Bine. Te pup atunci.

Și eu. Și… măi, ce să zic ? Bonne chance. Trebuie să fonsezi.

Da… Știu. Mersi. Pa.

Pa. Vorbim.

Bine. Pa.

Pa.

(După cîteva clipe)

Auzi ?

Ce e ?

Voi nu v-ați uitat schiurile la noi în cavă ?

Aoleo !

Da măi.

Psss… Daa… Alea care au venit cu furgonu’ !…

Care ?!

Ei, mă rog… se rătăciseră în sută, și le-a adus compania direct la voi, nu mai ții minte ?

Aa, da-da… Bine, deci să veniți să le luați.

Bine, mersi. Da’ să nu uiți să iei tondeoza din drum, că ții minte, data trecută…

?!

Cum ? Păi nu m-am izbit de ea, de era să-mi deșictez ligamentu’ ?

Ha-ha, ochei. Promis-juré. Pa. Fugi.

Pa, și mersi.

[29 decembrie 2014]

L’article Mult e zaharisit și șuet langajul care-l parlăm ! est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

«Hai sictir, ălora care vă dați cu părerea, dar nu trăiți în România. Niște gunoaie, slugi occidentale, paraziți! Rușine! Mă iau cu orice gunoi plecat din țară de piept! Nu vă e rușine ? Ați fost școliți cu bani românești, nu plătiți impozite în țara asta, dar vă dați cu părerea. V-ați dat bacalaureatul? M-am săturat de bovinele care-și dau cu părerea despre țară și locuiesc afară. Spălători de bude în occident. Nu mă umiliți voi pe mine și nici pe aleșii mei.» Autor: Cosmin Pigui, primar al comunei Peștișani din județul Gorj.

Neavând feizbuc, primii azi pe uațap un text care umblă acolo.

Bun.

Se știe că ispita de a scurta nume întregi ia proporții: Nicolae devine Nicu, Gheorghe devine Gigi, Ștefan – Fane, Vasile – Vasi…

Ca urmare am hotărât eu așa că pentru mine acest Pigui devine Pig.⁶²

Sigur, Pig este numai un microb, un virus, o bacterie, deci un microorganism, o ființă nevertebrată cu dimensiuni de câțiva microni, atâta doar că un microorganism hominid, deci vertebrat. Sigur, unei bacterii n-ai cum să i te adresezi, dar ce te faci când ea eructează în noroi ? Sigur, și bacteria e creatura Domnului și în această calitate are dreptul ei egal la respect, mai ales când râgâie. Sigur însă este și că în cruciada sa, Pig nu e izolat și nici singur. Dacă ar fi, fără îndoială că l-aș lăsa în nămol, așteptând el răspuns. Așa, îi răspund, pe limba lui; sigur, fără să-mi fac vreo iluzie asupra minimului de neuroni de care eventual ar dispune un organism unicelular pentru ca să priceapă ceva din limbajul articulat. Dar repet, o fac la adresa întregii încrengături de nevertebrați.

Așadar:

Bă Pig,

«Hai sictir»

Am înțeles, vrei să zici salut.

«ălora care vă dați cu părerea, dar nu trăiți în România.»

Stai, să-ți explic, pentru că din troacă n-ai cum să știi. Ăștia care nu trăiesc în România și care încă n-au murit sunt cel puțin de patru feluri cu totul deosebite unele de altele.

Primii sunt cei care au plecat din România înainte de al doilea război mondial, unii chiar cu mult înainte. De ăștia nu numai că ar cam trebui să știi, dar aș zice chiar că ar cam trebui să-i respecți, nu zic din cultura generală, dar măcar ca primar al locului binecuvântat unde a văzut lumina zilei unul dintre cei mai mari câțiva români pe care i-a dat țara. Te las să ghicești. Unii – puțini – s-au întors. Ăsta, ca și majoritatea lor, nu. Lista e lungă.

După război au venit cei care au reușit să scape de PeMeRe din proaspăta RePeRe dar mai ales să scape de gloanțele grănicerilor, din vagoanele toxice de mărfuri sau de valurile reci ale Dunării. Lista putea fi lungă, dar mulți au murit așa. Nici vorbă de întors.

Apoi, timp de patru decenii, au urmat cei care – picătură cu picătură – au fugit cum au putut de PeCeRe din ReSeRe și de epoca aurită a soarelui Carpaților care a secretat microbi ca tine. Lista putea fi lungă, dar mulți au fost vânați. Ca și cei dinainte, de întors nu putea fi vorba.

În sfârșit, de treizeci de ani încoace se tot scurg cei care se izgonesc singuri din România reclădită din cenușa ReSeRe-ului căci pocită și jefuită de nevertebrate – stai liniștit – mult mai hîde ca tine. Lista, care nu s-a încheiat, numără deja milioane.

Așa, acum știi.

«Niște gunoaie, slugi occidentale, paraziți!»

Ho ! Cum așa gunoaie ?! Cum așa slugi occidentale ?! Cum așa paraziți ?! Bun, eu înțeleg că nu te poți exprima decât în sloganele simple și goale auzite în micul tău univers, dar tocmai de aceea vreau să te îndrept puțin. Observînd în toate trei cazurile folosirea unor metafore [metaforă sf lat. metaphora, it. metafora, fr métaphore: 1. Figură de stil constând dintr-un transfer de sens realizat printr-o comparație din care a fost eliminat termenul mediu. 2. Figură de stil.], ceea ce este remarcabil la o nevertebrată, te trimit la sfârșit, acolo unde vine vorba de spălătorii de bude.

«Rușine!»

Bun. Sincer, nu pricep exact de ce și pentru ce, dar trec ușor peste acest bolbor moralizator, o altă eructare microbiană.

«Mă iau cu orice gunoi plecat din țară de piept!»

Aici greșești puțin. Mai înainte de toate exprimarea corectă ar fi de fapt Mă iau de piept cu orice gunoi plecat din țară!, pentru că se înțelege că te iei (de pildă la întrecere) cu orice gunoi care a plecat dintr-o țară de piept. Bine, nimeni nu-ți cere să fii coerent, spun asta numai ca să știi exact la ce răspund. Apoi: e ușor să afirmi că te iei de piept cu orice gunoi, atâta doar că fără să-ți dai seama te autodescalifici și e păcat. Cum adică să te măsori cu ceva atât de josnic ? Uite, ia cazul meu: cum crezi că mi-ar putea trece prin gând să mă măsor cu o bacterie ?! Ca să nu mai spun că pentru tine și confrații tăi, gunoiul este în fond mediul natural preferat de viață și dezvoltare, așa cum pentru oameni e aerul, câmpul cu flori sau apartamentul. În fine, acum vine poate cel mai important. Ești gata să înfrunți orice gunoi, dar întrebarea adevărată pe care ar trebui să ți-o pui este dacă orice gunoi ar avea chef să se măsoare cu așa ceva ? Sunt maniere de maidan folosite numai de o anumită categorie de nevertebrate.

«Nu vă e rușine ?»

Stai puțin măi Pig, iarăși ?!… (Am apreciat însă folosirea verbului, mă așteptam la «Nu vă rușine ?»).

«Ați fost școliți cu bani românești»

Ba pardon. Eu de pildă da, am fost școlit cu banii ReSeRe-ului și asta chiar și la facultate, pe care însă n-am putut să o termin din cauza unei legi PeCeRiste, așa că am luat totul de la zero în Occidentul infect unde bolborosești tu că legiunile gunoaielor de români au monopolizat spălatul budelor. Eu unul n-am spălat nici o budă. Nu știu dacă asta mă ridică sau mă coboară în fața ta, dar oricum bineînțeles că n-are nici o importanță. Pe scurt, am făcut acolo toate studiile superioare. Pe banii mei. Și ca mine mulți. Așadar iată că aici ai dat un pic în bară.

«nu plătiți impozite în țara asta»

Asta mă miră chiar din partea unui microorganism ales ca tine. Adică ar veni că în România de azi numai plătitorii sau plătitoarele de impozit au dreptul la cuvânt ? Asta-i bună ! Ce faci atunci cu – de pildă – turiștii ? presa străină ? diplomații ? adolescenții ? călugării ? investitorii străini, cărora de treizeci de ani încoace le-ați vândut țara ? Dar apropo, să voteze dai voie gunoaielor ? Sau musai pentru asta să-și petreacă zi-lumină în clisa pe care frații tăi nevertebrați au pus-o la dispoziție ?

«dar vă dați cu părerea.»

Da. Și ? Interzici tu dreptul la părere ? A, pentru că omul nu trebuie să exprime păreri decât după ce plătește taxe ? Ei bine uite, numai așa ca să te oftici tu măi Pig, exprim aici părerea mea – care nu-ți dau ție nici un ban – despre faptul că locul tău nu e pe scaunul de primar ci la hoit. Ia să văd, cam ce eructezi aici ?

«V-ați dat bacalaureatul?»

Te bălăcești totuși dincolo de penibil. Dacă ar fi existat examene pentru microorganisme și dacă ți l-ai fi dat tu, și dacă l-ai fi și luat, ai ști că cine urmează două facultăți musai a trecut prin așa ceva și n-ai mai întreba ca să cazi singur în ridicol.

«M-am săturat de bovinele care-și dau cu părerea despre țară și locuiesc afară.»

Bine. Mă obosești. Am înțeles deja pe de o parte că ești liric și că înclini către metafore iar pe de alta că ai răbdarea scurtă. Am zis deja dar adaug: cornutele alea trimit acasă anual miliarde de euroi pe care familiile lor le cheltuiesc sau investesc tot în România pe care de trei decenii o sug tenace șefii tăi căpușii.

«Spălători de bude în occident.»

Ei, aici vroiam să ajung. Dacă e vorba de gunoaie și paraziți, nu văd de ce te obosești înfierându-i și nu aplici pedeapsa suverană lăsându-i putrezind în infecția indiferenței tale imperiale. Deși, fie vorba între noi, de cele mai multe ori chiar bacteriile sunt paraziți, dar să trecem peste asta. Iar dacă e vorba de slugile occidentale care spală bude, lăsând la o parte lozincile astea de birt de care nu mai râd nici măcar preșcolarii, mă adresez acum politrucului cu înțelepciunea populară care zice că munca înnobilează, așadar orice muncă, afară de cea de frecat menta. Iar dacă rânitul budelor aduce mai mult ban decât leafa pe care ți-o dau aleșii tăi ca să scarpini îndelung această plantă, de ce nu ?

«Nu mă umiliți voi pe mine și nici pe aleșii mei.»

Doamne ferește ! Dar cine crezi tu că ar avea vreo nevoie să te umilească pe tine, măi Pig ?! Umilești eventual un concurent, hai, un dușman, dar cum oare să umilești ceva practic inexistent ?!

*

Cât despre aleșii din încrengătura ta, îi așteaptă acea gaură în istoria țării unde doar-doar vor fi iertați, dar sigur vor fi uitați.

[24 noiembrie 2019]

L’article Pig est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Ce bine mă simt !

Deja azi noapte am dormit bine, pentru că deși ieri mii de oameni au stat zi lumină la coadă ca să apuce să voteze dar cel puțin au votat, în timp ce alții, tot mii, tot o zi întreagă au stat la coadă dar nici măcar n-au putut vota, ei bine, cu toate acestea bunii, adică ai noștri, au cîștigat. Colac peste pupăză, răii, adică ceilalți, au pierdut rușinos.

Ieri ca ieri, dar să vezi astăzi ! Cireașă peste prăjitură: l-au legat în sfîrșit pe Trumpea, șacalul Carpaților, șeful haimanelelor dacșilor și tracșilor, spaima aitiștilor.

Mai mult: abia au trecut câteva ore și prima gospodină a țării hopa că i-a luat viguros locul. Nici prin cap nu-mi trecea că o să ajungem să ne distrăm atât de tare.

Păi cum să nu mă simt bine ? Cum să nu dorm neîntors la noapte ?

Acum să te ții ! Acum să vezi cum ai noștri (am spus deja: bunii) o să-i arunce în fine din parlament pe ceilalți (răii), după care o să ia și guvernul și o să-i azvârle și pe ăia afară, și numai ce-o să treacă vacanța de vară și o să se trezească cei mai mulți dintre ei din nou colegi cu șacalul. Asta dacă între timp acest vizionar nu va fi creat în stare de mare asceză un important opus de rețete de plăcinte sau de poziții la ping-pong, care să-i reducă pustnicia decât la cîteva luni.

Dar asta rămâne încă fleac pe lîngă ce vor înfăptui ai noștri odată puși pe treabă, iar pentru a avea o idee, nimic mai simplu: să aruncăm un ochi la francezii ăia, către care ai noștri aspiră și cu care aspiră să se înfrățească, acum că avem și noi un taburet la masa europeană. Vreo douăzeci de manifestații săptămânale icterice împotriva unei guvernări inepte e pentru ai noștri o tristă glumă pe lângă aproape o mie cinci sute de săptămâni de-a lungul cărora și-au dat ștafeta care mai de care, având grijă să aducă țara cât mai aproape de nivelul deșertului Gobi iar prin medii să azvîrle cu iordane în masa care a stat cuminte în ploaie ca să-i huiduie pe răi sau să-i voteze pe ei, pe ai noștri. Contra răilor, evident.

Stați așa, că nu e încă tot. Ce contează că englezii s-au săturat până peste cap de splendoarea marelui proiect european ? Sau cehii, sau italienii, sau flamanzii, sau polonezii, sau ungurii, sau catalonii, sau austriecii. Nu domnule, cînd splendoarea va da cu adevărat buzna peste deșertul rămas, abia atunci să vezi ! Abia atunci vor apărea vacile cele grase. Vacile alor noștri, desigur.

Așa că mă duc să mă culc. Liniștit.

PS. Până atunci, sau după o vreme, cândva, răii de azi pesemne că vor ieși iar la lumină ca să ia din nou locul bunilor de acum, care iute se vor fi înrăit, așa cum se petrec lucrurile de aproape o mie cinci sute de săptămâni. Dar asta nu mă mai interesează, important e că acum ai noștri îi gonesc pe ceilalți.

[27 mai 2019]

L’article Ce bine mă simt ! est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Privesc în urmă și îmi iau inima în dinți. Îndrăznesc să mă întreb dacă ar fi oare cu putință ca o țară să cadă din istorie. Dacă așa ceva se va mai fi întâmplat vreodată. După cum dintr-un pom cade la o vreme un fruct. Copt, sau mai degrabă viermănos, sau putrezit.

Să cadă din istorie… Sigur, o metaforă spre a înțelege altceva : dacă s-ar putea ca ea să ajungă a fi văzută cum se elimină pe sine, singură, din istorie. Că iese, că pleacă, dispare. Unde ? În uitare.

*

Un ținut bogat dar neclar și o eră veche confuză: daci, traci, geți, romani – românul nu prea știe cu ce obârșie ar fi potrivit să se fudulească mai repede. Călcat apoi de tot felul de alte hoarde aproape o mie de ani. Popor latin ? Știu eu ?… Aș zice că cele mai “pline” cuvinte din limba liturgică se trag totuși din slavonă.

O epocă mijlocie oarecare, jalonată ca peste tot de războaie crunte. Șefi mai mici sau mai mari conducând câte un ținut. Nici un rege cu nume, nici un stat. Cetăți, târguri, glie, sate, codri.

La o vreme când în lume mijea capitalul și evul modern iar alte neamuri aveau imperii peste care soarele nu apunea niciodată, asupra locului aflat la marginea Europei, între Dunăre, Nistru și Tisa, a stăpânit ce-i drept un singur om. Trei luni. TREI. LUNI. În rest, același pământ a fost tras în toate vânturile și chinuit, secole, ba de turci, ba de austro-unguri. Ce a rămas din acele timpuri ? În mare, cîteva biserici. Puține. Și ceva ruine.

Așa că numai odată cu răsturnările de pe continent s-a nimerit în fine ca și pe o parte din aceste ținuturi să se scuture lucrurile și să se înjghebe o idee de stat sub un singur stăpân de-al locului. Șapte ani. ȘAPTE. Nici cât două mandate actuale.

Și cum iată că a fost să nu fie bine, oamenii au găsit mai nimerit să-și aducă stăpân german. Peste un popor mic, ridicat din pământ dac, ce-și zice latin, cu duh slav, bătut de barbari, apoi supus de turci și de greci. Poate însă că a fost cea mai strălucită năstrușnicie de prin părțile astea, căci odată cu acest bărbat, cu 150 de ani în urmă locul s-a făcut țară, deși încă mică.

România a început acum 150 de ani. Două vieți de om, și ele cam mici. Regele a stăpânit o treime din acea durată și așa s-a făcut că țara a înflorit precum niciodată înainte. Ce a rămas din acea vreme ? În mare, cam tot ce contează : politica, economia, cultura, zidirile. Prestigiul. Mândria bună. 50 de ani. Atât.

Urmașul lui a lărgit granițele, ridicând o adevărată țară, dar s-a stins mult prea iute. Odată cu el, la marginea Europei s-a oprit și timpul cât s-a putut respira între Dunăre, Nistru și Tisa: 60 de ani. România a trăit 60 de ani.

De-a lungul restului de 90, așadar până astăzi, s-a întâmplat în felul următor : timp de alți 60 a fost pisat, spulberat și nimicit tot acel neînsemnat ceva care abia-abia apucase să se înfiripeze timid, iar cu bagajul astfel rămas, în următorii 30 nimeni relevant nu a făcut absolut nimic altceva decât să mintă, să uneltească, să înșele și să jefuiască. Ceva, cineva, cumva din afara țării ? Prea puțin. În fapt, covârșitor dinăuntru. Rând după rând, mărunt, meseriaș, în pas militar : politică, economie, cultură, zidiri, dar mai cu seamă gândire, civism, simțire, valori, zel, sens, priorități, viziune, conștiință, abnegație. Adică mai tot.

Așa că cine știe, poate că numai credința…

*

Unul dintre modurile de a considera istoria este cel prin care se urmărește firul datelor unor evenimente marcante consemnate într-un anumit loc, mai mare sau mai mic. În lumina acestui mod, datele sunt văzute ca pietre de hotar ale unui anumit parcurs. Acele momente cu pondere deosebită sunt așadar cele care rămân, durează și contează. Atâta doar că prea scurt a fost timpul cât România a putut începe să se ridice pe picioare ca țară, și încă întreagă.

În ultimii 50 de ani, zic eu că ea a contat în cinci momente : în 1968 la București când Nicolae Ceaușescu s-a împotrivit (teatral sau nu, cine poate ști ?) invaziei Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, în 1976 la Montreal când o copilă a obținut prima notă 10 din istoria gimnasticii, în 1989 la Timișoara când au fost aliniate pe asfalt mai multe cadavre, în 1990 la București când cohorte de lămpași din Valea Jiului au cucerit capitala țării și au dat ocazia creării substantivului feminin “mineriadă”, și în fine în 1994 la Dallas când unsprezece fotbaliști și-au vopsit părul în galben și au bătut Argentina lui Diego Maradona la Campionatul Mondial de fotbal.

Unul dintre modurile de a “cântări” o națiune este cel care observă fruntașii pe care aceasta i-a dat lumii. Cu cine s-a fălit dintotdeauna România la scara lumii și cu cine încă se fălește, până și în anul centenarului Marii Uniri ? Cu aceiași Ionesco, Eliade și Cioran (un disperat și nihilist notoriu), toți trei figuri interbelice, toți trei scăpați din țară ca din pușcă și toți trei aspri acuzatori. Câte figuri celebre a adăugat acestora România în ultimele decenii ? Tot trei: Comăneci, Năstase și Hagi.

Puse împreună, la scara istoriei și la cea a civilizației, aceste momente sunt o secundă, iar ponderea acestor oameni e de un gram. Cât de greu e de înghițit ca în același timp să fii și periferic și nici să nu contezi…

*

Ani mulți și grei de sârguință le trebuiesc tâmplarului, avocatului, violonistului, medicului, bucătarului, pentru a-și stăpâni într-un târziu profesiunea. Pune-l puțin pe fiecare să înceapă a deprinde primele baze, apoi smulge-l repede și trimite-l un timp fără sfârșit pe mare, sau închide-l bine, sau alungă-l departe, sau trimite-l pe ogoare sau în mină, după care adu-i pe toți înapoi și – dacă chiar ai curaj sau atâta nesăbuință – cere-i fiecăruia : care să fabrice un iconostas, care să apere un infractor, care să interpreteze o sonată, care să vindece un diabetic, care să pregătească un ospăț…

Și atunci ce i-ar trebui de fapt țării pentru a putea nădăjdui serios măcar să regăsească înflorirea scurtă și precară de acum o sută de ani ? Ce anume i-ar lipsi astăzi ? E scris mai sus : cam tot. Și înainte de orice altceva oamenii, care unul lângă altul alcătuiesc popoarele, care locuiesc țări ridicate odată de înaintașii lor și care le duc înainte, le țin în loc sau le trag înapoi.

După numai două generații îmbobocite – două, adică o viață scurtă – și după aproape alte patru strivite sinistru, înadins și cu metodă – patru, adică o viață lungă – ce se poate oare aștepta că va mai fi rămas în oameni din toate aceste însușiri și valori de mai sus, toate de neocolit ? Fără de care năzuința lor spre mult mai bine rămîne de fapt o simplă jale, alături de viciul de a se pretinde și de a victimiza, care țîșnește dintr-o prea lungă frustrare, la rândul ei venită din amarnică neputință.

Așa stând treburile, câți să mai fie înăuntru și într-adevăr în stare acum să ridice pe umeri țara ? Pentru că nimic bun și niciodată nu vine dinafară, și în primul rând un Carol I bis sau chiar un Carol al III-lea. În România străvezie de azi nimeni, de orice culoare ar fi – roz, verde, alb, negru – nu se mai poate deci găsi cu desăvîrșire nimeni în stare să conducă luminat. Fie și numai pentru că nu se are cum se ști ce anume va fi însemnând acest lucru : a conduce luminat. Iar cei sau cele care poate numai printr-o minune s-ar mai găsi, ar fi supți/te în secunda doi de… de ce anume ? tocmai de lipsurile arătate mai înainte. Căci chiar dacă s-ar găsi, chiar atunci, cum ar putea conduce luminat dar singuri/e, cum ar putea lucra cu spor, cu folos și cu încredere ?

O țară gri care după ce cu un secol în urmă de abia că prinsese un cheag firav, se azvârle deja pe sine însăși în agonie. Țara, nu poporul, căci poporul se desface în oamenii lui, atâția câți vor mai fi rămas, care – fiecare – se risipește. În uitare.

*

Văd deja uraganul de indignare, spumele și scandalizarea uriașe iscate la descoperirea acestor gânduri – am scris – ISTORIOclaste. La fel termenii înjositori și injurioși ce se vor dezlănțui, rostogoli și abate : ultraj, grozăvii, manipulare, mișelie, trădare. Văd tiradele sforăitoare și găunoase, avalanșa de citate fine și scormoneala de alibiuri demolatoare. Văd bășcălia ordinară. Doar se știe bine că la capitolul ăsta talent se găsește din belșug iar priceperea e supremă, așadar lista poate fi lungă.

E firesc și la îndemână. Cărui om i-ar plăcea oare să-i fie scoase la lumină cele mai adânci, ascunse și nemărturisite neajunsuri, metehne, cele mai dureroase limite ? Chiar dacă nu ca vini intrinsece ? Chiar dacă vădit bine intenționat, doar că – în mod necesar – obiectiv, crud, căci e bine știut că prieten nu e cel ce-ți laudă nebuniile. Cu atât mai mult : cărei mase, cărui neam ?

Când o țară ajunge singură într-o asemenea vrie morală și dacă între timp Dumnezeu – din binecuvântate pricini numai de El știute – nu va fi ales să-i dea ocol așa cum cere insistent o binecunoscută gazetă satirică, trecutul arată că îndeobște apare cineva sau ceva – fără mamă, fără tată, fără culoare – și hotărăște să îndrepte lucrurile cu pumnul și cu cizma, pentru că fundamental oamenii ascultă de frică. Și iarăși tot trecutul arată că de regulă și în esență nu aceasta e soluția și că singura valoare reală a ei stă în atributul nivelator, anume faptul că – pocnind din bici – pune pe toată lumea la punct, astfel pregătind un fel de nou început. După un asemenea moment, care poate dura, lucrurile sunt reluate în mână – nevăzut – de Pronie, care nu obișnuiește să se joace cu Lucrarea Sa pentru ca – chipurile – în cele din urmă să o lase de izbeliște

Pronia : până la urmă s-ar putea să fie cam tot ce-ar rămâne ca să țină de mână țara la buza abisului.

*

Cum ziceam, biruite de viermi, unul după altul fructele unui pom cad. După un timp se usucă și pomul, apoi vine cineva și-l taie. Sau cade el singur. Pentru a curma asemenea prăpăduri, francezul zice « Il faudrait une bonne guerre ». Dar ce-o mai fi și asta, cum așa, că adică ar trebui un război bun ?! Nu, de fapt ceea ce ascunde această formulă doar aparent ineptă e inexprimabil, intraductibil. La fel și “frica lui Dumnezeu” care nici pomeneală că n-are cum fi ceva rău, dimpotrivă. Și tot așa, zice un cântec « Ar fi bun un război / Să mai rărească din când în când pe câțiva dintre noi ». Dar cine din România ar mai putea, sau ar mai ști, sau ar mai avea răbdare, să sape azi la rădăcina acestor înțelesuri ? Ca și al acestor gânduri…

Privind în spate, poate că într-adevăr nu voi găsi vreun precedent. Atâta doar că în lumea care ne-a fost dată orice are un început, chiar și sfârșiturile.

Post scriptum

E totuși cel puțin tulburător faptul că tocmai în plină acea perioadă de înmugurire, poate cel mai mare român al tuturor timpurilor, atât de mare încât nu l-a încăput țara, scria otrăvit :

Mihail Eminescu, Scrisoarea a III-a, 1881

Dar la fel de tulburător este și faptul că poate cel mai necruțător român al tuturor timpurilor a ales – în aceeași perioadă de unică înmugurire – să-și părăsească țara pe care, e drept, o înfierase. În 1912, la căpătâiul lui, Barbu Ștefănescu-Delavrancea spunea așa : « Caragiale a fost cel mai mare român din câți au ținut un condei în mână și o torță aprinsă în cealaltă mână. »

[11 – 26 august 2018]

L’article România a fost est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

În miezul zilei de 25 noiembrie 2018 a fost inaugurată la București Catedrala Mântuirii Neamului Românesc.

Un nou și solid jalon al unui ceva care începe să semene din ce în ce mai mult cu un delir în serie al celor ce într-un moment oarecare al istoriei trec fălos pe la cârma României. Precum mega-palatul poporului, purtat pe brațe de mega-dictatorul Nicolae Ceaușescu atât de hulit astăzi, nu este exclus ca și acest nou mega-edificiu purtat pe brațe de mega-patriarhul Daniel Ciobotea și de mega-alaiul său să fie nimic altceva decât o nouă și ridicolă întruchipare a aceleiași teribile mega-frustrări pe care națiunea, prin mega-liderii ei, o târâie s-ar zice dintotdeauna.

Este oare țara vicecampioană mondială la fuga populației ? Este ea coada Europei în atâtea privințe ? Riscă patru din zece români pragul oficial al sărăciei ? Învățământul și îngrijirea medicală sunt ele la pământ în România ? Perfect. Cu atît mai multă îndârjire continuă Romănia să se creadă – în primul rând prin vârfurile ei – buricul pământului pe nedrept nerecunoscută ca atare de către mai nimeni în afară de ea însăși. Iar ca răspuns concret, sprijinindu-se strașnic pe cumințenia, blândețea și milostenia unui popor cu frica lui Dumnezeu, mega-patriarhul exhibă neamului, Europei, lumii, cea mai mega-biserică ortodoxă de pe planetă, împopoțonată cu cel mai luxuos mega-iconostas de pe planetă. Întocmai dictatorului, care cu numai treizeci de ani în urmă își oferea sieși, dar indirect poporului strivit și lumii întregi păcălite, cel mai mare și scump edificiu civil de pe planetă, dar – în treacăt fie zis – și unul dintre cele mai hidoase.

Ca să vadă odată lumea întreagă de ce suntem în stare, noi românii !

În fapt ambii nu au fost și nu sunt altceva decât o tumoare încleștată pe un neam ostenit și chinuit căruia îi oferă, cum și Europei, lumii, imaginea grotescă a unei elite de tinichea inapte de a ridica și conduce corect și coerent destinul național, interesată fiind de megalomanie înainte de orice. Precum hainele împăratului din povestea lui Andersen, ca frunte a națiunii ei dau Europei, lumii, impresia strâmbă a unei țări care chipurile n-ar ști să-și îngrijească propriile probleme spre a-și îmbunătăți condiția, în timp ce ei înșiși știu prea bine (căci îi preocupă ca pe nimeni) să se fudulească către afară cu realizări caracterizate printr-un gigantism menit de-a dreptul să “sparie gându”.

A șters dictatorul cu guma vechiul târg al lui Bucur, cu tot cu biserici, ca să poată încăpea jumătate de milion de aplaudaci în piața întinsă în loc ? Ei bine, de pe dealul care domină semeț chiar palatul mega-dictatorului, s-a repezit și mega-întâi-stătătorul să înconjoare o curte pentru – e drept – numai un sfert din acest număr, de credincioși însă de data asta, pesemne mizând pe faptul că va mai și găsi de unde să adune atâta amar de popor în anii ce îi vor urma. Dar chiar și așa, se poate ca în taină mega-prea-fericitul să fi rămas frustrat de a nu-și fi putut vedea desăvârșit visul de glorie, căci vrea-nu vrea există totuși în lume alte biserici încă mai mega-falnice, în locuri tot atât de încercate. Iată, spre pildă Catedrala Notre-Dame de la Paix din Yamoussoukro (Coasta de Fildeș), un bun exemplu. Dar aceste finețuri enoriașul de bază de la capătul țării, din puținii bani ai căruia s-a durat CMNR, nu are cum și nici de ce să le cunoască.

*

Până unde oare ar putea merge atâta mega-nemernicie ? S-ar zice că până necrezut de departe. Nesfârșit de departe ? Cine ar putea oare ști ? Cine poate înțelege fie și cum de s-a ajuns la ea ? Un lucru e sigur, iar de va fi să se dovedească, el se află în motto.

CMNR… Catedrala Mântuirii Neamului Românesc… Nu cumva de-a dreptul a Mân uirii ?

[1 decembrie 2018]

L’article CMNR est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

« Oh, I’m the fortune’s fool ! » (« Vai, sunt bufonul sorții !»)

Potrivit normelor Uniunii Europene, fiecare stat membru asigură timp de șase luni și prin rotație președinția Consiliului uniunii. Obiceiul a fost introdus de fapt pe vremea Comunității economice europene (CEE), între timp având loc mai multe modificări tehnice. De la început, regula a fost ca persoana însărcinată în guvernul momentului cu portofoliul afacerilor externe și/sau al afacerilor europene să exercite efectiv această funcție. Ultimele patru mandate au fost însă asigurate de către Primul ministru al statului ales. Ordinea în care țările au fost înscrise în această ștafetă s-a fixat cu peste zece ani în urmă. În virtutea ei, începănd cu 1 ianuarie 2019 România va îndeplini acest rol.

Concret, în situația în care ar continua să ocupe această funcție la data respectivă, Primul ministru român Vasilica-Viorica Nica-Dăncilă (55 de ani, membră a Partidului social-democrat român, fostă profesoară, fostă deputată europeană) îl va înlocui pe Cancelarul federal austriac Sebastian Kurz (32 de ani, fost Președinte federal al Partidului popular austriac, fost Secretar de stat pentru integrare, fost Ministru federal pentru afacerile europene, integrare și afacerile externe) în chiar perioada când Uniunea europeană va fi supusă celei mai grele încercări din scurta sa istorie : administrarea consecințelor imediate ale ieșirii Regatului Unit din această uniune în ziua de vineri 29 martie 2019. Evenimentul a primit denumirea familiară “Brexit”.

Subiectul de astăzi nu este acest Wunderkind austriac. Totuși e important și probabil nu e greșit să se presupună că nativ fiind al unei țări în care populația în mod tradițional nu se limitează la limba propie, provenit dintr-o familie vieneză de intelectuali, lansându-se în studii juridice (neterminate) și mai ales trebuind să facă față rigorilor impuse de funcțiile arătate mai sus, Sebastian Kurz stăpânește mai mult decât limba germană.

Deși a funcționat timp de peste opt ani pe lângă Parlamentul european de la Strasbourg, unde douăzeci și patru de limbi oficiale diferite se întâlnesc zi de zi pe coridoare, încă și astăzi Vasilica-Viorica Nica-Dăncilă dovedește că se poate și să vorbești numai limba română. Pe care arată permanent că nici măcar nu e nevoie să o stăpânească, cum de altfel nici cultura generală, contrar excelenței demonstrate în stăpânirea tăcerii : cea în vorbă, precum și cea în hotărâri și în acțiuni. În fapt, de aproape nouă luni de când a fost instalată în prima funcție (ex æquo) a unei republici semi-prezidențiale, ocupând-o in absentia, Vasilica-Viorica Nica-Dăncilă a demonstrat negru pe alb un singur lucru : că în anul 2018 un stat membru al Uniunii europene poate merge și așa. Prost, e drept, dar nu moare nimeni. Cum ? Simplu. Două lucruri interdependente dau viață inexistenței sale la cârma guvernului român : prezența continuă, de facto, în ceafă, a unui temut cârmaci ocult și terciul minții în care a fost răznită lumea.

Mai mult. Există toate șansele ca Vasilica-Viorica Nica-Dăncilă să treacă senin și de marea încercare ce va sosi la mijlocul mandatului său la președinția Consiliului uniunii tot așa cum trece prin rolul actual de Prim ministru. Cum ? La fel de simplu cum a funcționat timp de peste opt ani pe lângă Parlamentul european de la Strasbourg. De data asta însă cu ajutor suplimentar venit de la o caracteristică fundamentală pe care o prezintă această enormă moară de vânt (apropo, pentru așa ceva francezul folosește vorba usine à gaz) care este Uniunea europeană și care e ilustrată limpede în imaginea oficială alăturată : însăși funcționarea ei.

Săracul Romeo ! El măcar avea motive adevărate să deplângă ceea ce înghițea. Chiar că se putea considera gluma crudă a sorții. Nu este însă nicidecum cazul mascaradelor din subiectul de astăzi, pentru care un măscărici e binevenit căci le stă mânușă.

[3 septembrie 2018]

L’article Bufonul sorții est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

[…]« Pe primul loc e-njurătura 
Ea pentru toate e un leac 
Simţi cum îţi umple toată gura 
O moştenim din veac în veac. 
Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma 
Noi suduim neîncetat 
Iar la acest popor, sudalma 
E o religie de stat. » […]

Unii spun că ‘mișto’ ar veni de la nemțescul „Mit Hut und Stock” (cu pălărie și baston). Deci chiar drăguț. Ca adjectiv, probabil că s-ar putea face legătura între efectul produs de o asemenea înfățișare și sensurile cuvântului, care sunt elegant, frumos, bine, etc. Totuși DEX-ul consideră termenul ca venind din țigănescul ‘mišto’, ceea ce nu înseamnă neapărat că sursa nemțească nu ar fi putut inspira pe cea țigănească. Mărunțișuri însă, căci ‘mișto’ e una iar ‘miștoul’ e cu totul altceva. Nu e clar nici dacă miștoul ca substantiv va fi fost derivat din adjectivul de mai sus, și dacă da, cum anume. Fapt e că printr-o piruetă stilistică, substantivul mișto (cu sensul unic de bășcălie) a dat sintagma ‘a face mișto’ (recte a lua în bășcălie) care iute a născut verbul ‘a miștocạ’ (eu miștochez, tu miștochezi, etc). Aici devine interesant, pentru că  bășcălia ordinară, bătaia de joc (altfel spus : miștoul, ca termen sintetic oarecum “modern”) arată cu degetul către singurul eventual jilț solid în care românul s-ar putea instala ca lider planetar durabil și de necontestat, cum cel puțin se crede, sau s-ar crede.

Fapt e că dintr-un – să zicem – neologism oarecare, miștoul a devenit cu timpul unul dintre stâlpii limbajului curent, ca expresie directă și rostită a unei stări de spirit și atitudini omniprezente. Asta desigur pe lângă cuvintele formate dintr-un minimum de litere, care de alfel deseori reprezintă și fondul său lexical. Românul face mișto de orice, de oricine, oricum, oricând, oricât și oriunde. Cu excepția unor variații de moment și până la urmă neînsemnate căci reflectând de multe ori anumite contexte specifice, miștoul românului a fost de la început fundamental democratic. Cu desăvârșire non discriminatoriu. Fără deosebire de vreun fel : de sex, religie, rasă, origine, domiciliu, stare socială, stare civilă, vârstă, nivel de studii, meserie, apartenență politică, corpolență, gusturi culinare, zonă geografică, etc. E vorba aici despre bășcălia groasă, aplicată neutru, liniar și continuu, indiferent de context și situație : bucurie, tragedie, sărăcie, bogăție, victorie, absență, prezență, pericol, înfrângere, rușine, succes, prostie, mândrie… Nimeni, nimic și niciodată nu poate fi ferit prin vreo formă de imunitate, de la propria persoană, trecând prin familie și până la Ființa Supremă. Batjocura, dimpreună cu declinarea ei profesionistă – bătălia de joc – e folosită ca panaceu universal, ubi et orbi, adesea de-a dreptul instinctiv.

Aș stând lucrurile, vine firesc mirarea cum încă România nu a promovat un campionat mondial de mișto ca sport așa zis mental, precum șahul, bridge-ul, cubul lui Rubik sau jocul de go, întrecere pe care cu această ocazie și în mod evident autohtonul ar și domina-o ani îndelungați, ba s-ar putea chiar fluierând ?! Cum oare să nu fi apărut încă nici o inițiativă coerentă, finanțată și susținută consistent ? Fie și numai pentru a sparge hotărât anonimatul de care suferă și se plânge pe bună dreptate țara. Și nu de ieri. Zău așa, să lăsăm șahul, în fond există de ani buni campionate mondiale de răbdare în saună, de azvârlire a telefonului mobil, de cărat nevasta în cârcă, de calcul mental, etc. Asta pentru a rămâne în cadrul pudorii. Ca însușiri tipice ale românului, miștoul, bancurile și înjurăturile ar putea astfel propulsa imediat națiunea pe noi și nebănuite culmi de progres și civilizație în ierarhia mondială. Fără discuție că această inițiativă – prea îndelung omisă – ar constitui în prealabil și un impuls considerabil dat economiei naționale prin crearea de noi locuri de muncă în cadrul etapelor orășenești, apoi regionale, apoi la campionatele județene de amatori care ar conduce către faza finală a campionatului național profesionist în urma căruia s-ar alege echipa de corifei însărcinată să reprezinte țara la nivel internațional.

Așa că române, româno, treziți-vă odată ! Veniți-vă în fire căci chiar nu-i de glumă ! Ce citiți aici e orice dar nu e la mișto. Dați-vă seama în fine că aici e vorba despre o șansă unică pe care nu aveți voie să o mai lăsați multă vreme să vă fugă printre degete.

[31 august 2018]

L’article România la mișto est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.

Se făcea deci cu cincisprezece ani înainte de Internet.

Așa că ceea ce putea să înspăimânte pe Joe Dassin nu era decât o eventuală inexistență a drăguței lui, nu cea a rețelei rețelelor.
Totul se schimbă : treizeci de ani după nașterea web-ului, se zice că fără un site, e pur și simplu ca și cum n-ai exista.
La care se adaugă în prezent artileria grea a conturilor YouTube, Facebook, Twitter, Instagram, Snapchat. And counting…

M-a ferit Dumnezeu, căci nu am nici unul.

Lucru nostim, pentru că nu am de loc senzația inexistenței mele de-a lungul acestor trei decenii.¹ Ba chiar dimpotrivă.
Am scăpat astfel de la cea mai mare jefuire căreia poate să cadă victimă o persoană în timpul vieții ei : cea al timpului.
Din ceea ce s-a putut salva, o parte am cedat-o pentru a mulțumi nevoile unei revelații până la urmă destul de târzii :

Scrisul, izvor al unei bucurii fără seamăn.

Totuși o foaie albă sau un ecran nu ar putea fi înegrite înainte de a-ți vedea și revedea puiul de o sută de ori, de o mie de ori…
Și iată în ce fel am putut să descopăr cel mai bogat aliment pentru intelect, poate încă mai consistent decât cititul.
Căci el trage tot ce are mai bun din propriul său eu pentru ca să hrănească înapoi același înlăuntru.² Un fel de circuit închis.

Și uite cum se câștigă dependența.

Acum douăzeci de ani am compus prima scriere mai mult sau mai puțin coerentă și – cred eu – demnă de acest nume și pe care o redescopăr.
Zece ani mai târziu, în pragul publicării unei culegeri de eseuri, am pus capăt unei lungi peripeții cu o editură franceză.
În fine, anul trecut, mai multe reviste literare nu au ținut să publice o colecție de nuvele și de scurte povestiri.

E grea editarea când nu se mai citește.

Cu toate astea încă mai greu e să rămâi ostatic propriului univers de idei, cum de altfel și de bucurii, de temeri și de îndoieli.
În vremurile din urmă și din ce în ce mai des, într-atât s-au înmulțit acestea încât sfârșești prin a te gârbovi sub apăsarea lor.
Așa că măcar să îmbin utilul cu plăcutul scăpând de statutul de pixel pe care îl jelea Dassin și oferindu-le lumii întregi.

Astfel stând lucrurile… “Hello World !”, nu-i așa ?

LECORBEAU.BLANC³

L’article Prolog (Hello world !) est apparu en premier sur leCorbeau.Blanc.